Graham Thomas

Un alt Austin, englezesc. Face parte din seria English Musk roses, o grupa de englezesti care apare ca urmare a incrcisarii englezestilor din prima serie cu trandafiri noisette sau hibrizi de noisette.
Mi-a mancat zilele! Da, la inceput , imi era imposibil sa-l gestionez. Ma tot intrebam de ce il lauda rozieristii, de ce il lauda chiar Austin, care, chiar daca sunt trandafirii lui, este totusi obiectiv.



Desi majoritatea trandafirilor cu tendinte de urcatori la mine stau in banca lor, si se comporta ca niste arbusti seriosi si de incredere, GT parea mai degraba din alta poveste. Arunca niste ramuri lungi si laxe, incapabile sa ii tina buchetele de flori, deci nu stiam ce sa-i fac. Noroc ca timpul le rezolva pe toate, iar mie mi s-au deschis ochii ca majoritatea taierilor pe care le faceam erau aiurea, ca englezestii, ca sa fie frumosi, au nevoie de taieri mai cu cap, fara rariri de ramuri din mijloc si alte bazaconii, chiar ar trebui sa li se dea timp sa se aseze, fiind aproape de trandafirii vechi, deci nefiind chiar asa prietenosi cu taierile.
Asa ca ,bietul GT a inceput sa cunoasca si zile mai bune, sa se imbrace frumos in ramuri mai scurte, desi isi pastreaza caracterul mai degraba de noisette, cu ramuri mai putin rigide , cu frunzis mai aerisit , un verde mediu, nu asa intens,si cu florile alea nostalgice si nu foarte bogate, putin cupate. Pe undeva seamana cu bunica lui ,Schneewitchen, nu numai la ramuri, dar si la genul de petale, mai subtiri, cu flori care se scutura destul de repede dar apar mereu altele noi.



Dupa un timp, am inceput sa-i vad adevarat fata, sa nu mai iau in considerare multitudinea de tampenii cu rang de regula implacabila despre englezesti scrise chiar si de persoane care nu ii au in gradina.
E un englezesc superb, care doar avea nevoie de putina incredere din partea mea. Imi pare rau ca nu i-am acordat-o de la inceput, dar saracul a prins perioada mea de incepator.



Florile , grupate in buchete cu numar mic de flori, stau cupate, sunt un galben ca mierea, pudrat, deschizandu-se din boboci mai intens colorati, chiar cu nuante de portocaliu in ei. Si un parfum superb, puternic.Florile se decoloreaza in soare, insa efectul este superb, imi aduce aminte de matasurile vechi, cu tesatura ton in ton, sau de damascurile grele de bumbac, cu desene in tesatura.
Numele i-a fost ales chiar de Graham Thomas, din mai multi trandafiri creati in acea perioada, si nu l-a facut de rusine, este intradevar un trandafir splendid, cu un aer nonsalant si fin.
Cand vad tufa in poza, parca ma astept sa apara langa ea o domana cu rochie lunga, cu o umbrela de dantela, care se plimba gratios prin gradina.

Tess of the DUberville

Tot un englezsc, tot din grupa English old rose hybrids.
Fata de ceilalti de prin gradina mea, un trandafir complet diferit. In primul rand,are tije lungi, destul de rigide, capabile sa sustina frumos florile, chiar daca se arcuiesc putin, dar asta ii da o oarecare eleganta. Va fi clar un trandafir mare, de proportii. In cartea lui Austin il da la 90 x 110 cm, insa deja ramurile au ajuns la mine la peste un metru douazeci. Si e doar in anul doi. Vad insa ca pe HMF e dat ca merge pana la doi metri.



O alta particularitate sunt florile in buchete. In general Austinii cu flori mari sunt trandafiri cu una -trei flori pe tija, asta deja mi-a facut un buchet cu sapte. Florile sunt mari, chiar foarte, un rosu puternic, o idee ciclam, insa adanc si de impact.In momentul in care vezi cinci flori de tipul florii de la Mary Rose, dar mai voluminoasa, la gramada, efectul e superb. La inceput florile cu multe petale, se deschid cupat, dar, surpriza, dupa o zi jumatate din randurile exterioare de petale se flexeaza spre spate, dand volum florii.



Floarea devine in felul asta deosebit de frumoasa, ai senzatia ca sunt doua flori mari lipite spate in spate, nu am mai vazut efectul asta in alta parte.
Aici int-o poza facuta de Antal, am permisiunea sa o pun.



Parfumul , foarte puternic, seamana aproape perfect cu cel al unor trandafiri care sunt pe aici pe marginea strazii, plantati probabil pe vremuri de primarie, Rosa ruselliana. Uitandu-ma in stramosii lui Tess, intr-adevar provine si din ruselliana.



Chiar si spinii sunt interesanti.Are niste spini cuminti, destul de spatiati, medii, nimic deosebit, insa printre ei la distante egale are niste umflaturi mici, un fel de spini incipienti, asezati simetric printre cei normali.
Dupa mine va deveni un trandafir spectaculos, e deosebit, si , desi e de pe acum viguros, Austin spune ca se poate cconduce si ca urcator. Un urcator de o asemenea culoare, cu parfum puternic si cu asemenea flori mari si bogate, cred ca este un spectacol. Chiar ma bate gandul sa-l mut langa un suport, dar la clima mea caracterul urcator poate fi discutabil.

St. Swithun

Un alt englezesc care face parte din grupa English Old Rose Hybrids, adica din incrucisari de trandafiri vechi, ceea ce spuneam , reluari de fire de hibridizare uitat.



