La multi ani 2012!

Mai sunt cateva ore din anul asta, si am ajuns la momentele bilantului.
Am avut un an mai dificil, insa gradina mi-a fost alaturi, si am avut multe de invatat de la ea. Am invatat ca nu trebuie sa ma stresez cu ingrijitul plantelor, ci doar sa fiu cat mai atenta la comportamentul lor, ca imi vor spune singure unde gresesc si ce sa fac.
Am invatat sa imi urmaresc trandafirii mai ales iarna, cand structura imi arata unde lastareste mai mult si cum etajeaza, si sa nu ma mai gandesc la reguli stricte, desi alea iti folosesc, mai ales la inceput, sa nu intri chiar in balarii.




Am incercat sa imi las gradina sa se lupte si singura cu problemele, sa intervin doar cand e intr-adevar nevoie.
Am continuat sa citesc, si chiar am descoperit carti serioase absolut minunate, scrise cu pasiune dar si cu informatie enorm de multa, care mi-au facut mare placere si m-au ajutat sa aflu o gramada de lucruri noi.
Si, mai ales , am continuat sa gasesc bucurie in fiecare frunza de primavara, in fiecare boboc, in fiecare maceasa.
M-am bucurat cand , pe blog, am gasit oameni care au aceeasi pasiune, si care intr-adevar iubesc ceea ce fac in natura, sunt deschisi si darnici.
Sper ca anul viitor sa vina cu cativa trandafiri in plus, pe care ii doresc din tot sufletul, cu o gradina mai asezata si mai armonioasa, si cu cat mai putine probleme prin ea.
Un an nou plin de impliniri, iar gradinile sa fie cat mai frumoase si asa cum le doriti!

Lupo

Miniatur Kordes, 2006.
Are un arbore genealogic kilometric,in orice caz provine la sfarsit din rosa rubiginosa pe mai multe linii, pe care l-a mostenit la forma florii dar din pacate, nu si la parfum.
Kordes a incercat in multe incrucisari sa aduca sange nou prin rubiginosa, care sa confere o mare reaistenta la ger si plante extrem de sanatoase.



Totusi, am cateva bucati la care floarea vireaza si la culoare spre rubiginosa, e roz deschis, pal. Habar n-am daca e un sport de fapt- desi un sport cred ca nu apare in acelasi fel la toate tufele care dau sport, -sau se intoarce spre trandafirul puternic din care provine.



Nici un trandafiri nu mi-a creat asemenea senzatii contradictorii.In primul rand, m-a dezamagit puternic. Poate ca aveam prea mari asteptari, fiindca am incercat sa aleg un trandafir de bordura dupa catalog, bineinteles, cu ajutorul HMF, dar pozele la roz sunt oricum inselatoare, iar ceea ce era o culoare inchisa, un ciclam intens cu inchideri spre purpuriu s-a dovedit a fi un ciclam simplu.Care se mai si decoloreaza ceva in soare.Voiam o bordura ordonata, in aceeasi culoare, si am obtinut diverse nuante ale aceleasi culori.



In al doilea rand, desi in zona mea trandafirii rareori isi ating standardul, asta a depasit inaltimea lui data si a crescut cu vreo 10-15 cm mai inalt, ceea e la bordura ma cam enerveaza.



Pe de alta parte, n-am vazut decat rar o asemenea masa de flori. Se acopera pur si smplu de flori, si apoi nu se mai opreste. Cand vine frigul si trandafirii mai arunca doar cateva buchete de flori, el continua sa infloreasca fara grija, de parca e alta specie. Pe de alta parte, ca si Bunica, are o forma in general compacta, face singuri etajari marunte , la cativa centimetri, si ajunge sa fie ca o bila colorata, mereu in floare. Nu stie nimic despre patarea neagra, despre rugina, infloreste ca o masinarie si nu stie nimic altceva.
Dupa primul val face niste lastari mai grosi si mai inalti, dar m-am prins ca are obiceiul asta si cum depasesc linia ii ciupesc, eida lastarii laterali si totul e la loc in normal.
Mai e problema ilaturarii florilor, care, floare cu floare ar fi un chin. Insa are buchetele foarte mari, si eu pur si simplu il tund ca pe buxus cu foarfeca de gard viu. E simplu, rapid, si foarte eficient.



