Miniatur Kordes, 2006.
Are un arbore genealogic kilometric,in orice caz provine la sfarsit din rosa rubiginosa pe mai multe linii, pe care l-a mostenit la forma florii dar din pacate, nu si la parfum.
Kordes a incercat in multe incrucisari sa aduca sange nou prin rubiginosa, care sa confere o mare reaistenta la ger si plante extrem de sanatoase.
Totusi, am cateva bucati la care floarea vireaza si la culoare spre rubiginosa, e roz deschis, pal. Habar n-am daca e un sport de fapt- desi un sport cred ca nu apare in acelasi fel la toate tufele care dau sport, -sau se intoarce spre trandafirul puternic din care provine.
Nici un trandafiri nu mi-a creat asemenea senzatii contradictorii.In primul rand, m-a dezamagit puternic. Poate ca aveam prea mari asteptari, fiindca am incercat sa aleg un trandafir de bordura dupa catalog, bineinteles, cu ajutorul HMF, dar pozele la roz sunt oricum inselatoare, iar ceea ce era o culoare inchisa, un ciclam intens cu inchideri spre purpuriu s-a dovedit a fi un ciclam simplu.Care se mai si decoloreaza ceva in soare.Voiam o bordura ordonata, in aceeasi culoare, si am obtinut diverse nuante ale aceleasi culori.
In al doilea rand, desi in zona mea trandafirii rareori isi ating standardul, asta a depasit inaltimea lui data si a crescut cu vreo 10-15 cm mai inalt, ceea e la bordura ma cam enerveaza.
Pe de alta parte, n-am vazut decat rar o asemenea masa de flori. Se acopera pur si smplu de flori, si apoi nu se mai opreste. Cand vine frigul si trandafirii mai arunca doar cateva buchete de flori, el continua sa infloreasca fara grija, de parca e alta specie. Pe de alta parte, ca si Bunica, are o forma in general compacta, face singuri etajari marunte , la cativa centimetri, si ajunge sa fie ca o bila colorata, mereu in floare. Nu stie nimic despre patarea neagra, despre rugina, infloreste ca o masinarie si nu stie nimic altceva.
Dupa primul val face niste lastari mai grosi si mai inalti, dar m-am prins ca are obiceiul asta si cum depasesc linia ii ciupesc, eida lastarii laterali si totul e la loc in normal.
Mai e problema ilaturarii florilor, care, floare cu floare ar fi un chin. Insa are buchetele foarte mari, si eu pur si simplu il tund ca pe buxus cu foarfeca de gard viu. E simplu, rapid, si foarte eficient.
Cand vad cat este de robust si de florifer, de sanatos si de lipsit de probleme, ma indoiesc ca am sa-l scot vreodata, insa la inceput eram foarte furioasa pe culoare, care mi se parea mult prea puternica pentru ce cautam. Probabil m-am invatat, si am invatat sa respect mult acesti trandafiri care nu-mi pun probleme, nu ingheata, nu sufera in iernile de la noi, nu au nevoie decat de soare sa isi arate frumusetea.
Am cateva tufe intr-o zona foarte ferita, si unde e mereu soare. Acolo a depasit un metru, tufele sunt extrem de bogate, iar toamna se umplu de macese rosii, ca o puzeddrei de margele.
Are un arbore genealogic kilometric,in orice caz provine la sfarsit din rosa rubiginosa pe mai multe linii, pe care l-a mostenit la forma florii dar din pacate, nu si la parfum.
Kordes a incercat in multe incrucisari sa aduca sange nou prin rubiginosa, care sa confere o mare reaistenta la ger si plante extrem de sanatoase.
Totusi, am cateva bucati la care floarea vireaza si la culoare spre rubiginosa, e roz deschis, pal. Habar n-am daca e un sport de fapt- desi un sport cred ca nu apare in acelasi fel la toate tufele care dau sport, -sau se intoarce spre trandafirul puternic din care provine.
Nici un trandafiri nu mi-a creat asemenea senzatii contradictorii.In primul rand, m-a dezamagit puternic. Poate ca aveam prea mari asteptari, fiindca am incercat sa aleg un trandafir de bordura dupa catalog, bineinteles, cu ajutorul HMF, dar pozele la roz sunt oricum inselatoare, iar ceea ce era o culoare inchisa, un ciclam intens cu inchideri spre purpuriu s-a dovedit a fi un ciclam simplu.Care se mai si decoloreaza ceva in soare.Voiam o bordura ordonata, in aceeasi culoare, si am obtinut diverse nuante ale aceleasi culori.
In al doilea rand, desi in zona mea trandafirii rareori isi ating standardul, asta a depasit inaltimea lui data si a crescut cu vreo 10-15 cm mai inalt, ceea e la bordura ma cam enerveaza.
Pe de alta parte, n-am vazut decat rar o asemenea masa de flori. Se acopera pur si smplu de flori, si apoi nu se mai opreste. Cand vine frigul si trandafirii mai arunca doar cateva buchete de flori, el continua sa infloreasca fara grija, de parca e alta specie. Pe de alta parte, ca si Bunica, are o forma in general compacta, face singuri etajari marunte , la cativa centimetri, si ajunge sa fie ca o bila colorata, mereu in floare. Nu stie nimic despre patarea neagra, despre rugina, infloreste ca o masinarie si nu stie nimic altceva.
Dupa primul val face niste lastari mai grosi si mai inalti, dar m-am prins ca are obiceiul asta si cum depasesc linia ii ciupesc, eida lastarii laterali si totul e la loc in normal.
Mai e problema ilaturarii florilor, care, floare cu floare ar fi un chin. Insa are buchetele foarte mari, si eu pur si simplu il tund ca pe buxus cu foarfeca de gard viu. E simplu, rapid, si foarte eficient.
Cand vad cat este de robust si de florifer, de sanatos si de lipsit de probleme, ma indoiesc ca am sa-l scot vreodata, insa la inceput eram foarte furioasa pe culoare, care mi se parea mult prea puternica pentru ce cautam. Probabil m-am invatat, si am invatat sa respect mult acesti trandafiri care nu-mi pun probleme, nu ingheata, nu sufera in iernile de la noi, nu au nevoie decat de soare sa isi arate frumusetea.
Am cateva tufe intr-o zona foarte ferita, si unde e mereu soare. Acolo a depasit un metru, tufele sunt extrem de bogate, iar toamna se umplu de macese rosii, ca o puzeddrei de margele.
