De citit 2

Ma tot gandeam daca sa scriu acum despre cartea asta, sau sa o las mai incolo, nefiind o carte usoara , de citit la gura sobei, cu o ciocolata calda in mana.
Iar eu am sa scriu cam mult despre autor, pentru ca il admir.



Este , dupa cum se spune, autoritatea ea mai ascultata in materie de trandafiri vechi. Un englez de scoala veche, erudit, artist, si gradinar pasionat, in cautare nu numai de soiuri deosebite, vechi, care au disparut din neglijenta sau supuse valului de moda, dar si de planta potrivita in gradina potrivita.



In privinta trandafirilor, are un merit deosebit, insa povestea cea mai frumoasa , o adevarata aventura, este cea cu redescoperirea trandafirilor Musk.
Un drum in viata strict si cu aplecare spre stiinta, dar mereu avand alaturi partea artistica.
Si, cum zicea chiar Graham Thomas, despre trandafirul ce-i poarta numele.
Daca vrei, poti sa te duci la Mottisfort sa ma vezi, infloresc acolo!
Pacat ca nu am si Lonicera Graham Thomas, extrem de parfumata, de care era foarte mandru.



Si infloreste si la multi dintre noi in gradina, si era pacat sa nu scriu cateva cuvinte despre el.
Iar acum, despre carte.
Editia aceasta contine de fapt cele trei carti despre trandafiri pe care le-a publicat The Old Shrub Roses, Shrub Roses of Today si Climbing roses Old and New.



Este dedicata celor care vor sa afle mai mult despre isotria trandafirlor, despre fiecare soi in parte, dar si despre clase, caracteristici, observatii ale unor cultivatori de demult, precum si observatii personale din cultura.
Fiecare soi e descris in detaliu, are descrierea cresterii, evolutiei in timp, a comportamentului florilor.




Ultimele capitole cuprind detalii despre conducerea trandafirilor vechi, despre taieri, ingrijire precum si integrare in gradina.
Totul scris cu mare atentie la detalii, la amanunte si informatii utile pe care nu le prea gasesti in alte parti. Ultimul capitol este dedicat catorva articole scrise de alti rozieristi renumiti.



Interesanta pentru mine a fost mai ales partea cu lucrari ale lui Hurst, care a condus ceretarile botanice si genetice de la Universitatea Cambridge, asupra evolutiei genului Rosa.
Cartea nu are decat vreo 10 pagini cu poze, insa are vreo 20 de pagini cu fotografii ale unor acuarele sau desene in penita, cu trandafiri, planse superbe cu detalii care pot foarte bine sa serveasca drept determinatoare de soi.



In concluzie, o carte mai tehnica exceptionala, mai ales spentru cine vrea sa caute putin mai adanc, dar scrisa frumos si cu caldura.

Yolande D'Aragon

Un Hibrid perpetual creat de Vibert in 1843.
Flori destul de mari, la inceput cupate apoi se deschid complet, extrem de batute si cu un mic mijloc verde, care le face doesebite. Au un fel de veselie in ele florile alea mari, ca niste pompoane de fetite.



Trandafirul in sine nu e asa, sa te dea pe spate. O floare clasica de trandafiri vechi batuta, roz mediu, aproape nu se decoloreaza deloc, un atuu pentru un trandafir roz.Insa mirosul e imbatator, dulceag, patrunzator, si se raspandeste departe.



Fata de alti trandafiri pe care i-am folosit ca tufe de gard, are nevoie de ceva atentie. Ramurile cresc destul de vertical, si din cand in cand trebuie controlat si legat de suport,orizontal, ca sa se umple de flori pe toata lungimea ramurii.
Frunzisul este verde mediu, semimat.



Infloreste extrem de bogat in primul val, mediu in valul doi. Ca de obicei, nu am taiat florile ofilite din valul doi , si m-a raspalatit cu puzderie de macese portocaliu intens, ovale si destul de mari.
Are si ceva umbra in cursul zilei asa ca a facut o frunza doua cu patare pe la sfarsit de august, dar in general a fost extrem de sanatos , nu are probleme deloc cu gerul, e pe malul apei si titusi nu i-a degerat nici macar un varf de ramura.



Desi am vazut ca pe HMF e dat la 1.50 m al meu are in jur de 1.70 lungimea ramurilor, ceea ce e interesant avand in vedere ca, fiind zona rece, majoritatea trandafirilor mei stau sub limita maxima.



