La multi ani 2012!

Mai sunt cateva ore din anul asta, si am ajuns la momentele bilantului.
Am avut un an mai dificil, insa gradina mi-a fost alaturi, si am avut multe de invatat de la ea. Am invatat ca nu trebuie sa ma stresez cu ingrijitul plantelor, ci doar sa fiu cat mai atenta la comportamentul lor, ca imi vor spune singure unde gresesc si ce sa fac.
Am invatat sa imi urmaresc trandafirii mai ales iarna, cand structura imi arata unde lastareste mai mult si cum etajeaza, si sa nu ma mai gandesc la reguli stricte, desi alea iti folosesc, mai ales la inceput, sa nu intri chiar in balarii.




Am incercat sa imi las gradina sa se lupte si singura cu problemele, sa intervin doar cand e intr-adevar nevoie.
Am continuat sa citesc, si chiar am descoperit carti serioase absolut minunate, scrise cu pasiune dar si cu informatie enorm de multa, care mi-au facut mare placere si m-au ajutat sa aflu o gramada de lucruri noi.
Si, mai ales , am continuat sa gasesc bucurie in fiecare frunza de primavara, in fiecare boboc, in fiecare maceasa.
M-am bucurat cand , pe blog, am gasit oameni care au aceeasi pasiune, si care intr-adevar iubesc ceea ce fac in natura, sunt deschisi si darnici.
Sper ca anul viitor sa vina cu cativa trandafiri in plus, pe care ii doresc din tot sufletul, cu o gradina mai asezata si mai armonioasa, si cu cat mai putine probleme prin ea.
Un an nou plin de impliniri, iar gradinile sa fie cat mai frumoase si asa cum le doriti!

Craciun


Toata lumea inca trebaluieste, si probabil intra mai putin pe internet.
In gradina deja e zapada, si planuiesc in minte primavara urmatoare.
Iar , pentru atmosfera de Craciun, ce sa fie mai potrivit decat un buchet de Lavaglut?

Sper sa va aduca Mosul ce va doriti, iar in primavara o gradina cu cativa trandafiri in plus!


Rhapsody in Blue

Trandafirul asta mi s-a prins de suflet mai greu. Nu stiu de ce, dar nu ma tenteaza prea tare trandafirii prea diferiti, prea iesiti din randul trandafirilor. Mintea mea probabil e blocata undeva intre lumi, fiindca, in loc sa vibrez la noile aparitii , unele care mai de care mai...altceva decat trandafir, ii iubesc e cei care se integreaza usor in gradina, fara stridente.



Am tot citit si am tot vazut poze cu el, pana cand , intr-o zi, am vazut o poza cu el la o forumista in gradina, si mi l-am dorit. Habar n-am de ce, ca nici macar nu era o fotografie profesionala, era doar facuta de o gradinareasa pasionata.
Trandafirul are o istorie mai interesanta, a fost creat de un rozierist englez amator, Frank Cowlishaw si a produs senzatie, fiind probabil pe atunci-2003-cel mai aproape de albastru. Era mare lucru, mai ales ca nu aparuse in gradina unui rozierist renumit.
Se pare ca, pentru a-si pune in valoare mai bine culoarea are nevoie de clima mai racoroasa. Un adevarat englez, nu?
Tufa a crescut la inceput ciudat, cu niste ramuri cam lalai si lungi, ciudate, mai degraba ca un rambler. Noroc ca il pusesem in stratul de perene si mai avea suport din cand in cand. Florile, grupate in buchete, semiduble au parfum mediu, desi pe unele site-uri e dat cu parfum puternic.



Ii place semiumbra, florile se ard si se decoloreaza spalacite in soare puternic, insa, de cand e mai la umbra, sub salcamul galben, are o culoare intensa. Florile de vara se deschid un roz liliachiu, dar imediat se fac violet deschis, cumva pudrat. Toamna are o cu totul alta culoare.In al doilea an si-a format o structura mai rigida, vad ca deja se inalta frumos, ii sta bine asa, cu frunzisul cenusiu care complimenteaza culoarea florilor. Primul an mi-a facut si ceva patare neagra, vad ca si aici s-a reglat, incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult. Florile de toamna sunt mai inchise la culoare. Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult, mai ales ca ultimele flori au fost prinse de bruma si au capatat un visiniu inchis cu tente violacee absolut superb, in contrast cu staminele galbene.



