Cornul

Acum cativa ani am aflat si eu de varietatile de corn care exista. Ma refer nu la intreaga familie, ci la arbustii de corn. Ii stiam pe cei din padure, frumosi, insa nu spectaculosi.
Cornii astia sunt spectaculosi toamna si iarna, fiindca au culori frumoase de toamna, dar mai ales pentru tulpinile care iarna si spre primavara se coloreaza intens, facand un contrast placut cu zapada alba. Exista cateva variante, cu tulpinii rosii, galbene, negre, portocalii. Sunt si cu frunze variegate, sau mai galbene, varianta aurea.


Cornus alba Sibirica si Cornus sericea Flavriramea in spate

Cei rosii si portocalii au si frunzisul colorat in nuante de rosu si portocaliu toamna.
In restul anului, nu se remarca cu nimic. E drept ca fac o masa de frunze mari, aproape rotunde, care formeaza o bariera buna de gard viu, insa spectacolul adevarat incepe toamna si continua pana la inceputul verii. Cel mai bine stau macar doua culori impreuna pentru contrast.


Exista doua metode in tairea cornului. Prima, mai radicala, este taierea la sfarsitul primaverii, cat mai scurt, aproape de rasul solului, ca el sa lastareasca bogat, drept de jos, formand manunchiuri de bete inalte colorate.
Frunzisul toamna creeaza si el contrast, la doua soiuri diferite.



La cei mai batrani, cand numarul de ramuri este deja mare, se opteaza pentru indepartarea la doi ochi a catorva ramuri mai batrane, pentru intinerirea tufei.
Eu i-am taiat scurt in fiecare primavara, si imi place ce am obtinut.


Cornus alba Keselringii

Ramurile mai groase obtinute le-am scurtat la aprximativ 6 ochi si le-am butasit, direct in pamant, in trei saptamani au facut radacini.