Dublin Bay

Ca de obicei, nu-i dupa cum se planuieste.
Am avut in minte sa fac un fel de zid de trandafiri spre zona de legume, sa nu admire tot omul varza si ridichile cand intra la mine in gradina.
In Parcul Herastrau sunt aleile de trandafiri, flancate dreapta stanga de niste coloane cu lanturi grele de fier, pe care se intind nonsalant niste trandafiri. Spectacolul e minunat, degajat, un aer de natural, asa ca mi-a ramas ideea si am facut si eu ceva, care prinde ideea si atat, nu e deloc asemanator. M-am gandit la niste uratori proveniti din Th, care nu au atatea ramuri si pot fi cat decat limitati.
Mi-am ales trandafirii ,si am asteptat minunea.



Da, insa trandafirul asta mi-a stricat toate planurile. N-are nimic de urcator TH.
E un urcator atat de florifer si de bogat, incat aproape darama sforile, mereu trebuie sa fiu cu ochii pe el sa-l leg, sa-l tai, fiindca e o masa mare de flori si de ramuri.
Ca sa nu vorbesc ca, fiind de-a lungul aleii, la ceva distanta, e drept, lasat o luna fara supraveghere deja impiedica mersul pe partea aceea.
Nu se imbolnaveste, nu se degarniseste masiv la baza, nu-l intereseaza ingrasamantul. E un rosu mediu, putin ciclam,nu are rosul acela flacara al lui Danse du Feu, floarea se arde parca putin pe margini, floare dubla mare.



Provine din Altissimo X Bantry Bay, creat in 1975.
Este o creatie Samuel Darragh McGredy IV, in Noua Zeelanda, deci e creat sa reziste la vreme umeda si rece. Unul din bunici este New Dawn.
Parfumul este mediu spre slab, dar nici nu ma intereseaza la asa o minunatie de trandafir.
Merita,, desi e rosu, poate cea mai comuna culoare la urcatori, dar e un spectacol si e extrem de sanatos.

Eden Rose

De fapt , pe numele comercial,, Eden Rose 88, fiindca Eden Rose simplu e numele unui teahibrid al lui Meilland. Aici se complica lucrurile, pentru ca acel teahibrid rosu a dat un sport urcator, deci un Eden Rose urcator. Care nu e acelasi cu Eden Rose 88 cu valente de urcator, care are si numele initial Pierre de Ronsard, dupa numele unui poet francez.Insa poetul fiind putin cunoscut in lume, a trebuit sa se aleaga si un nume de piata, asa ca Eden Rose 88.
Nu se stie exact anul crearii, candva inainte de 1985, de catre Jaques Mouchotte.



Are un arbore genealogic lung, cu un amestec de de toate, multi urcatori,interesant cum a iesit trandafirul asta neasteptat, cu mijlocul mai inchis si exteriorul aproape alb. Face parte dintr-o grupa numita de Meilland Romantica, trandafiri bogati cu aer nostalgic, raspunsul frmei la succesul lui Austin cu englezestii. Majoritatea trandafirilor din grupa asta sunt de fapt teahibrizi, dar Pierre de R este altfel,un urcator cu flori mari.
Este inregistrat ca urcator, insa e un urcator scund, foarte bine poate fi folosit ca arbust mare, mai ales in zonele reci.



La mine in gradina nu a vrut sa isi arate deloc talentul de urcator, desi l-am pus langa un stalp gros, a ramas tot tufa. Dar asta e o caracteristica a climei mai reci, si altii au facut asta.



Florile sunt mari, chiar foarte mari,in buchete, rareori singulare. Am reusit sa numar odata 11 flori intr-un buchet,era de vis.Bobocii sunt aproape verzui, apoi devin albi cu marginile petalelor vizibile tivite cu roz, si se deschid in flori involte, cupate, cu mijlocul roz destul de intens, pastrandu-si tivul subtire roz.
In timp, floarea devine aproape alba. Infloreste extrem de bogat, in doua valuri, cu cateva flori presarate printre, dar e in floare pana da frigul.