A fost numit dupa bucata muzicala cu acelasi nume din King of Jazz de Gershwin.

Dublin Bay

Ca de obicei, nu-i dupa cum se planuieste.
Am avut in minte sa fac un fel de zid de trandafiri spre zona de legume, sa nu admire tot omul varza si ridichile cand intra la mine in gradina.
In Parcul Herastrau sunt aleile de trandafiri, flancate dreapta stanga de niste coloane cu lanturi grele de fier, pe care se intind nonsalant niste trandafiri. Spectacolul e minunat, degajat, un aer de natural, asa ca mi-a ramas ideea si am facut si eu ceva, care prinde ideea si atat, nu e deloc asemanator. M-am gandit la niste uratori proveniti din Th, care nu au atatea ramuri si pot fi cat decat limitati.
Mi-am ales trandafirii ,si am asteptat minunea.



Da, insa trandafirul asta mi-a stricat toate planurile. N-are nimic de urcator TH.
E un urcator atat de florifer si de bogat, incat aproape darama sforile, mereu trebuie sa fiu cu ochii pe el sa-l leg, sa-l tai, fiindca e o masa mare de flori si de ramuri.
Ca sa nu vorbesc ca, fiind de-a lungul aleii, la ceva distanta, e drept, lasat o luna fara supraveghere deja impiedica mersul pe partea aceea.
Nu se imbolnaveste, nu se degarniseste masiv la baza, nu-l intereseaza ingrasamantul. E un rosu mediu, putin ciclam,nu are rosul acela flacara al lui Danse du Feu, floarea se arde parca putin pe margini, floare dubla mare.



Provine din Altissimo X Bantry Bay, creat in 1975.
Este o creatie Samuel Darragh McGredy IV, in Noua Zeelanda, deci e creat sa reziste la vreme umeda si rece. Unul din bunici este New Dawn.
Parfumul este mediu spre slab, dar nici nu ma intereseaza la asa o minunatie de trandafir.
Merita,, desi e rosu, poate cea mai comuna culoare la urcatori, dar e un spectacol si e extrem de sanatos.

Yolande D'Aragon

Un Hibrid perpetual creat de Vibert in 1843.
Flori destul de mari, la inceput cupate apoi se deschid complet, extrem de batute si cu un mic mijloc verde, care le face doesebite. Au un fel de veselie in ele florile alea mari, ca niste pompoane de fetite.



Trandafirul in sine nu e asa, sa te dea pe spate. O floare clasica de trandafiri vechi batuta, roz mediu, aproape nu se decoloreaza deloc, un atuu pentru un trandafir roz.Insa mirosul e imbatator, dulceag, patrunzator, si se raspandeste departe.



Fata de alti trandafiri pe care i-am folosit ca tufe de gard, are nevoie de ceva atentie. Ramurile cresc destul de vertical, si din cand in cand trebuie controlat si legat de suport,orizontal, ca sa se umple de flori pe toata lungimea ramurii.
Frunzisul este verde mediu, semimat.



Infloreste extrem de bogat in primul val, mediu in valul doi. Ca de obicei, nu am taiat florile ofilite din valul doi , si m-a raspalatit cu puzderie de macese portocaliu intens, ovale si destul de mari.
Are si ceva umbra in cursul zilei asa ca a facut o frunza doua cu patare pe la sfarsit de august, dar in general a fost extrem de sanatos , nu are probleme deloc cu gerul, e pe malul apei si titusi nu i-a degerat nici macar un varf de ramura.



Desi am vazut ca pe HMF e dat la 1.50 m al meu are in jur de 1.70 lungimea ramurilor, ceea ce e interesant avand in vedere ca, fiind zona rece, majoritatea trandafirilor mei stau sub limita maxima.



Dupa mine e un trandafir ideal pentru a fi folosit in grupuri de arbusti decorativi, pe langa care ai o alee sau pe langa care treci mai des, fiindca parfumul e ametitor.

Judith

Floribunda romaneasca, creatie Stefan Wagner.



Florile sunt medii, galben pal, ca o crema de vanilie, putin onduate, dand un aspect frumos tufei. In general nu-mi plac trandafirii galben pal, fiindca in soare florile devin aproape albe, decolorate.



