Lavaglut

In gradina mea, una din cele mai frumoase tufe medii rosu inchis.
E o creatie Kordes, 1978.



Un trandafir minunat, mereu in floare, parca e masina de facut flori.
Desi nu sunt mari, si nici parfumate, culoarea foarte aprinsa ,catifelata, cu umbre negre, sunt foarte de efect. Bobocii sunt ascutiti, un rosu aproape negru, decorativi. Tufa, la mine are 60 x 70, este mereu compata si indesata, iar florile apar peste frunzis tinute drept, pe tije rigide.



Este una din floribundele Kordes care nu face lastari lungi arcuiti, iesiti din geometria tufei, ramane mereu compact.
Frunzis verde inchis, lucios, sanatos.
Fiind un trandafir de zona 5, eu nu il musuroiesc, imi palce mult chestia asta , ma suteste de carat pamant .Nu a suferit in cnici o iarna de ger , tai foarte putin din el
.


Florile rezista si in vaza foarte mult timp, cam doua saptamani.
Daca ar avea parfum, ar fi trandafirul rosu ideal.

Dublin Bay

Ca de obicei, nu-i dupa cum se planuieste.
Am avut in minte sa fac un fel de zid de trandafiri spre zona de legume, sa nu admire tot omul varza si ridichile cand intra la mine in gradina.
In Parcul Herastrau sunt aleile de trandafiri, flancate dreapta stanga de niste coloane cu lanturi grele de fier, pe care se intind nonsalant niste trandafiri. Spectacolul e minunat, degajat, un aer de natural, asa ca mi-a ramas ideea si am facut si eu ceva, care prinde ideea si atat, nu e deloc asemanator. M-am gandit la niste uratori proveniti din Th, care nu au atatea ramuri si pot fi cat decat limitati.
Mi-am ales trandafirii ,si am asteptat minunea.



Da, insa trandafirul asta mi-a stricat toate planurile. N-are nimic de urcator TH.
E un urcator atat de florifer si de bogat, incat aproape darama sforile, mereu trebuie sa fiu cu ochii pe el sa-l leg, sa-l tai, fiindca e o masa mare de flori si de ramuri.
Ca sa nu vorbesc ca, fiind de-a lungul aleii, la ceva distanta, e drept, lasat o luna fara supraveghere deja impiedica mersul pe partea aceea.
Nu se imbolnaveste, nu se degarniseste masiv la baza, nu-l intereseaza ingrasamantul. E un rosu mediu, putin ciclam,nu are rosul acela flacara al lui Danse du Feu, floarea se arde parca putin pe margini, floare dubla mare.



Provine din Altissimo X Bantry Bay, creat in 1975.
Este o creatie Samuel Darragh McGredy IV, in Noua Zeelanda, deci e creat sa reziste la vreme umeda si rece. Unul din bunici este New Dawn.
Parfumul este mediu spre slab, dar nici nu ma intereseaza la asa o minunatie de trandafir.
Merita,, desi e rosu, poate cea mai comuna culoare la urcatori, dar e un spectacol si e extrem de sanatos.

Judith

Floribunda romaneasca, creatie Stefan Wagner.



Florile sunt medii, galben pal, ca o crema de vanilie, putin onduate, dand un aspect frumos tufei. In general nu-mi plac trandafirii galben pal, fiindca in soare florile devin aproape albe, decolorate.



La asta nu se intampla asa, si imi place mult ca merge aproape cu orice culoare, nefiind strident.
Tufa este de vigoare medie, ajunge pe la 60cm, deci ar merge si in strat alaturi de perene si ca grupaj de tufe. Infloreste bogat si cu o remontanta excelenta, desi e ceva mai sensibil la ger vad ca e foarte multumit la mine in gradina. A fost atacat discret de patare neagra, dar putin si doar la sfarsit de sezon.



Tufa ramane compacta, ramurile drepte imbraca cu flori, care stau in sus pe tija, lastarii din valul doi sunt in dimensiunile tufei, nu se lungesc prea mult.
Parfumul este slab.

Lupo

Miniatur Kordes, 2006.
Are un arbore genealogic kilometric,in orice caz provine la sfarsit din rosa rubiginosa pe mai multe linii, pe care l-a mostenit la forma florii dar din pacate, nu si la parfum.
Kordes a incercat in multe incrucisari sa aduca sange nou prin rubiginosa, care sa confere o mare reaistenta la ger si plante extrem de sanatoase.