Cand vad cat este de robust si de florifer, de sanatos si de lipsit de probleme, ma indoiesc ca am sa-l scot vreodata, insa la inceput eram foarte furioasa pe culoare, care mi se parea mult prea puternica pentru ce cautam. Probabil m-am invatat, si am invatat sa respect mult acesti trandafiri care nu-mi pun probleme, nu ingheata, nu sufera in iernile de la noi, nu au nevoie decat de soare sa isi arate frumusetea.
Am cateva tufe intr-o zona foarte ferita, si unde e mereu soare. Acolo a depasit un metru, tufele sunt extrem de bogate, iar toamna se umplu de macese rosii, ca o puzeddrei de margele.

Lastari de inlocuire la trandafiri

Cam pe la inceputul lui august, trandafirii incep sa faca niste lastari mai speciali, care cresc ca din apa, ajungand daca sunt lasati sa depaseasca si de doua ori ca lungime, si, daca sunt lasati, eventual, fac o floare in varful acestei rachete. Lastarii astia NU TREBUIE INLATURATI .
Citeam undeva pe internet ca sunt lastari lacomi si se inlatura. Nici poveste de asa ceva.



Trandafirul isi intinereste permanent tufa, astia sunt lastari de inlocuire, care vor lua locul ramurilor mai batrane ,de 5-6 ani.
Daca tufa este tanara, deci inca nu s-a format ca densitate, se lasa in pace lastarii. Spre inceput de septembrie, cand ei iau avant, li se ciupeste varful cu mana, pentru a se opri din crescut, pentru ca varful crud e afectat de gerurile iernii. Dupa ciupit, lastarul va incepe sa lemnifice, sa se intareasca. Eu am lasat lastarii acestia trei sa creasca, fara sa-i ciupesc, ca sa le fac poze, insa ei trebuiau de multa vreme ciupiti.



La tufele de peste 5 ani, care deja sunt destul de dese, deci au un numar suficient de ramuri, se pastreaza doi trei astfel de lastari, restul se suprima. Lastarii pastrati vor servi in primavara drept inlocuitori la doua trei ramuri de peste cinci ani, care trebuie inlocuite.



In general la trandafiri, ramurile de peste cinci ani fac flori mai mici, mai debile, mai putine. Din acest motiv, pentru pastrarea tineretii lemnului, se inlocuiesc primavara un numar de cateva ramuri. Iar astia sunt inlocuitorii ideali.

Escapade

O minunata floribunda Harkness, cu floare mare semidubla, creata in 1967.
Dupa spusele lui Kim Rupert, Harkness insusi il considera cea mai buna creatie a sa.



Florile sunt mari, de genul celor cu petale fine, dand senzatia de batiste fine, sau de fluturi. Se deschis ciclam, din boboci ascutiti, cu un ochi aproape alb in centru. Apoi , imediat, devin cu marginile violacee. Staminele sunt foarte evidente, galben portocalii, si atrag albinele neincetat.
Parfumul este puternic, placut, imi aduce aminte de LAir du Temps -Nina Ricci, fiindca e floral dar primavaratic.
Provine dintr-o polianta movulie ,cu miros de struguri, si o floribunda grandiflora, de la care probabil a luat marimea florilor.


Formeaza o tufa compacta, indesata, mereu cu flori, chiar si intre valurile de inflorire. Din pacate nu am poze cu tufa, e intr-o pozitie in care mi-e cam greu sa o prind intreaga.


Desi e asezat intr-o zona cu vanturi reci a gradinii, nu a suferit niciodata din pricina frigului, chiar ma uimeste asta, fiindca nu are aerul unui trandafir care poate suporta orice, avand ramuri mai subtiri si delicate, pline de spini, si cu florile alea diafane ai impresia ca e foarte firav, dar nici vorba, e o masina de facut flori. Sufera putin de patare neagra la sfarsitul sezonului, insa nu foarte tare. Florile n-au nici o treaba cu ploile, nu se pateaza, nu devin maro, isi pastreaza culoarea si in zilele mai ploioase.

