Alegeri de toamna

Ca tot gradinarul serios, toamna am de facut mutari. Incerc mereu sa planuiesc din timp, fac planse, schite, dar tot ajung sa mut.
Aveam de ales niste trandafiri sa acopar un umbrar, unde pun un balansoar. Trebuiau sa fie elastici, floriferi, nu foarte spinosi cu flori mai marunte , fara spini sau aproape.
Si, mai ales, sa se imbine frumos, sa nu fie unul mai viguros si altul mai putin viguros, sa aiba culorile in asa fel incat sa nu fie contrastante, sa intre dintr-una intr-alta.


Cornelia

Si am gasit combinatia perfecta, cred eu. Doi trandafiri cu flori de portelan , mici, delicate, bijuterii din lumea trandafirilor.


Ghislaine de Feligonde

De amandoi am povestit pe aici, insa acum am gasit combinatia perfecta si locul din care sper sa nu-i mai mut.


Cornelia

Unul este Cornelia,un hibrid musk roz cu nuante somonii, iar celalalt este Ghislaine de Feligonde, un hibrid multiflora.


Ghislaine de Feligonde

Sunt minunati impreuna, nu-i asa?

Cornul

Acum cativa ani am aflat si eu de varietatile de corn care exista. Ma refer nu la intreaga familie, ci la arbustii de corn. Ii stiam pe cei din padure, frumosi, insa nu spectaculosi.
Cornii astia sunt spectaculosi toamna si iarna, fiindca au culori frumoase de toamna, dar mai ales pentru tulpinile care iarna si spre primavara se coloreaza intens, facand un contrast placut cu zapada alba. Exista cateva variante, cu tulpinii rosii, galbene, negre, portocalii. Sunt si cu frunze variegate, sau mai galbene, varianta aurea.


Cornus alba Sibirica si Cornus sericea Flavriramea in spate

Cei rosii si portocalii au si frunzisul colorat in nuante de rosu si portocaliu toamna.
In restul anului, nu se remarca cu nimic. E drept ca fac o masa de frunze mari, aproape rotunde, care formeaza o bariera buna de gard viu, insa spectacolul adevarat incepe toamna si continua pana la inceputul verii. Cel mai bine stau macar doua culori impreuna pentru contrast.


Exista doua metode in tairea cornului. Prima, mai radicala, este taierea la sfarsitul primaverii, cat mai scurt, aproape de rasul solului, ca el sa lastareasca bogat, drept de jos, formand manunchiuri de bete inalte colorate.
Frunzisul toamna creeaza si el contrast, la doua soiuri diferite.



La cei mai batrani, cand numarul de ramuri este deja mare, se opteaza pentru indepartarea la doi ochi a catorva ramuri mai batrane, pentru intinerirea tufei.
Eu i-am taiat scurt in fiecare primavara, si imi place ce am obtinut.


Cornus alba Keselringii

Ramurile mai groase obtinute le-am scurtat la aprximativ 6 ochi si le-am butasit, direct in pamant, in trei saptamani au facut radacini.

Cornelia

Cornelia este un trandafir superb, dupa gustul meu.
Este un hibrid mosc, obtinut in Anglia de Joseph Pemberton,prin 1925.
Hibrizii mosc sunt o clasa foarte utila in gradina, avand un port extrem de gratios si usor de integrat in peisaj, avand o perioada foarte lunga de inflorire si avand si un rafinament si o eleganta a ramurilor care ii face decorativi si fara flori, un mare atuu in gradina de arbusti.
De fapt vorbind strict istoric, nu sunt trandafiri vechi, desi multa lume asa ii considera.



Si acum, mica poveste, se pare ca va fi o postare mai lunga.
Ascuns intr-o zona rurala din Anglia, J Pemberton se ocupa amatoristic de hibridizari la trandafiri si a obtinut o linie diferita. La inceput, surprinzator, au fost introdusi ca Teahibrizi. Totusi, nu semanau deloc avand panicule florale lungi, la capatul unor ramuri fine si elegante, inflorind toata vara si avand parfum puternic, floral-fructat, cu adaus puternic de mosc.
Cornelia este un trandafir care intruneste toate calitatile clasei.
Desi parintii nu au fost anuntati de Pemberton, intreaga lume rozieristica a cazut de acord ca se trage din Trier sau Aglaia,daca e sa se tina cont macar de parfumul puternic, fin,de mosc.



Tufa este absolut superba, destul de mare.Frunzisul tanar are nuante puternice de bronz, apoi devin verde inchis, si imbraca tufa compact, fiind mai marunte dar dese.
Florile mici, duble, puse in valoare minunat de catre frunzisul tanar,sunt produse in panicule lungi, sunt un roz piersica, cu nuante de roz intens si apoi decolorandu-se pe masura imbatranirii.



Pe masura deschiderii, florile isi arata usor staminele galbene, formand niste jocuri de culoare care merg de la alb la somon intens si trecand printr-o intreaga paleta de rozuri.
Ce e interesant este ca cel mai frumos val de inflorire mi se pare cel de toamna, cand paniculele florale sunt extrem de lungi, ajungand chiar la jumatate de metru, si se arcuiesc frumos in jurul tufei.



Buchetele de flori au o lunga durata in vaza, iar o camera cu o ramura de Cornelia capata un parfum ametitor.
Tufa ajunge pe undeva spre 1.5metri, dar poate ajunge si spre patru metri daca ramurile sunt dirijate pe un perete,urcator. Este extrem de rezistenta, la mine cel putin nu are nici o suferinta, este mereu plina de flori si cu frunzisul curat.