Totusi, am cateva bucati la care floarea vireaza si la culoare spre rubiginosa, e roz deschis, pal. Habar n-am daca e un sport de fapt- desi un sport cred ca nu apare in acelasi fel la toate tufele care dau sport, -sau se intoarce spre trandafirul puternic din care provine.



Nici un trandafiri nu mi-a creat asemenea senzatii contradictorii.In primul rand, m-a dezamagit puternic. Poate ca aveam prea mari asteptari, fiindca am incercat sa aleg un trandafir de bordura dupa catalog, bineinteles, cu ajutorul HMF, dar pozele la roz sunt oricum inselatoare, iar ceea ce era o culoare inchisa, un ciclam intens cu inchideri spre purpuriu s-a dovedit a fi un ciclam simplu.Care se mai si decoloreaza ceva in soare.Voiam o bordura ordonata, in aceeasi culoare, si am obtinut diverse nuante ale aceleasi culori.



In al doilea rand, desi in zona mea trandafirii rareori isi ating standardul, asta a depasit inaltimea lui data si a crescut cu vreo 10-15 cm mai inalt, ceea e la bordura ma cam enerveaza.



Pe de alta parte, n-am vazut decat rar o asemenea masa de flori. Se acopera pur si smplu de flori, si apoi nu se mai opreste. Cand vine frigul si trandafirii mai arunca doar cateva buchete de flori, el continua sa infloreasca fara grija, de parca e alta specie. Pe de alta parte, ca si Bunica, are o forma in general compacta, face singuri etajari marunte , la cativa centimetri, si ajunge sa fie ca o bila colorata, mereu in floare. Nu stie nimic despre patarea neagra, despre rugina, infloreste ca o masinarie si nu stie nimic altceva.
Dupa primul val face niste lastari mai grosi si mai inalti, dar m-am prins ca are obiceiul asta si cum depasesc linia ii ciupesc, eida lastarii laterali si totul e la loc in normal.
Mai e problema ilaturarii florilor, care, floare cu floare ar fi un chin. Insa are buchetele foarte mari, si eu pur si simplu il tund ca pe buxus cu foarfeca de gard viu. E simplu, rapid, si foarte eficient.



Cand vad cat este de robust si de florifer, de sanatos si de lipsit de probleme, ma indoiesc ca am sa-l scot vreodata, insa la inceput eram foarte furioasa pe culoare, care mi se parea mult prea puternica pentru ce cautam. Probabil m-am invatat, si am invatat sa respect mult acesti trandafiri care nu-mi pun probleme, nu ingheata, nu sufera in iernile de la noi, nu au nevoie decat de soare sa isi arate frumusetea.
Am cateva tufe intr-o zona foarte ferita, si unde e mereu soare. Acolo a depasit un metru, tufele sunt extrem de bogate, iar toamna se umplu de macese rosii, ca o puzeddrei de margele.

Cornelia

Cornelia este un trandafir superb, dupa gustul meu.
Este un hibrid mosc, obtinut in Anglia de Joseph Pemberton,prin 1925.
Hibrizii mosc sunt o clasa foarte utila in gradina, avand un port extrem de gratios si usor de integrat in peisaj, avand o perioada foarte lunga de inflorire si avand si un rafinament si o eleganta a ramurilor care ii face decorativi si fara flori, un mare atuu in gradina de arbusti.
De fapt vorbind strict istoric, nu sunt trandafiri vechi, desi multa lume asa ii considera.



Si acum, mica poveste, se pare ca va fi o postare mai lunga.
Ascuns intr-o zona rurala din Anglia, J Pemberton se ocupa amatoristic de hibridizari la trandafiri si a obtinut o linie diferita. La inceput, surprinzator, au fost introdusi ca Teahibrizi. Totusi, nu semanau deloc avand panicule florale lungi, la capatul unor ramuri fine si elegante, inflorind toata vara si avand parfum puternic, floral-fructat, cu adaus puternic de mosc.
Cornelia este un trandafir care intruneste toate calitatile clasei.
Desi parintii nu au fost anuntati de Pemberton, intreaga lume rozieristica a cazut de acord ca se trage din Trier sau Aglaia,daca e sa se tina cont macar de parfumul puternic, fin,de mosc.