Foc de tabara

Un trandafir foarte cunoscut si cultivat in Romania, creatie Wagner. A fost introdus in comert in 1970.
Provine din alte doua floribunde, una de pe taramuri franceze, Coup de Foudre si alta de origine germana, Paprika.



De la Paprika mosteneste frumoasa calitate de a se inchide puternic pe marginea petalelor, parca floarea se arde, dar intr-un fel frumos. Caracteristica o mosteneste de fapt de la bunica, Cinnabar, care este rosu caramiziu cu margine care se mai inchide.



Este o floribunda frumoasa, de inaltime medie, florile tinute drept, in buchete medii, fara parfum.



Buchetele se ridica putin deasupra nivelului frunzisului, mandre. Bobocii se deschid incet, lasand sa se desfasoare o floare semiinvolta care isi arata staminele. Din acest motiv face si macese, deci toamna e bine sa nu se mai indeparteze florile ofilite.
Infloreste bogat, nu se arde deloc nici in soare puternic, desi unii trandafiri rosii au defectul asta.



Tufa e echilibrata si bine garisita cu ramuri, nu produce lastari iesiti din forma si nici nu isi inclina deloc ramurile. Florile se comporta minunat si la ploaie, si este in general un trandafir foarte sanatos. Valul doi aproape la fel de bogat ca primul. uloarea florilor e oarecum fosforescenta, deci necesita atentie in combinare, paote da niste stridente nedorite
.Pe de alta parte, intr-un grup cu trei-cinci tufe, cand infloresc toti, capteaza toate privirile, nu poate trece neobservat.

Ultimele flori

La mine in gradina a venit deja toamna. Diminetile sunt reci, serile deja avem nevoie de un pulover pe spate. Incet incet, frunzele isi schimba culoarea. A inceput visinul, care deja s-a dezgolit pe jumatate, trestia incepe sa-si piarda verdele.
Trandafirii sunt inca destul de plini de flori, dar florile nu mai reusesc toate sa se deschida la maxim, deja sunt peste tot macese care se coloreaza.
Imi pare asa de rau! Fac mereu poze, sa ii mai prind, sa ii mai am undeva.
La primul val am admirat tufele, fiecare tufa plina de flori, invaluita in parfum. Acum, la valul doi, admir fiecare floare in parte, ca pe un bibelou.



Pentru prima oara am facut un buchet sa-l dau cadou, sa se bucucre si prietenii nostri de frumusetea ultimilor trandafiri. Buchetul mi se pare perfect, si n-am facut altceva decat sa culeg ce era mai frumos inflorit si nu era ofilit de frig.



Nu mi-a aparut nici o stridenta, nici una din flori nu pare sa distoneze, sa fie in plus. Lumina asta piezisa de toamna face gradina si florile sa arate mai armonios, in culori mai blande.

Sfarsit de vara

Intr-un fel ma bucur mult ca se apropie toamna, fiindca gradina e nemaipomenita in culorile ei calde, dar parca ma despart cu greu de vara, de culorile vesele, amestecate, de verdele luxuriant.



Asa ca am dat o tura cu aparatul in mana, sa mai prind cate ceva. Mai als ca trandafirii au acum culorile mai intense, sunt parca mai concentrati.



Dimineata e roua multa, totul e ud si soarele deja e cumva piezis, molcom. Acum se arata cei mai buni trandafiri la inflorirea de toamna, forma, marime, culoare.



Nici nu mai e atata de lucru, florile nu mai trebuie inlaturate acum, de la inceput de august nu mai e permis nici ingrasamantul, deloc, asa ca e timp de admirat.



Au inflorit si anemonele de toamna, care se unduiesc la ficare pala de vant, foarte gratioase.



Ultimii crini de-o zi -hemerocalis- isi deschid florile frumoase dar efemere.
Acum e o vreme placuta, asa ca dupamiaza batem orasul cu bicicletele, sa mai admiram cateva gradini frumoase, sa ma mai bucur putin de verde. Si am ochit si niste trandafiri tare intresanti.....

Yin si Yang

Doi frati.
Acum vreo patru ani, am gsit pe strada o pisica portocalie, mai mica decat palma. Era atat de slaba ca, daca isi scutura capul, cadea pe o parte. Am comandat repede pe internet lapte praf si biberon pentru pisici, si ne-am apucat de treaba. Norocul ei,si al nostru de fapt, a fost ca era vara, si toti prietenii nelipsiti din curte cum intrau, o luau si-i dadeau sa manance. Am numit-o Degetica.