Dupa mine e un trandafir ideal pentru a fi folosit in grupuri de arbusti decorativi, pe langa care ai o alee sau pe langa care treci mai des, fiindca parfumul e ametitor.

Graham Thomas

Un alt Austin, englezesc. Face parte din seria English Musk roses, o grupa de englezesti care apare ca urmare a incrcisarii englezestilor din prima serie cu trandafiri noisette sau hibrizi de noisette.
Mi-a mancat zilele! Da, la inceput , imi era imposibil sa-l gestionez. Ma tot intrebam de ce il lauda rozieristii, de ce il lauda chiar Austin, care, chiar daca sunt trandafirii lui, este totusi obiectiv.



Desi majoritatea trandafirilor cu tendinte de urcatori la mine stau in banca lor, si se comporta ca niste arbusti seriosi si de incredere, GT parea mai degraba din alta poveste. Arunca niste ramuri lungi si laxe, incapabile sa ii tina buchetele de flori, deci nu stiam ce sa-i fac. Noroc ca timpul le rezolva pe toate, iar mie mi s-au deschis ochii ca majoritatea taierilor pe care le faceam erau aiurea, ca englezestii, ca sa fie frumosi, au nevoie de taieri mai cu cap, fara rariri de ramuri din mijloc si alte bazaconii, chiar ar trebui sa li se dea timp sa se aseze, fiind aproape de trandafirii vechi, deci nefiind chiar asa prietenosi cu taierile.
Asa ca ,bietul GT a inceput sa cunoasca si zile mai bune, sa se imbrace frumos in ramuri mai scurte, desi isi pastreaza caracterul mai degraba de noisette, cu ramuri mai putin rigide , cu frunzis mai aerisit , un verde mediu, nu asa intens,si cu florile alea nostalgice si nu foarte bogate, putin cupate. Pe undeva seamana cu bunica lui ,Schneewitchen, nu numai la ramuri, dar si la genul de petale, mai subtiri, cu flori care se scutura destul de repede dar apar mereu altele noi.



Dupa un timp, am inceput sa-i vad adevarat fata, sa nu mai iau in considerare multitudinea de tampenii cu rang de regula implacabila despre englezesti scrise chiar si de persoane care nu ii au in gradina.
E un englezesc superb, care doar avea nevoie de putina incredere din partea mea. Imi pare rau ca nu i-am acordat-o de la inceput, dar saracul a prins perioada mea de incepator.



Florile , grupate in buchete cu numar mic de flori, stau cupate, sunt un galben ca mierea, pudrat, deschizandu-se din boboci mai intens colorati, chiar cu nuante de portocaliu in ei. Si un parfum superb, puternic.Florile se decoloreaza in soare, insa efectul este superb, imi aduce aminte de matasurile vechi, cu tesatura ton in ton, sau de damascurile grele de bumbac, cu desene in tesatura.
Numele i-a fost ales chiar de Graham Thomas, din mai multi trandafiri creati in acea perioada, si nu l-a facut de rusine, este intradevar un trandafir splendid, cu un aer nonsalant si fin.
Cand vad tufa in poza, parca ma astept sa apara langa ea o domana cu rochie lunga, cu o umbrela de dantela, care se plimba gratios prin gradina.

Reine des Violettes

Un hibrid perpetual, Mille Mallet, Franta, 1860.
Cand vad anii astia cu 1800, ma gandesc mereu cate gradini or fi fost infrumusetate de trandafirul asta, cate plimbari au fost inmiresmate cu parfumul lui. Un trandafir muult mai batran ca mine........ cu aproape o suta de ani.



Dupa multi autori, este cel mai frumos HP.
E un trandafir excelent pentru zonele mai umbrite, pentru a fi plantat la picioarele unui pom sau pentru un gard viu mai salbatic, mai natural. Nu are nevoie de indepartarea florilor trecute de taieri la ochi, de stropiri.



Mie imi place in combinatie cu un roz pal, dar ma gandesc ca ar merge nemaipomenit langa un palc de mesteceni alaturi de Ghislaine de Feligonde, langa o alee, sau o bancuta, unde sa poata sa te invaluie cu parfumul lui. Singura pretentie este sa fie ingrasat, are nevoie de un sol mai bogat sa-si arate perfectiunea.
Frunzisul este verde cu o tenta de gri, nu e verdele ala tare, inchis, ci cumva oxidat, antichizat.
Florile au forma aceia specifica la Gallica, pline de petale mai marunte si cu mijlocul impartit in patru, cu "nasturel" in mijloc, adica cu un mic bumb chiar in mijlocul florii.
Cand florile incep sa se deschida, sunt cupate si un fel de grena inchis,putin pudrat, ceva ca la boaba de strugure.