Tufa este absolut superba, destul de mare.Frunzisul tanar are nuante puternice de bronz, apoi devin verde inchis, si imbraca tufa compact, fiind mai marunte dar dese.
Florile mici, duble, puse in valoare minunat de catre frunzisul tanar,sunt produse in panicule lungi, sunt un roz piersica, cu nuante de roz intens si apoi decolorandu-se pe masura imbatranirii.



Pe masura deschiderii, florile isi arata usor staminele galbene, formand niste jocuri de culoare care merg de la alb la somon intens si trecand printr-o intreaga paleta de rozuri.
Ce e interesant este ca cel mai frumos val de inflorire mi se pare cel de toamna, cand paniculele florale sunt extrem de lungi, ajungand chiar la jumatate de metru, si se arcuiesc frumos in jurul tufei.



Buchetele de flori au o lunga durata in vaza, iar o camera cu o ramura de Cornelia capata un parfum ametitor.
Tufa ajunge pe undeva spre 1.5metri, dar poate ajunge si spre patru metri daca ramurile sunt dirijate pe un perete,urcator. Este extrem de rezistenta, la mine cel putin nu are nici o suferinta, este mereu plina de flori si cu frunzisul curat.

Escapade

O minunata floribunda Harkness, cu floare mare semidubla, creata in 1967.
Dupa spusele lui Kim Rupert, Harkness insusi il considera cea mai buna creatie a sa.



Florile sunt mari, de genul celor cu petale fine, dand senzatia de batiste fine, sau de fluturi. Se deschis ciclam, din boboci ascutiti, cu un ochi aproape alb in centru. Apoi , imediat, devin cu marginile violacee. Staminele sunt foarte evidente, galben portocalii, si atrag albinele neincetat.
Parfumul este puternic, placut, imi aduce aminte de LAir du Temps -Nina Ricci, fiindca e floral dar primavaratic.
Provine dintr-o polianta movulie ,cu miros de struguri, si o floribunda grandiflora, de la care probabil a luat marimea florilor.


Formeaza o tufa compacta, indesata, mereu cu flori, chiar si intre valurile de inflorire. Din pacate nu am poze cu tufa, e intr-o pozitie in care mi-e cam greu sa o prind intreaga.


Desi e asezat intr-o zona cu vanturi reci a gradinii, nu a suferit niciodata din pricina frigului, chiar ma uimeste asta, fiindca nu are aerul unui trandafir care poate suporta orice, avand ramuri mai subtiri si delicate, pline de spini, si cu florile alea diafane ai impresia ca e foarte firav, dar nici vorba, e o masina de facut flori. Sufera putin de patare neagra la sfarsitul sezonului, insa nu foarte tare. Florile n-au nici o treaba cu ploile, nu se pateaza, nu devin maro, isi pastreaza culoarea si in zilele mai ploioase.

Foc de tabara

Un trandafir foarte cunoscut si cultivat in Romania, creatie Wagner. A fost introdus in comert in 1970.
Provine din alte doua floribunde, una de pe taramuri franceze, Coup de Foudre si alta de origine germana, Paprika.



De la Paprika mosteneste frumoasa calitate de a se inchide puternic pe marginea petalelor, parca floarea se arde, dar intr-un fel frumos. Caracteristica o mosteneste de fapt de la bunica, Cinnabar, care este rosu caramiziu cu margine care se mai inchide.



Este o floribunda frumoasa, de inaltime medie, florile tinute drept, in buchete medii, fara parfum.



Buchetele se ridica putin deasupra nivelului frunzisului, mandre. Bobocii se deschid incet, lasand sa se desfasoare o floare semiinvolta care isi arata staminele. Din acest motiv face si macese, deci toamna e bine sa nu se mai indeparteze florile ofilite.
Infloreste bogat, nu se arde deloc nici in soare puternic, desi unii trandafiri rosii au defectul asta.



Tufa e echilibrata si bine garisita cu ramuri, nu produce lastari iesiti din forma si nici nu isi inclina deloc ramurile. Florile se comporta minunat si la ploaie, si este in general un trandafir foarte sanatos. Valul doi aproape la fel de bogat ca primul. uloarea florilor e oarecum fosforescenta, deci necesita atentie in combinare, paote da niste stridente nedorite
.Pe de alta parte, intr-un grup cu trei-cinci tufe, cand infloresc toti, capteaza toate privirile, nu poate trece neobservat.