La asta nu se intampla asa, si imi place mult ca merge aproape cu orice culoare, nefiind strident.
Tufa este de vigoare medie, ajunge pe la 60cm, deci ar merge si in strat alaturi de perene si ca grupaj de tufe. Infloreste bogat si cu o remontanta excelenta, desi e ceva mai sensibil la ger vad ca e foarte multumit la mine in gradina. A fost atacat discret de patare neagra, dar putin si doar la sfarsit de sezon.



Tufa ramane compacta, ramurile drepte imbraca cu flori, care stau in sus pe tija, lastarii din valul doi sunt in dimensiunile tufei, nu se lungesc prea mult.
Parfumul este slab.

Teahibrizi

Desi nu mai ma dau in vant dupa teahibrizi, au si ei calitatile lor, si am avut si eu momentul meu de dragoste de inceput.


.

Doar ca, in timp, am realizat ca sunt cam greu de strunit, daca vrei sa decoreze gradina, iar la majoritatea, floarea e frumoasa pana cand se deschide complet, dupa care e total neatractiva.



Insa bobocul ala intredeschis, cu picaturi de roua diminetii, e ceva care iti ramane in minte.



Ii gasesc foarte utili in stratul de perene, unde, alesi cu grija,imi place sa-i vad si sa-i admir.



Clasa cuprindea la inceput , dupa cum spune numele, hibrizii de Tea.
Primul a fost renumitul La France, care a fost creat de Guillot in 1867. Combina armonios eleganta si forma perfecta a florii, inflorirea foarte buna si culoarea delicata mostenita de la Tea cu rezistenta la ger si cresterea viguroasa mostenite de la Hibrizii Perpetual.



Odata cu introducerea hibridizarii cu Hibrizi Perpetual, s-a deschis drumul pentru expozitiile de trandafiri, un pas de foarte mare importanta in istoria trandafirilor.
Teahibrizii au fost reprezentantii acestor concursuri, s-au format standade, si s-a pierdut importanta data acestor plante minunate ca planta de gradina. Floarea, asta conta, iar tufa a ramas undeva in urma.


In ultima vreme, lumea s-a intors catre trandafir ca planta de gradina , ca tufa plina de flori, iar creatorii au fost nevoiti sa tina pasul.



Asa ca au aparut acum soiuri care au forma acceptabila, nu mai sunt bete cu flori in varf, sunt mereu in floare si, unde mai pui, au si parfum.
Taierea sub forma de tufa, nu scurt la cativa ochi, produce tufe mai echilibrate in timp, desi tind sa inalte ramuri neramnificate. Am observat ca , daca nu mai raresc ramurile dupa teoria aerisirii tufei, si doar tai ce se intersecteaza si se loveste, tufele capata o forma mai indesata, nu chiar asa triunghiulara, si , chiar daca inca nu sunt stapana a stilului asta nou de taiere, are logica si vad ca incepe sa dea roade.
Trebuie aentie si la boli, fiindca Teahibrizii sunt trandafiri ceva mai sensibili si la ger dar si la umiditate excesiva sau seceta, dar bine ingrijiti sunt niste arbusti remarcabili fara de care eu nu-mi pot imagina o gradina frumoasa.

De citit 1

Fiindca incet incet gradina se pregateste de iarna, am mai mult timp de citit, si imi pregatesc stocul.
Ma gandeam sa prezint cartile care mi-au schimbat total perceptia despre trandafiri. Carti bune, serioase, executie deosebita, pasiune.
Carti despre trandafiri, pe care le citesti nu numai pentru informatie, ci pentru pasiunea cu care au fost scrise, pentru minunatele fotografii, pentru hartia pe care iti vine sa o mangai. Carti pline de informatie adevarata, dar si frumoase, carti de drag.



Asa o carte este Classic Roses de Peter Beales.
Peter Beales este un pasionat, dar si un erudit. Cartea este o adevarata enciclopedie,nu e o carte de poseta.
Format A4 , are 500 de pagini, cu peste 600 de fotografii impecabile.



Are un capitol destul de mare cu folosirea si integrarea trandafirilor vechi in peisaj, cu folosirea lor ca bordura, grupuri pe arcade sau ziduri.



