Macese

Imi plac la nebunie trandafirii in floare, dar ma bucura parca la fel de mult si cand ii vad plini de macese, toamna tarziu.
Putina lume se bucura de frumusetea maceselor. in primul rand, fiindca multi inca isi taie trandafirii toamna, lasandu-i ca pe niste bete scurte infipte in pamant.
In al doilea rand, fiindca multi taie florile ofilite toamna, rand pe rand, desi gestul este absolut inutil, marea majoritate a trandafirilor cultivati inflorind pe lemn din anul respectiv, cu exceptia trandafirlor neremontanti.


De la 12 in sensul acelor de cesornic-Rusticana, Westerland, Yolande DAragon,Bonica, Apple Blossom, Rugosa rubra. Pe mijloc o ramura de Danse du Feu.Macesele de Rugosa rubra sunt mai mici decat normal, fiind deshidratate de ger.Pentru marimea adevarata dati click pe poza.

Si oare nu e bine sa vezi cum apar pitigoii colorati pe zapada, sa caute ceva de mancare, sau mierelele cu cioc galben, fiindca gradina ta are ce sa le ofere o iarna intreaga?


Macesele pot fi de ajutor si la determinarea unui soi necunoscut, stiut fiind ca fiecare soi are macesele altfel, portocalii, rosii, negre sau galbene.



In general , trandafirii care au flori simple sau semiduble fac macese, fiindca insectele pot sa-i polenzieze si astfel sa apara macesele.
Unde mai pui ca macesele uscate sunt foarte bune pentru ceai, iar cele mai mari pot fi transformate intr-o pasta de macese grozava.



De la sfarsitul lui august nu mai taiati florile ofilite de pe tufe, si se vor umple de macese colorate, care vor da farmec gradinii iarna.
Se zice ca cele mai gustoase macese sunt cele de la trandafirii vechi. Acum, umbland sa le fac poze, am descoperit ca au mult mai multe forme si marimi decat stiam eu, fiecare avand personalitate. Iar, spre surprinderea mea, Sutter s Gold fae macese uriase, cat cele de rugosa, insa sunt tari si cu multi samburi, nu sunt prea bune de gem.

Fineturi

Aveam mereu in minte pasta de macese pe care o facea bunica. Gustul fin, delicat, nu ca al dulcetii de capsuni, mai suav, putin astringent, dar buuun. Pe paine calda, taraneasca, cu gauri mari, cu unt, si pasta de macese deasupra. Un rasfat.



Asa ca, doua tufe de rugosa au fost sacrificate. Macesele, bineinteles!
Am cules un cos intreg, dupa doua zile de bruma, se zice ca atunci sunt numai bune, dar nu mai mult, ca se acresc.



Le-am spalat, le-am rupt coditele si varfurile, care ies impreuna cu smocul de perisori din interior.
Initial ma gandeam sa le dau prin masina de facut bulion, si scap. De unde, am reusit sa blochez masina, fiindca semintele sunt mult mai mari si cumva piramidale, in orice caz nu sunt plate, si nu intra in spatiul masinii.


Atunci, le-am pus zahar si le-am zdrobit putin, si le-am lasat peste noapte sa lase zeama. Dimineata, am adaugat trei cani bune de apa si i-am dat un clocot doua. L-am lasat la racit, si l-am trecut prin sita fina, de cernut faina. A mers mult mai repede decat ma asteptam, si a rezultat o pasta rosu portocaliu, foarte frumoasa.



Am pus-o din nou pe foc, am mai adaugat zahar dupa gust. Am fiert-o molcom, la foc mic, sa nu o zapacesc, cam jumatate de ora. Spre sfarsit am pus si coaja de la doua lamai din care facusem o limonada, asa, jumatati.
La borcane si la pat cald cu ea.



E o minunatie, iar cu macesele de rugosa e usor de facut.