Zephirine Drouhin

Creat de Bizot -Franta in 1868, din parinti necunoscuti.



Un bourbon foarte frumos si foarte infloritor. Este destul de intalnit in randul cultivatorilor de trandafiri, chiar daca nu au o pasiune pentru trandafirii vechi, deoarece are o calitate neasteptata, nu are spini.



Frunzisul este mat si de un verde mai deschis, ceea ce pune mult in valoare florile de un roz mediu.

Florile sunt duble , mari, cu un aer de floare de teahibrid,curband petalele exterioare la deschiderea completa. Se umple de flori si are un aer foarte select cu florile alea involte si cu frunzele mai deschise la culoare.



Ramurile sunt lungi, mediu la rigiditate, cam de doi -trei metri lungime. Se pot arcui destul de usor, chiar si dupa ce se lemnifica, insa nu au versatilitatea unui rambler.
Parfumul e exceptional, greu si dulceag, un adevarat bourbon, umple aerul. La mine nu a avut sensibilitati, desi sta la gardul dinspre rau si are si umiditate mare si vanturi reci. Este extrem de sanatos si viguros, nu ii aplic nimic altceva decat doua ingrasari cu mranita pe an. Sanatos, florifer, nu necesita efort, este frumos daca e lasat in pace, doar admirat. Desi aveam ceva emotii, fiind in zona ploioasa, cu privire la patarea neagra, mare vedeta la mine, e perfect sanatos.

Poate fi condus ca urcator sau lasat tufa putin plangatoare. Ajunge cam la trei metri inaltime ca urcator.

Mme Pierre Oger

Un trandafir din clasa bourbon cu adevarat remarcabil. Eu sunt indragostita de el.
E ca o doamna eleganta si rafinata, care trece invaluita intr0un parfum imbatator.




A mostenit de la stramosii damask ramurile lungi si arcuite, dar totusi ferme, florile superbe si parfumul puternic si dulceag de damask.



De la china, a mostenit remontanta, foarte importanta de altfel.



Deci un trandafir mare, ce poate fi condus ca urcator cu usurinta, fiindca ajunge spre trei metri, dar poate fi lasat si ca tufa mare, cu ramuri arcuite, fiindca e elgant si extrem de florifer.



Florile sunt de un roz aproape alb, cu exteriorul din cand in cand patat cu roz mai intens. Sunt cupate frumos, si nu se deschid niciodata la extrem.


Din loc in loc apare cate o floare cu mai mult roz intens, probabil Reine Victoria vrea sa arate ca Mme Pierre Oger este pana la urma un sport al sau, sa nu ramana nestiuta.
A fost descoperit de Pierre Oger in 1878, in Franta.
Dupa un timp, din alb cu o idee de nuanta de roz, si cu zonele acelea de roz tare pe exterior, ca niste tuse de pensula, florile isi uniformizeaza cloarea si devin parca pudrate cu putin roz, ca si cum sunt imbujorate