Fiindca era doar o farama de pisica. Si degetica avea multe mame ad-hoc, si era rasfatata, si toata lumea o culca in cosulet. A crescut frumos, si a venit vremea sterilizarii, dar ne-a fost mila de ea, cat suferise, si am zis sa o lasam sa faca un rand de pui. Sa aiba si ea o bucurie.




Si asa ne-am trezit cu cei doi frati, Hera si Socrate.



Hera,negra, cu ceva usoare pete mai deschise, facand numai nazbatii, niciodata nu sta mai mult de cinci minute locului. Ne aduce tot felul, broaste, soricei, frunze.In iarna, nu stiu de unde, ne aducea rame. Periodic ne trezeam cu cate o rama pe dusumea, habar n-am unde gasea iarna rame.Singurul loc la care m-am gandit a fost stiva de lemne, unde se mai ascundeau rame cateodata.
Fratele ei, Socrate, e un meditativ. Pana sa faca ceva sta asa, serios, aproape incruntat ,si gandeste. E o mare figura.



Si umbla mereu impreuna, dorm impreuna, desi acum au mai crescut. Iar Socrate iubeste sa se alinte, sa leneveasca, pe cand Hera a ramas tot ca argintul viu.

Un ochi de apa

La inceput, aveam in gradina un sant. Un sant lung, adanc, unde trebuia mereu sa fac curat, se umplea de balarii, muri , ramuri si frunze uscate.



Si asa, am ajuns sa facem un lac ecologic de inot, un fel de piscina care se intretine singura, pe niste principii clare, bine stabilite.




Asa am ajuns sa avem nuferi, broscute, tritoni, cativa pesti si, mai ales, un loc de admirat. Nu pot sa spun cat ne atrage ochiul asta de apa. Oricand, iarna, primavara, toamna....mereu suntem langa el. Terasa din fata casei, a devenit acum inutila, s-a mutat pe malul lacului.Seara, radem de concertul broastelor, cu care ne-am obisnuit acum, dar care a fost surprinzator in primii ani. Aproape nu putei vorbi cand incepeau ele, ca nu te mai auzeai.



Am invatat sa le recunoastem glasurile, dupa specii, sa stim care e conducatorul grupului, sa le admiram cand se aseaza ziua pe cate o piatra. Sa radem de ele cand stau intinse in apa, ca niste puturoase, si curentul le duce ici colo, dar e prea mare lenea sa miste.
Sa radem in hohote de ratele pe care le las cateodata pe apa, carghioase, simpatice si guralive.



Am invatat sa ne bucuram primavara, cand plantele mai rezistente, cum e menta acvatica, se trezesc la viata chiar daca in jur lacul mai are gheata, dar sa stam fericiti cu o cana mare de ceai fierbinte si iarna intr-o zi cu soare, cand totul e sub zapada, dar soarele face trestia sa sclipeasca plina de promoroaca.



Am inteles ce bine e sa inoti in apa asta fara clor si alte chimicale, ce senzatie de apa buna ai, cat de placut e sa mai faci la apus o baie, cand apa e teribil de calda, sau sa inoti dis de dimineata ca sa te trezesti si sa te simti proaspat.



Am descoperit placerea unei dimineti inghetate, cand imi pun muzica pe mal si ma apuc de patinat, singura, doar cu lacul, sau meciurile de hochei in ghete, ca sa nu ne ranim, unde intensitatea actiunilor e maxima si dupa care cazi lat pe ponton.



Iar pentru mine, a fost si surpriza vegetatiei pe care nu o cunosteam, care m-a mirat, fiindca nu stiam ce lume se ascunde pe un mal de apa, cata tenacitate trebuie sa aiba delicatii nuferi, cu florile ca de portelan, ca sa stea o iarna intreaga sub gheata groasa, si apoi sa ma bucure cu flori de toate culorile.