Trandafirii sunt impartiti pe familii cu o harta la inceput cu aria initial a raspandirii soiurilor de baza. Apoi, fiecare capitol are descrierea celor mai reprezentative exemplare cu bune si cu rele, cu impresii, cu date despre cultivare.



Are si un capitol mare despre ingrijire, taieri, pregatire de iarna. Un subcapitol destul de consistent este despre boli si daunatori, cu o mare atentie acordata Virusului mosaic, care se raspandeste mult in ultima vreme.



O lucrare enciclopedica dar care poate fi citita si de amatori dar si de cei mai avansati cu mare placere, Peter Beales fiind un nume in lumea iubitorilor si crescatorilor de trandafiri.

Alegeri de toamna

Ca tot gradinarul serios, toamna am de facut mutari. Incerc mereu sa planuiesc din timp, fac planse, schite, dar tot ajung sa mut.
Aveam de ales niste trandafiri sa acopar un umbrar, unde pun un balansoar. Trebuiau sa fie elastici, floriferi, nu foarte spinosi cu flori mai marunte , fara spini sau aproape.
Si, mai ales, sa se imbine frumos, sa nu fie unul mai viguros si altul mai putin viguros, sa aiba culorile in asa fel incat sa nu fie contrastante, sa intre dintr-una intr-alta.


Cornelia

Si am gasit combinatia perfecta, cred eu. Doi trandafiri cu flori de portelan , mici, delicate, bijuterii din lumea trandafirilor.


Ghislaine de Feligonde

De amandoi am povestit pe aici, insa acum am gasit combinatia perfecta si locul din care sper sa nu-i mai mut.


Cornelia

Unul este Cornelia,un hibrid musk roz cu nuante somonii, iar celalalt este Ghislaine de Feligonde, un hibrid multiflora.


Ghislaine de Feligonde

Sunt minunati impreuna, nu-i asa?

Cornul

Acum cativa ani am aflat si eu de varietatile de corn care exista. Ma refer nu la intreaga familie, ci la arbustii de corn. Ii stiam pe cei din padure, frumosi, insa nu spectaculosi.
Cornii astia sunt spectaculosi toamna si iarna, fiindca au culori frumoase de toamna, dar mai ales pentru tulpinile care iarna si spre primavara se coloreaza intens, facand un contrast placut cu zapada alba. Exista cateva variante, cu tulpinii rosii, galbene, negre, portocalii. Sunt si cu frunze variegate, sau mai galbene, varianta aurea.


Cornus alba Sibirica si Cornus sericea Flavriramea in spate

Cei rosii si portocalii au si frunzisul colorat in nuante de rosu si portocaliu toamna.
In restul anului, nu se remarca cu nimic. E drept ca fac o masa de frunze mari, aproape rotunde, care formeaza o bariera buna de gard viu, insa spectacolul adevarat incepe toamna si continua pana la inceputul verii. Cel mai bine stau macar doua culori impreuna pentru contrast.


Exista doua metode in tairea cornului. Prima, mai radicala, este taierea la sfarsitul primaverii, cat mai scurt, aproape de rasul solului, ca el sa lastareasca bogat, drept de jos, formand manunchiuri de bete inalte colorate.
Frunzisul toamna creeaza si el contrast, la doua soiuri diferite.



La cei mai batrani, cand numarul de ramuri este deja mare, se opteaza pentru indepartarea la doi ochi a catorva ramuri mai batrane, pentru intinerirea tufei.
Eu i-am taiat scurt in fiecare primavara, si imi place ce am obtinut.


Cornus alba Keselringii

Ramurile mai groase obtinute le-am scurtat la aprximativ 6 ochi si le-am butasit, direct in pamant, in trei saptamani au facut radacini.

Fineturi

Aveam mereu in minte pasta de macese pe care o facea bunica. Gustul fin, delicat, nu ca al dulcetii de capsuni, mai suav, putin astringent, dar buuun. Pe paine calda, taraneasca, cu gauri mari, cu unt, si pasta de macese deasupra. Un rasfat.



Asa ca, doua tufe de rugosa au fost sacrificate. Macesele, bineinteles!
Am cules un cos intreg, dupa doua zile de bruma, se zice ca atunci sunt numai bune, dar nu mai mult, ca se acresc.



