De fapt , nu e un bursuc, e o pisisca. Da, o pisica. Si iata ca mai am una, ca suflete mici de salvat sunt mereu , si eu nu rezist in fata unor ochi rugatori si a unui mieunat disperat.
In ianuarie, venind spre casa,in fata portii, farurile mi-au aratat o pisica, destul de mica. In zapada. Cel mic al meu, a coborat din masina si cand a vazut-o mai bine a si luat-o in brate si mi-a zis ca e o pisisca in suferinta. Nici nu am mai zis niciunul nimic, s-a subanteles ca era noul membru al familiei.
In casa ne-am dat seama ca are o blana cu fir lung, in trei culori, are niste ochi minunati, uriasi, frumos conturati cu negru, si ca e ceva in neregula cu coada ei. Da, nu isi misca coada, doar o taraia dupa ea. Blana era cam smocuri, nu pufoasa, semn ca pisica suferea si nu se mai ingrijea. I-am dat sa manance, dar cum ne apropiam de ea, chiar si fara sa o bagam in seama, maraia. Era clar ca era speriata de oameni.
A doua zi, am dus-o la doctor, care ne-a spus ca are coada rupta, o vertebra dizlocata putin, si ca ar fi bine sa-i taiem coada.Dupa spusele lui, niste copii ar fi luat-o de coada si ar fi invartit-o in aer. M-am inforat, ce copii sunt astia? Am consimtit sa o operam, si apoi a inceput rasfatul.
Caldura, vorba buna, mancare de alint. Pana in iunie, pisica nu a vrut sa iasa deloc afara.Parca nici nu stia ca exista afara.Nu o interesa, desi putea oricand sa iasa, nu concepea. De abia acum a inceput sa se plimbe prin gradina. Insa merge circumspect, prudent, ca in filmele cu incetinitorul. Si, se termina brusc, ca un ghemotoc. Ca un bursuc indesat.
Dar a invatat sa toarca, si sa doarma covrig. Semn de mare liniste in sufletelul ei.
In ianuarie, venind spre casa,in fata portii, farurile mi-au aratat o pisica, destul de mica. In zapada. Cel mic al meu, a coborat din masina si cand a vazut-o mai bine a si luat-o in brate si mi-a zis ca e o pisisca in suferinta. Nici nu am mai zis niciunul nimic, s-a subanteles ca era noul membru al familiei.
In casa ne-am dat seama ca are o blana cu fir lung, in trei culori, are niste ochi minunati, uriasi, frumos conturati cu negru, si ca e ceva in neregula cu coada ei. Da, nu isi misca coada, doar o taraia dupa ea. Blana era cam smocuri, nu pufoasa, semn ca pisica suferea si nu se mai ingrijea. I-am dat sa manance, dar cum ne apropiam de ea, chiar si fara sa o bagam in seama, maraia. Era clar ca era speriata de oameni.
A doua zi, am dus-o la doctor, care ne-a spus ca are coada rupta, o vertebra dizlocata putin, si ca ar fi bine sa-i taiem coada.Dupa spusele lui, niste copii ar fi luat-o de coada si ar fi invartit-o in aer. M-am inforat, ce copii sunt astia? Am consimtit sa o operam, si apoi a inceput rasfatul.
Caldura, vorba buna, mancare de alint. Pana in iunie, pisica nu a vrut sa iasa deloc afara.Parca nici nu stia ca exista afara.Nu o interesa, desi putea oricand sa iasa, nu concepea. De abia acum a inceput sa se plimbe prin gradina. Insa merge circumspect, prudent, ca in filmele cu incetinitorul. Si, se termina brusc, ca un ghemotoc. Ca un bursuc indesat.
Dar a invatat sa toarca, si sa doarma covrig. Semn de mare liniste in sufletelul ei.
