Super Excelsa

Un rambler ceva mai nou,, provenit din ramblerii wichuriana.
Este un trandafir excelent pentru mine, fiindca este rezistent la 4b, deci nici macar nu trebuie musuroit la venirea frigului.



A fost creat in 1986 de Karl Hetzer, urmarindu-se introducerea remontantei la minunatul rambler Excelsa. Este identic cu acesta, insa remontant.
Ca majoritatea urcatorilor wichuriana, infloreste mai tarziu ca marea masa de trandafiri moderni, aproape la sfarsitul primului val de inflorire al acestora.



Are nevoie de mult spatiu, fiindca face ramuri lungi, maleabile, cu frunzis de un verde mediu, cu varf ascutit.
Florile apar in buchete lungi, cu flori medii mici, de culoare rosu ciclam, care dureaza extrem de mult.



Trandafirul are si o rezistenta foarte buna in vaza, ca floare taiata.

Ghislaine de Feligonde

Un rambler care are capacitatea de a forma un arbust frumos, daca i se aloca spatiul necesar.
Creat de Turbat in 1956.
Provine din Goldfinch, care e un rambler cu multe calitati -fara spini, frunzis verde lucios neatins de boli, parfum ametitor de portocale si banane.



Mosteneste de la el lipsa spinilor, fiind aproape fara ei, frunzisul verde foarte sanatos.Parfumul este mediu, desi in unele zile am observat ca e chiar intens.
Este un rambler excelent pentru gard viu, pentru grupurile de arbusti care au nevoie de o pata de culoare fara pretentii la intretinere sau ingrasare.



Poate fi crescut cu usurinta si ca urcator, la arcade si pe ziduri, fiindca nu are problemele urcatorilor moderni, se umple de flori de sus pana jos, are ramuri foarte disciplinabile si cu un aer de natural. Asta imi place mult la l, e plkin d flori, dar sunt aszaat simtric, imbracand lastarii in totalitat, nu ar baza dezvelita. E mru ca o cununa, si are si toamna un val bogat de flori, dar numai daca nu e taiat excsiv. Eu p primul l-am cam ciuntit la incput, taind mai putrnic, dar apoi am aflat ca asta la asa un trandafir era o tampenie, iar acum isi arata adevarata frumusete.
Florile apar in panicule bogate, un galben cald, ca mierea, bobocul fiind chiar piersiciu. In timp floarea se decoloreaza pana la alb, creand astfel pete de diverse culori pe tufa. Eu am doua tufe, si imi place mai mult cea din umbra, fiindca nu se decoloreaza asa de repede, si arata mai bine, mai colorat. Cred ca e bine sa fie asezat intr-o zoa unde nu are soarele ala arzator de pranz, mai ales la campie, pentru a-si arata frumusetea amestecului de culori.E un trandafir care isi poarta singur de grija, eu nu il tai deloc, nu inlatur nimic, infloreste totusi hotarat pana toamna. Dar, fiind un hibrid multiflora, deci inflorind pe ramuri de un an, se comporta foarte frumos si la taierile de disciplinare, fiindca da mereu ramuri noi.



L-am cumparat acum doi ani, vazand la cineva o poza cu o arcada cu doi GDF, care mi-a mers la suflet. E drept, spunea ca cei doi trandafiri au 75 de ani.
Aici e linkul spre poza respectiva, l-am pastrat
http://www.flickr.com/photos/22455546@N04/2449707288/