Cam asa e lacul asta pentru noi, o mare bucurie, o poezie, un magnet, nu mi-as mai imagina gradina fara el, chiar daca nu pentru apa in sine, macar pentru senzatia placuta cand stam seara la masa, cu cateva lumanari aprinse, si ascultam susurul linistit al cascadei.

Un mic bursuc

De fapt , nu e un bursuc, e o pisisca. Da, o pisica. Si iata ca mai am una, ca suflete mici de salvat sunt mereu , si eu nu rezist in fata unor ochi rugatori si a unui mieunat disperat.
In ianuarie, venind spre casa,in fata portii, farurile mi-au aratat o pisica, destul de mica. In zapada. Cel mic al meu, a coborat din masina si cand a vazut-o mai bine a si luat-o in brate si mi-a zis ca e o pisisca in suferinta. Nici nu am mai zis niciunul nimic, s-a subanteles ca era noul membru al familiei.



In casa ne-am dat seama ca are o blana cu fir lung, in trei culori, are niste ochi minunati, uriasi, frumos conturati cu negru, si ca e ceva in neregula cu coada ei. Da, nu isi misca coada, doar o taraia dupa ea. Blana era cam smocuri, nu pufoasa, semn ca pisica suferea si nu se mai ingrijea. I-am dat sa manance, dar cum ne apropiam de ea, chiar si fara sa o bagam in seama, maraia. Era clar ca era speriata de oameni.
A doua zi, am dus-o la doctor, care ne-a spus ca are coada rupta, o vertebra dizlocata putin, si ca ar fi bine sa-i taiem coada.Dupa spusele lui, niste copii ar fi luat-o de coada si ar fi invartit-o in aer. M-am inforat, ce copii sunt astia? Am consimtit sa o operam, si apoi a inceput rasfatul.



Caldura, vorba buna, mancare de alint. Pana in iunie, pisica nu a vrut sa iasa deloc afara.Parca nici nu stia ca exista afara.Nu o interesa, desi putea oricand sa iasa, nu concepea. De abia acum a inceput sa se plimbe prin gradina. Insa merge circumspect, prudent, ca in filmele cu incetinitorul. Si, se termina brusc, ca un ghemotoc. Ca un bursuc indesat.
Dar a invatat sa toarca, si sa doarma covrig. Semn de mare liniste in sufletelul ei.

Se coc rugosele!

Incep sa se coloreze macesele la rosa rugosa. Nu pot descrie spectacolul. Rugosa rubra are macesele grupate cam cate trei, una mai mare si restul ceva mai mici, in functie de varsta lor.



Sunt aproape rotunde, de marimea unei rosii cherry mari. Spectacolul e nemaipomenit, fiindca am in acelasi timp macese mari, care sunt coapte, si flori parfumate.



Nu cred ca exista alt trandafir care sa ajunga asa, deodata. E acelasi spectacol ca la citrice, unde ai si flori si fructe pe acelasi pom in acelasi timp.


Rugosa alba, oricum mai mica in toate, are macesele mai plate, tot mari, dar ca niste turbane, exact asa arata.


Nu pot sa descriu frumusetea acestor tufe in floare, sunt spectaculoase! Numai daca le vezi intelegi efectul pe care il au in gradina. Sunt frumoase si singulare, fiindca tufele isi pastreaza mereu aspectul rotund, indesat, dar si in grupuri, si mi se par extraordinare pentru un gard viu.



Au niste tije indesate si spinoase, si lastaresc bogat in lateral, cucerind zona. Singura lor problema este ca nu suporta stropirile chimice, deci, mai putina munca!

Rose de rescht

Trandafirii de Damasc formeaza o clasa foarte veche si incantatoare. In primul rand pentru ca sunt extrem de parfumati si cu culori placute. Pe deasupra, exista o veche traditie de pe la 1551 care spune ca au fost adusi chiar de la Damasc de catre Cruciati. Tentant, nu?

Rose de Rescht e un trandafir Damask Perpetual cu origini necunoscute.
Brent Dickerson a descoperit date dupa care, el a fost adus din Franta la Rescht cam la 1807 si probabil este de fapt Toul les Mois rosu. A fost redescoperit in orasul Rescht e catre Nany Lindsay, in 1945 adus in Anglia si reintrodus in 1950.
In America este catalogat in clasa trandafirilor Victorieni si a castigat 375 de trofee de-a lungul timpului.