Trandafirul are o remarcabila rezistenta la boli, un frunzis verde inchis sanatos si lucios.
Meilland, mandru de realizare, intr-o perioada in care trandafirii Austin faceau furori, a creat si un site special pentru Pierre de Ronsard, unde ii prezenta calitatile.Trandafirul e foarte renumit, a fost votat Favorit Mondial in 2006.
Din pacate are si cateva puncte negative. Unul, foarte important pentru mine, nu are parfum. Sigur, frumusetea florilor ii scuza asta, dar parca un asemenea trandafir nostalgic nu prea merge fara parfum, arata ca si cum are neaparat nevoie de parfum!
Doi, nu prea ii place clima umeda, nu-i plac ploile. Florile se ingreuneaza de la apa, fiind cupate aduna multa apa, iar candu sunt cate trei patru intr-un buchet, acestuia i se rupe codita si florile se apleaca.
Tufa este viguroasa, cu ramuri groase, nu prea are tendinta sa se aplece, nu stiu cum se comporta in zonele foarte calde insa la mine e mare cu ramurile solide capabile sa tina buchetele mari si grele.
Meilland a mai lucrat cu el in hibridizari, si asa a aparut un descendent al lui, tot fara parfum. Auguste Renoir, cu o floare foarte asemanatoare, de un ciclam ca inghetata de zmeura, care are aceleasi probleme, nu iubeste ploile. Mai are un descendent, de data asta un sport aproape alb, Palais Royal.

Coral Dawn

Un urcator superb, parfumat. Creat de Boerner in 1952.



Are ca bunici un teahibrid incrucisat cu New Dawn, pe care l-am prezentat in alta postare. Interesant este ca New Dawn a fost prima planta care a primit un certificat de inregistrare in Statele Unite.



Flori mari, cu aer retro, cu petalele rasucite frumos spre exterior, da senzatia de vartej de spuma roz intens. De obicei apar singulare, dar daca sunt cate doua sau trei buchetul se apleaca putin ,gratios. Are un aer melancolic putin.Frunzisul verde inchis mediu lucios, cu cresterile noi mai rosietice.



Parfumul este pentru mine deosebit.Nu este deloc dulceag, ci mai degraba amarui. Sa nu radeti, dar mie imi pare ca are un miros amarui de coaja de lamaie combinat cu picanteria citrica a ghimbirului.



Poate ajunge cam la trei metri.Extrem de rezistent la ger, este zona 5b. Am citit insa ca cineva din zona 3b il creste cu succes, moare tot ce e deasupra solului si reapare fara probleme primavara.

Zephirine Drouhin

Creat de Bizot -Franta in 1868, din parinti necunoscuti.



Un bourbon foarte frumos si foarte infloritor. Este destul de intalnit in randul cultivatorilor de trandafiri, chiar daca nu au o pasiune pentru trandafirii vechi, deoarece are o calitate neasteptata, nu are spini.



Frunzisul este mat si de un verde mai deschis, ceea ce pune mult in valoare florile de un roz mediu.

Florile sunt duble , mari, cu un aer de floare de teahibrid,curband petalele exterioare la deschiderea completa. Se umple de flori si are un aer foarte select cu florile alea involte si cu frunzele mai deschise la culoare.



Ramurile sunt lungi, mediu la rigiditate, cam de doi -trei metri lungime. Se pot arcui destul de usor, chiar si dupa ce se lemnifica, insa nu au versatilitatea unui rambler.
Parfumul e exceptional, greu si dulceag, un adevarat bourbon, umple aerul. La mine nu a avut sensibilitati, desi sta la gardul dinspre rau si are si umiditate mare si vanturi reci. Este extrem de sanatos si viguros, nu ii aplic nimic altceva decat doua ingrasari cu mranita pe an. Sanatos, florifer, nu necesita efort, este frumos daca e lasat in pace, doar admirat. Desi aveam ceva emotii, fiind in zona ploioasa, cu privire la patarea neagra, mare vedeta la mine, e perfect sanatos.

Poate fi condus ca urcator sau lasat tufa putin plangatoare. Ajunge cam la trei metri inaltime ca urcator.

Mme Pierre Oger

Un trandafir din clasa bourbon cu adevarat remarcabil. Eu sunt indragostita de el.
E ca o doamna eleganta si rafinata, care trece invaluita intr0un parfum imbatator.




A mostenit de la stramosii damask ramurile lungi si arcuite, dar totusi ferme, florile superbe si parfumul puternic si dulceag de damask.



De la china, a mostenit remontanta, foarte importanta de altfel.



Deci un trandafir mare, ce poate fi condus ca urcator cu usurinta, fiindca ajunge spre trei metri, dar poate fi lasat si ca tufa mare, cu ramuri arcuite, fiindca e elgant si extrem de florifer.



Florile sunt de un roz aproape alb, cu exteriorul din cand in cand patat cu roz mai intens. Sunt cupate frumos, si nu se deschid niciodata la extrem.


Din loc in loc apare cate o floare cu mai mult roz intens, probabil Reine Victoria vrea sa arate ca Mme Pierre Oger este pana la urma un sport al sau, sa nu ramana nestiuta.
A fost descoperit de Pierre Oger in 1878, in Franta.
Dupa un timp, din alb cu o idee de nuanta de roz, si cu zonele acelea de roz tare pe exterior, ca niste tuse de pensula, florile isi uniformizeaza cloarea si devin parca pudrate cu putin roz, ca si cum sunt imbujorate