Cred ca noi avem un buton de concediu. Cum trecem granita, deschidem ochii si privim fiecare amanunt, fiecare gradina, fiecare fereastra. Cand ajungem inapoi in tara, uitam sa privim cu aceiasi ochi.
Parca avem ochi de inauntru si alti ochi pentru afara. Umblam zilnic cu ochii inchisi, prea grabiti si prea preocupati ca sa ne bucuram de detaliile din jurul nostru.
Avem impresia de banal, cand suntem inconjurati de frumuseti, ale noastre.
Nu fac aici apologia patriotismului, desi ar fi frumos sa scoatem mereu in evidenta partile si detaliile frumoase, sa le privim mai atenti, nu doar in afara granitei.
Mi-ar place sa aud vorbindu-se de cei de pe alte meleaguri, cu indignare, nu de reportajul cu muntele de gunoaie din colt, ca se intampla si la case mai mari, ci sa ii aud discutand despre premiile in numar mare luate de romani la Cannes, si nu la film, ci la sectiunea de publicitate de exemplu, unde batalia e poate chiar mai crancena.
Am avut ocazia anul asta sa fac niste drumuri mai lungi prin tara, si cum eram cu aparatul la mine,am fotografiat case sau detalii frumoase ale lor.
Iti incanta ziua eleganta si rafinamentul lor, atentia la detaliu.
Imi pare rau ca pozele sunt cam slabe, sotul meu nu opreste chiar la fiecare casa de pe strada, insa poate schimbati putin persepctiva privindu-le. Si nu am mai auzi oribila fraza -Ce tara frumoasa-i Romania, pacat ca-i locuita!. E locuita si de oameni care, uite, au renovat astfel de case cu efort dar cu pasiune si drag de ele, cu atentie la detaliu, locuiesc acolo, au amintiri puzderie cu fiecare cotlon din ele, si, prin stradania lor, ne-au adus un zambet de placere cand ne-am dus grabiti spre munca si am observat o fereastra frumos lucrata, un detaliu pe coltul casei, o coloana eleganta si zvelta.