Escimo

Un trandafir de tipul floribunda mica, 60cm,alb. Kordes, 2001.
Primste ADR in 2006, Medalie de aur la Tokio in 2007, Medalie de aur la Barcelona 2005, Medalie de aur la Monza in 2005, Medalie de aur la Roma, 2005.
Nu am reusit sa ii aflu parintii, pe nicaieri, insa are acelasi frunzis verde inchis, mai mic, foarte lucios, si de care nu se ating bolile, care il observ la multi dintre trandafirii Kordes.



E o splendoare diafana, merita mai multa atentie. In primul rand ca, dupa aprerea mea, sunt putini trandafiri albi care sa isi arunce petalele frumos, care sa nu se maroneasca la imbatranirea florii ,si care sa se umple de flori. Isi pastreaza tufa foarte compacta.
Asta e un trandafir care aproape nu are pauza pana toamna tarziu. Mereu e plin de boboci, chiar daca nu ajung mereu sa il curat de florile trecute.Nu-i pasa, probabil ca e o linie din asta de peisaj, pentru amenajari urbane, sa nu necesite ingrijire.



Florile sunt mari, alb pur. Un alb perfect, ca un cearceaf de bumbac pus in soare sa capete mirosul campului. Florile sunt simple,seamana cand se deschid cu florile de la Cornus florida. Tot asa, niste fluturi mari puri, care s-au asezat pe frunzele alea verde inchis si au si stamine subtiri, delicate, galbene, care in timp se fac negre.Cand sunt negre am senzatia de stampa japoneza.



Si apoi, inainte sa-si arunce petalele, se cupeaza fiecare in parte, si arata ca o libelula, sau ca o morisca de hartie. Merge pus in stratul de flori, fiindca se potriveste cu orice si are un aer aerisit, nu anuleaza celelalte plante, merge ca bordura, merge cred chiar si intr-un ghiveci pe treptele terasei. Nu se ating bolile de el, nu se arde in soare, e o bijuterie!

Caramella

O floribunda mare, Kordes. Introdusa in 2001.
Are ca strabunica pe Westerland, care la mine ajunge exact la aceeasi marime.
Ramurile sunt rigide, groase,s ustin perfect florile in buchete. Imi place mult, fiindca are niste flori gofrate si bogate, care nu sunt impresionate de ploile dese de la mine din gradina.



Florile mari cu multe petale se deschid dintr-un boboc aramiu galben, un fel de crema de zahar ars,cu nuante de piersica prin el. Floarea apoi e un galben ca mierea cu nunate mai inchise, si spre final se mai decoloreaza putin. Din pacate nu are parfum, ca ar fi un trandafir absolut impresionant. Pentru ca e asa mare si bogat, cu flori frumoase, cred ca ii poate fi iertat defectul asta, desi eu sunt foarte tare adepta trandafirilor cu parfum.



Inca odata se arata linia rezistenta a lui Kordes, fiindca trandafirul asta nu stie ce-i aia problem. Stie ca trebuie sa creasca si sa infloreasca si asta face.
E soare sau ploua, el sta ca nemiscat cu frunzele alea verde inchis si cu florile mari, neatinse de intemperii.

Petticoat

Un trandafir Kordes , floribunda, ce iese putin din tipare, datorita petalelor cu margini dantelate. Flori mari albe cu mijlocul crem care chiar merge cateodata spre maro, formand un contrast foarte deosebit.



Tufa este extrem de frumoasa, mereu plina de flori, cu ramuri rigide dar destul de lungi, luand repede forma de arbust adevarat. In primul an m-am enervat, florile erau mici si ciudate, ca si cum nu reuseau sa pastreze o simetrie, chiar ma gandeam oare trandafirul asta vrea sa faca florile patrate sau ce naiba are. Deja din anul doi s-a aratat la fata, si ce ma incanta sunt si ramurile rigide si bine asezate. A atins deja 1.10m, are frunzisul sanatos si lucios, verde inchis, specific Kordes, e intr-adevar un trandafir de cea mai buna calitate. Efectul pe care il face cand e in floare e deosebit, parca e acoperit cu dantela, asta din cauza petalelor cu marginile dantelate.
Pe mine evolutia asta m-a pacalit putin, pentru ca nu ma asteptam sa fie asa inalt aici, trebuie sa regandesc putin zona din cauza asta.



Nu prea inteleg cum, dintr-un trandafir problematic cum e Margaret Merill, destul de sensibil si mofturos, a iesit in urmatoarea generatie un trandafir cu asemenea rezistenta.