Le-am spalat, le-am rupt coditele si varfurile, care ies impreuna cu smocul de perisori din interior.
Initial ma gandeam sa le dau prin masina de facut bulion, si scap. De unde, am reusit sa blochez masina, fiindca semintele sunt mult mai mari si cumva piramidale, in orice caz nu sunt plate, si nu intra in spatiul masinii.


Atunci, le-am pus zahar si le-am zdrobit putin, si le-am lasat peste noapte sa lase zeama. Dimineata, am adaugat trei cani bune de apa si i-am dat un clocot doua. L-am lasat la racit, si l-am trecut prin sita fina, de cernut faina. A mers mult mai repede decat ma asteptam, si a rezultat o pasta rosu portocaliu, foarte frumoasa.



Am pus-o din nou pe foc, am mai adaugat zahar dupa gust. Am fiert-o molcom, la foc mic, sa nu o zapacesc, cam jumatate de ora. Spre sfarsit am pus si coaja de la doua lamai din care facusem o limonada, asa, jumatati.
La borcane si la pat cald cu ea.



E o minunatie, iar cu macesele de rugosa e usor de facut.

Lupo

Miniatur Kordes, 2006.
Are un arbore genealogic kilometric,in orice caz provine la sfarsit din rosa rubiginosa pe mai multe linii, pe care l-a mostenit la forma florii dar din pacate, nu si la parfum.
Kordes a incercat in multe incrucisari sa aduca sange nou prin rubiginosa, care sa confere o mare reaistenta la ger si plante extrem de sanatoase.



Totusi, am cateva bucati la care floarea vireaza si la culoare spre rubiginosa, e roz deschis, pal. Habar n-am daca e un sport de fapt- desi un sport cred ca nu apare in acelasi fel la toate tufele care dau sport, -sau se intoarce spre trandafirul puternic din care provine.



Nici un trandafiri nu mi-a creat asemenea senzatii contradictorii.In primul rand, m-a dezamagit puternic. Poate ca aveam prea mari asteptari, fiindca am incercat sa aleg un trandafir de bordura dupa catalog, bineinteles, cu ajutorul HMF, dar pozele la roz sunt oricum inselatoare, iar ceea ce era o culoare inchisa, un ciclam intens cu inchideri spre purpuriu s-a dovedit a fi un ciclam simplu.Care se mai si decoloreaza ceva in soare.Voiam o bordura ordonata, in aceeasi culoare, si am obtinut diverse nuante ale aceleasi culori.



In al doilea rand, desi in zona mea trandafirii rareori isi ating standardul, asta a depasit inaltimea lui data si a crescut cu vreo 10-15 cm mai inalt, ceea e la bordura ma cam enerveaza.



Pe de alta parte, n-am vazut decat rar o asemenea masa de flori. Se acopera pur si smplu de flori, si apoi nu se mai opreste. Cand vine frigul si trandafirii mai arunca doar cateva buchete de flori, el continua sa infloreasca fara grija, de parca e alta specie. Pe de alta parte, ca si Bunica, are o forma in general compacta, face singuri etajari marunte , la cativa centimetri, si ajunge sa fie ca o bila colorata, mereu in floare. Nu stie nimic despre patarea neagra, despre rugina, infloreste ca o masinarie si nu stie nimic altceva.
Dupa primul val face niste lastari mai grosi si mai inalti, dar m-am prins ca are obiceiul asta si cum depasesc linia ii ciupesc, eida lastarii laterali si totul e la loc in normal.
Mai e problema ilaturarii florilor, care, floare cu floare ar fi un chin. Insa are buchetele foarte mari, si eu pur si simplu il tund ca pe buxus cu foarfeca de gard viu. E simplu, rapid, si foarte eficient.



Cand vad cat este de robust si de florifer, de sanatos si de lipsit de probleme, ma indoiesc ca am sa-l scot vreodata, insa la inceput eram foarte furioasa pe culoare, care mi se parea mult prea puternica pentru ce cautam. Probabil m-am invatat, si am invatat sa respect mult acesti trandafiri care nu-mi pun probleme, nu ingheata, nu sufera in iernile de la noi, nu au nevoie decat de soare sa isi arate frumusetea.
Am cateva tufe intr-o zona foarte ferita, si unde e mereu soare. Acolo a depasit un metru, tufele sunt extrem de bogate, iar toamna se umplu de macese rosii, ca o puzeddrei de margele.

