De citit 2

Ma tot gandeam daca sa scriu acum despre cartea asta, sau sa o las mai incolo, nefiind o carte usoara , de citit la gura sobei, cu o ciocolata calda in mana.
Iar eu am sa scriu cam mult despre autor, pentru ca il admir.



Este , dupa cum se spune, autoritatea ea mai ascultata in materie de trandafiri vechi. Un englez de scoala veche, erudit, artist, si gradinar pasionat, in cautare nu numai de soiuri deosebite, vechi, care au disparut din neglijenta sau supuse valului de moda, dar si de planta potrivita in gradina potrivita.



In privinta trandafirilor, are un merit deosebit, insa povestea cea mai frumoasa , o adevarata aventura, este cea cu redescoperirea trandafirilor Musk.
Un drum in viata strict si cu aplecare spre stiinta, dar mereu avand alaturi partea artistica.
Si, cum zicea chiar Graham Thomas, despre trandafirul ce-i poarta numele.
Daca vrei, poti sa te duci la Mottisfort sa ma vezi, infloresc acolo!
Pacat ca nu am si Lonicera Graham Thomas, extrem de parfumata, de care era foarte mandru.



Si infloreste si la multi dintre noi in gradina, si era pacat sa nu scriu cateva cuvinte despre el.
Iar acum, despre carte.
Editia aceasta contine de fapt cele trei carti despre trandafiri pe care le-a publicat The Old Shrub Roses, Shrub Roses of Today si Climbing roses Old and New.



Este dedicata celor care vor sa afle mai mult despre isotria trandafirlor, despre fiecare soi in parte, dar si despre clase, caracteristici, observatii ale unor cultivatori de demult, precum si observatii personale din cultura.
Fiecare soi e descris in detaliu, are descrierea cresterii, evolutiei in timp, a comportamentului florilor.




Ultimele capitole cuprind detalii despre conducerea trandafirilor vechi, despre taieri, ingrijire precum si integrare in gradina.
Totul scris cu mare atentie la detalii, la amanunte si informatii utile pe care nu le prea gasesti in alte parti. Ultimul capitol este dedicat catorva articole scrise de alti rozieristi renumiti.



Interesanta pentru mine a fost mai ales partea cu lucrari ale lui Hurst, care a condus ceretarile botanice si genetice de la Universitatea Cambridge, asupra evolutiei genului Rosa.
Cartea nu are decat vreo 10 pagini cu poze, insa are vreo 20 de pagini cu fotografii ale unor acuarele sau desene in penita, cu trandafiri, planse superbe cu detalii care pot foarte bine sa serveasca drept determinatoare de soi.



In concluzie, o carte mai tehnica exceptionala, mai ales spentru cine vrea sa caute putin mai adanc, dar scrisa frumos si cu caldura.

Graham Thomas

Un alt Austin, englezesc. Face parte din seria English Musk roses, o grupa de englezesti care apare ca urmare a incrcisarii englezestilor din prima serie cu trandafiri noisette sau hibrizi de noisette.
Mi-a mancat zilele! Da, la inceput , imi era imposibil sa-l gestionez. Ma tot intrebam de ce il lauda rozieristii, de ce il lauda chiar Austin, care, chiar daca sunt trandafirii lui, este totusi obiectiv.



Desi majoritatea trandafirilor cu tendinte de urcatori la mine stau in banca lor, si se comporta ca niste arbusti seriosi si de incredere, GT parea mai degraba din alta poveste. Arunca niste ramuri lungi si laxe, incapabile sa ii tina buchetele de flori, deci nu stiam ce sa-i fac. Noroc ca timpul le rezolva pe toate, iar mie mi s-au deschis ochii ca majoritatea taierilor pe care le faceam erau aiurea, ca englezestii, ca sa fie frumosi, au nevoie de taieri mai cu cap, fara rariri de ramuri din mijloc si alte bazaconii, chiar ar trebui sa li se dea timp sa se aseze, fiind aproape de trandafirii vechi, deci nefiind chiar asa prietenosi cu taierile.
Asa ca ,bietul GT a inceput sa cunoasca si zile mai bune, sa se imbrace frumos in ramuri mai scurte, desi isi pastreaza caracterul mai degraba de noisette, cu ramuri mai putin rigide , cu frunzis mai aerisit , un verde mediu, nu asa intens,si cu florile alea nostalgice si nu foarte bogate, putin cupate. Pe undeva seamana cu bunica lui ,Schneewitchen, nu numai la ramuri, dar si la genul de petale, mai subtiri, cu flori care se scutura destul de repede dar apar mereu altele noi.



Dupa un timp, am inceput sa-i vad adevarat fata, sa nu mai iau in considerare multitudinea de tampenii cu rang de regula implacabila despre englezesti scrise chiar si de persoane care nu ii au in gradina.
E un englezesc superb, care doar avea nevoie de putina incredere din partea mea. Imi pare rau ca nu i-am acordat-o de la inceput, dar saracul a prins perioada mea de incepator.



Florile , grupate in buchete cu numar mic de flori, stau cupate, sunt un galben ca mierea, pudrat, deschizandu-se din boboci mai intens colorati, chiar cu nuante de portocaliu in ei. Si un parfum superb, puternic.Florile se decoloreaza in soare, insa efectul este superb, imi aduce aminte de matasurile vechi, cu tesatura ton in ton, sau de damascurile grele de bumbac, cu desene in tesatura.
Numele i-a fost ales chiar de Graham Thomas, din mai multi trandafiri creati in acea perioada, si nu l-a facut de rusine, este intradevar un trandafir splendid, cu un aer nonsalant si fin.
Cand vad tufa in poza, parca ma astept sa apara langa ea o domana cu rochie lunga, cu o umbrela de dantela, care se plimba gratios prin gradina.

Graham Thomas

Iubesc trandafirii englezesti, desi, dupa mine, majoritatea au si niste puncte negative. Totusi, ma fascineaza bogatia florilor, parfumul ametitor, multimea petalelor la majoritatea soiurilor. Din aceasta categorie face parte si Graham Thomas. Un galben usor pal, cu multe petale, floare in forma de cupa. Desi dupa un timp, chiar si taiate, ramurile ies din simetria unei tufe clasice, devenind usor dezlanat, este o poezie cand e in floare.