A doua zi se deschid complet, devin mai pale, dar totusi cu o culoare intensa. Mai tarziu, floarea se duce spre violet, cam ca la violete, ca si cum primeste o doza mai mare de albastru.
Formeaza o tufa mare, cam de aceeasi marime in latime ca si in inaltime, incarcata de florile nu prea mari, cu un parfum de vis, greoi, dar placut, care umple toata zona. Are si calitatea ca infloreste aproape continuu, nici nu se duc bine florile din primul val si incepe cresterile pentru valul doi.
"There is nothing like it; it is the apotheosis of the Old Roses, with an invaluable habit of flowering through the summer and again, freely, in the autumn. This is a rose to be treasured for all time"
Graham Thomas

Othello

Un englezesc foarte cunoscut in Romania, printre primii care au putut fi cumparati la noi.



E un trandafir rosu mai inchis, care se mai inchide in timp. Bineinteles, nu reusesc sa prind in poza rosul ala catifelat, pe care iti vine sa il mangai. La mine in gradina merge minunat, infloreste in doua valuri destul de distincte, frumos, plin de flori. Florile tin mult, se inchid putin la culoare dar rezista mult pe tufa si, desi floarea e foarte bogata, nu face niciodata balling desi la mine se mai intampla asta la unii, de la ploi combinate cu soare, de exemplu cateodata la Eden rose.



Florile sunt foarte mari, cu multe petale, cupate, extrem de parfumate. Tufa are un aspect cumva rigid, neasteptat la un Austin, cu tije groase si rigide si extrem de pline de spini. Cred ca are cei mai infricosatori spini e care i-am vazut, cu exceptia celor de la rugosa alba, dar care sunt mai mici. Ma infior de cate ori tebuie sa bag mana in tufa sa tai.
Desi este considerat un soi depasit chiar de Austin, datorita chiar felului mai rigid de a fi, eu il iubesc mult si chiar imi place combinatia cu Mary Rose, se pun unul pe altul in valoare.



Probabil nu a fost considerat un genitor prea interesant, sau nu lega usor, a dat doar 8 urmasi, majoritatea creati de Paul Barden , incrucisat mereu cu trandafiri vechi. Ca fapt divers, unul din urmasii creati de Paul Barden, Tusc-o-Jam, are parfum puternic de mir, un parfum mai rar in lumea trandafirilor, foarte deosebit. Parfumul apare la cativa Austini, singur sau combinat, cum este Constance Spry.
Asta in timp ce Mary Rose a fost folosit intens si a dat 48 de urmasi 14 din ei fiind chiar creatii Austin, dar si alti creatori au folosit-o intens, realizandu-i valoarea-Meilland, Clements, sau Heritage care a dat 31 de urmasi.

Ferdinand Pichard

Un hibrid perpetual.
Creat in Franta de Tanne.
Nu se stie originea exacta. In orice caz, Graham Thomas l-a studiat si considera ca e clar copil al lui Commandant Beaurepaire, desi nu a reusit sa determine daca provine din seminte ale acestuia sau e chiar un sport al lui.



Il am in gradina de vreo patru ani, insa a tot fost mutat ,deh, mintea incepatorului.
Acum insa si-a gasit locul, se urca intr-un mar,si incepe sa se dezvolte asa cum ii place, e clar un trandafir care merita un loc in gradina.
Florile de un rosu carmin ,cupate, sunt brazdate frumos cu dungi albe, au un parfum puternic, deosebit. Culoarea florilor vireaza, si a doua zi albul e un roz discret si ciclamul merge spre visiniu.



Toate astea pe un frunzis verde intens sanatos,care accentueaza contrastul.
Cel mai important lucru e ca produce flori pana toaman tarziu, unele dupa altele, fara oprire.
Gradina Botanica din Montreal a facut un studiu pe trandafiri maturi, iar FP a reiesit ca fiind una din varitatile cu rezistenta maxima la bolile specifice frecvente,-rugina,fainare, patare neagra- avand infestare doar 0 -5%.
Peter Beales il considera unul din cei mai buni dungati in comert azi, chiar daca au aparut gramada. Are si un mare atuu, parfumul, pe care dungatii de azi nu prea il au.
Poate fi condus si in forma pegging, avand ramuril lungi si elastice.