Il iubesc foarte mult in primul rand pentru ca i-am facut o mare nedreptate. In primul an era ca o caracatita taratoare, aproape toate florile ajungeau pe jos. Asa ca, l-am mutat in zona unde am putul, ca sa acopere capacele cu florile lui. Nu prea l-am bagat in seama. In cativa ani s-a facut o tufa viguroasa, cu niste flori superbe, foarte mari, cu un parfum mai rar intalnit la englezesti, amarui, ca si cum ar contine samburi de migdale, dar si un parfum greu de mir. Mi-a dat toate planurile peste cap, fiindca l-am combinat cu Cornelia in acest scop iar aceasta a ramas mult in urma ca vigoare.



Florile sunt grele de petale, un roz cald, pudrat, mergand la ofilire spre alb, cu o rozeta care ramane cu mijlocul in sferturi, ultimele petale din mijloc ramanand in permanenta stranse.



Tufa e bogata, mare, extrem de sanatoasa, chiar intra la mine in grupa celor mai sanatosi, cu frunzis verde mediu.
Poate fi condus si ca urcator, dar in momentul in care tufa se intareste, daca e condus ca tufa, are o forma echilibrata si stabila.



Nu putea sa nu-mi placa trandafirul asta, avand in vedere ca are parinte pe Mary Rose, pe care o admir mult.
A fost numit asa la comemorarea a 900 de ani de la construirea Catedralei Winchester.

Mary Rose

Un englezesc care face parte din primii English Roses, adica English Old Rose Hybrids.
Florile pastreaza farmecul neegalat al trandafirilor vechi, formand tufe in general de marime medie, cu parfum puternic de trandafir vechi.



Dupa unele pareri, trandafirii englezesti ai lui Austin au reluat fire pierdute in trecut, prin hibridizarea claselor de trandafiri vechi, idee pe care o cred si eu. Lumea a mers spre teahibrizi si floribunde, incrucisand infinit una cu alta si api intre ele, pierzand farmecul claselor vechi. Sclipirea de inspiratie a lui Austin e de a relua hibridizarile care au dus la formarea vechilor clase, hibrizi de Bourbon, Gallica, Damask, etc.



A fost prezentat pentru prima oara la Festivalul de la Chelsea, in 1983 impreuna cu Graham Thomas, si a atras atentia presei la noua tendinta de trandafiri, englezestii.



Mary Rose e unul din trandafirii care pe mine ma opreste din drum. Nu stiu ce are floarea asta, forma, putin cupata, petalele cu un aer zdrentuit, rezistenta la soare puternic , felul in care se pleaca la ploi, habar n-am dar imi place floarea asta enorm.



Un roz mediu, parfumat, cu o lastarire laterala echilibrata, cu o tufa proportionata si frumoasa. Plin de flori , prezentate in sus, mari, care se decoloreaza doar putin, cat trebuie.
Din spusele lui DAustin, poate fi lasat sa creasca mai mare, dar suporta si taierile mai scurte.
Numele i-a fost dat cu ocazia recuperarii navei lui Henry al VIII-lea, pe numele de Mary Rose, din apele canalului Solent, la peste 400 de ani de la scufundare.
Ca fapt divers, nava va fi expusa pentru public abia in 1912, cand se va termina constructia unei cladiri muzeale capabila sa o gazduiasca.

Charlotte

Un trandafir englezesc, creat de Austin in 1994. Face parte din grupul numit English Musk roses, care cuprinde trandafiri proveniti din incrucisarea hibrizilor vechi cu trandafirii Noisette. Dupa cum afirma chiar David Austin, sunt mai aerisiti si au un aer de nonsalanta si farmec. Acestia formeaza grupa trandafirilor mai mici de inaltime.

Numele i-a fost dat de creator in memoria bunicii sale.
Unul din parinti este Graham Thomas, cu care seamana. In primul an chiar mi s-a parut ca seamana mult, incercam sa gasesc punctele de diferenta., In anul al doilea insa, lucrurile s-au schimbat. Seamana, e drept, insa Charlotte are un cu totul alt aer.

Floarea cupata si bogata, este mult mai rotunjita, mai globuloasa, caracter pastrat chiar si spre ofilire. Nuanta de galben pudrat vireaza putin spre piersiciu, dar numai o idee, atat cat sa nu fie galbenul lui GT ci un galben putin antichizat, ca un shantung de matase vechi. Petalele sunt mai pline ca la GT, si nu se desprind asa repede de floare.

Galbenul se decoloreaza dar foarte placut, iar la maturitate floarea e chiar aproape alb antic . Mie imi inspira matasea groasa, mata, de la o rochie de mireasa pastrata in sifonier ca amintire. Parfumul este puternic, se zice ca se aseamana cu cel de trandafiri Tea.

Formeaza in timp un arbust mai mic si compact, cam 80x90cm.

Abraham Darby

Un englezesc din grupa Leander, creat in 1985.



Dupa cum spune David Austin, este provenit din doi trandafiri moderni, floribunda Yellow Cushion si urcatorul modern Aloha.



Desi este mereu pomenit ca poate fi crescut ca urcator, la mine, ca multi altii cu aceeasi caracteristica, arata excelent ca tufa, fara tendinte de urcator
.


Desi in primii ani avea coditele florilor cam moi, incapabile sa sustina floarea in sus, acum e chiar rigid si arata mi nunat, cu flori uriase cu alura de trandafir vechi.
Florile sunt la inceput putin cupate, apoi se deschid larg, aratand multitudinea de petale si cu un parfum deosebit, puternic, fructat.



Florile sunt un piersiciu cu nuante de roz si galbui, cu dosul ceva mai deschis. Pe masura imbatranirii culoarea parca se uniformizeaza, si devine cumva pudrat.




Fiind o tufa de 7 ani, are deja o structura formata si arata foarte ordonat, fara sa iasa din forma.



Remonteaza bine.