Este un trandafir fascinant. In primul rand, are o tufa indesata si compacta, cu frunzis verde inchis perfect mat si foarte sanatos, semanand foarte bine cu frunzisul de la trandafirii Gallica.



Are insa coditele florilor foarte scurte, ca un adevarat damasc, facand florile sa para asezate pe tufa. Florile sunt un ciclam inchis, foarte batute, in forma de rozeta aproape pompon, si sunt produse in buchete mici imediat deasupra frunzisului. Florile sunt extrem de parfumate,cu parfum clasic de damasc. Culoarea florilor vireaza in timp spre un ciclam inchis cu note indigo.



Bobocii sunt aproape rotunzi, grasuni, cu un varf ascutit. Este extrem de remontant, daca nu tai imediat florile ofilite formeaza langa ele trei patru lastari noi cu boboci in varf. Dupa patru cinci ani trebuie taiat mai puternic pentru a stimula lastarirea bogata si a nu se degarnisi, si pentru a-i pastra capacitatea de a inflori bogat.
Probabil cea mai frumoasa calitate a acestui trandafir este parfumul.Un parfum dulce si puternic, de damask, cu note usoare de mosc.
Un trndafiri care tolereaza umbra si poate fi o alegere buna pentru un incepator in trandafiri mai vechi.



Eu il folosesc ca adaus la siropul de trandafir alaturi de Kazanlik, pentru ca e foarte parfumat si imi opfera si o culoare superba la sirop. Se inmulteste extrem de usor prin simpla butasire. Tufa mea cea batrana desi altoita, are in jur o gramada de Rose de Rescht junior.Cred ca e minunata ca gard viu scund in gradinile mai informale. Arata foarte bine alaturi de alti arbusti mai scunzi, nu aliniat in straturi echidistante pe langa gardul curtii.

Tess of the DUberville

Tot un englezsc, tot din grupa English old rose hybrids.
Fata de ceilalti de prin gradina mea, un trandafir complet diferit. In primul rand,are tije lungi, destul de rigide, capabile sa sustina frumos florile, chiar daca se arcuiesc putin, dar asta ii da o oarecare eleganta. Va fi clar un trandafir mare, de proportii. In cartea lui Austin il da la 90 x 110 cm, insa deja ramurile au ajuns la mine la peste un metru douazeci. Si e doar in anul doi. Vad insa ca pe HMF e dat ca merge pana la doi metri.



O alta particularitate sunt florile in buchete. In general Austinii cu flori mari sunt trandafiri cu una -trei flori pe tija, asta deja mi-a facut un buchet cu sapte. Florile sunt mari, chiar foarte, un rosu puternic, o idee ciclam, insa adanc si de impact.In momentul in care vezi cinci flori de tipul florii de la Mary Rose, dar mai voluminoasa, la gramada, efectul e superb. La inceput florile cu multe petale, se deschid cupat, dar, surpriza, dupa o zi jumatate din randurile exterioare de petale se flexeaza spre spate, dand volum florii.



Floarea devine in felul asta deosebit de frumoasa, ai senzatia ca sunt doua flori mari lipite spate in spate, nu am mai vazut efectul asta in alta parte.
Aici int-o poza facuta de Antal, am permisiunea sa o pun.



Parfumul , foarte puternic, seamana aproape perfect cu cel al unor trandafiri care sunt pe aici pe marginea strazii, plantati probabil pe vremuri de primarie, Rosa ruselliana. Uitandu-ma in stramosii lui Tess, intr-adevar provine si din ruselliana.



Chiar si spinii sunt interesanti.Are niste spini cuminti, destul de spatiati, medii, nimic deosebit, insa printre ei la distante egale are niste umflaturi mici, un fel de spini incipienti, asezati simetric printre cei normali.
Dupa mine va deveni un trandafir spectaculos, e deosebit, si , desi e de pe acum viguros, Austin spune ca se poate cconduce si ca urcator. Un urcator de o asemenea culoare, cu parfum puternic si cu asemenea flori mari si bogate, cred ca este un spectacol. Chiar ma bate gandul sa-l mut langa un suport, dar la clima mea caracterul urcator poate fi discutabil.