Lastari de inlocuire la trandafiri

Cam pe la inceputul lui august, trandafirii incep sa faca niste lastari mai speciali, care cresc ca din apa, ajungand daca sunt lasati sa depaseasca si de doua ori ca lungime, si, daca sunt lasati, eventual, fac o floare in varful acestei rachete. Lastarii astia NU TREBUIE INLATURATI .
Citeam undeva pe internet ca sunt lastari lacomi si se inlatura. Nici poveste de asa ceva.



Trandafirul isi intinereste permanent tufa, astia sunt lastari de inlocuire, care vor lua locul ramurilor mai batrane ,de 5-6 ani.
Daca tufa este tanara, deci inca nu s-a format ca densitate, se lasa in pace lastarii. Spre inceput de septembrie, cand ei iau avant, li se ciupeste varful cu mana, pentru a se opri din crescut, pentru ca varful crud e afectat de gerurile iernii. Dupa ciupit, lastarul va incepe sa lemnifice, sa se intareasca. Eu am lasat lastarii acestia trei sa creasca, fara sa-i ciupesc, ca sa le fac poze, insa ei trebuiau de multa vreme ciupiti.



La tufele de peste 5 ani, care deja sunt destul de dese, deci au un numar suficient de ramuri, se pastreaza doi trei astfel de lastari, restul se suprima. Lastarii pastrati vor servi in primavara drept inlocuitori la doua trei ramuri de peste cinci ani, care trebuie inlocuite.



In general la trandafiri, ramurile de peste cinci ani fac flori mai mici, mai debile, mai putine. Din acest motiv, pentru pastrarea tineretii lemnului, se inlocuiesc primavara un numar de cateva ramuri. Iar astia sunt inlocuitorii ideali.

Susan

Poate ca vine ca o surpriza postarea asta, insa acum se fac achizitii pentru gradina si ma gandeam sa o prezint pe frumoasa Susan.



Susan are o poveste interesanta, care merita stiuta daca o ai in gradina.



In anii 50 in Statele Unite, National Arboretum a obtinut un grup de magnolii numite The Girls , fiecare din cele 8 fiind botezata cu numele unei sotii, fiice sau mame a celor implicati in obtinerea lor. Programul respectiv avea ca scop obtinerea unor cultivaruri rezistente la bolile specifice magnoliilor, si cu o inflorire ceva mai tarzie, pentru a feri florile de ingheturile de revenire.
In hibridizare s-au folosit liliiflora Nigra, de la care s-a transmis rezistenta sporita la ger si inflorirea tarzie, stelatta Rosea a transmis parfumul puternic foarte placut, precum si numarul impresionant de flori, precum si rezistenta la fainare. De la liliiflora Reflorescens au mostenit o oarecare remontanta, asa ca Fetele au o inflorire sporadica si la sfarsitul verii.
Ele sunt Ann, Betty, Susan, Judy, Randy ,Ricky, Jane, Pinky.



Eu o am pe Susan de ceva vreme si este o magnolie care creste foarte repede, spre deosebire de alte soiuri. Are marele avantaj ca se comporta ca un arbust, avand forma piramidala, se imbraca pur si simplu in frunzis ca un bradut frumos, compact. Frunzele sunt verde inchis, mate, ceva mai inguste ca la soulangeana.



Florile au forma uni crin, cu petale ascutite, se deschid din boboci lungi, ingusti. Dosul petalelor e un ciclam intens, iar fata ceva mai deschisa In perioada infloririi, toata zona se umple de parfum, un parfum de zambile si crini, extrem de placut si deloc greu.
Datorita perioadei tarzii de inflorire, nu a fost niciodata prinsa de ger in floare, asa ca a fost mereu un spectacol in gradina. Perioada de inflorire tine pana cand apar frunzele, adica pana cand se imbraca complet in frunze, ceea ce o face si mai atractiva, nefiind perioade cu ramurile golase dupa inflorire.



Prin august incepe sa produca un nou val, mai sporadic, care nici nu e prea bine pus in valoare din cauza frunzisului des, insa cand treci pe langa ea te opreste in drum parfumul. Doar cateva flori deschise sunt suficiente sa umple in jurul ei de parfum.



Are nevoie de soare si de un pamant bine drenat, dar cresc frumos si in solurile sarace si mai lutoase.