.
Doar ca, in timp, am realizat ca sunt cam greu de strunit, daca vrei sa decoreze gradina, iar la majoritatea, floarea e frumoasa pana cand se deschide complet, dupa care e total neatractiva.
Insa bobocul ala intredeschis, cu picaturi de roua diminetii, e ceva care iti ramane in minte.
Ii gasesc foarte utili in stratul de perene, unde, alesi cu grija,imi place sa-i vad si sa-i admir.
Clasa cuprindea la inceput , dupa cum spune numele, hibrizii de Tea.
Primul a fost renumitul La France, care a fost creat de Guillot in 1867. Combina armonios eleganta si forma perfecta a florii, inflorirea foarte buna si culoarea delicata mostenita de la Tea cu rezistenta la ger si cresterea viguroasa mostenite de la Hibrizii Perpetual.
Odata cu introducerea hibridizarii cu Hibrizi Perpetual, s-a deschis drumul pentru expozitiile de trandafiri, un pas de foarte mare importanta in istoria trandafirilor.
Teahibrizii au fost reprezentantii acestor concursuri, s-au format standade, si s-a pierdut importanta data acestor plante minunate ca planta de gradina. Floarea, asta conta, iar tufa a ramas undeva in urma.
In ultima vreme, lumea s-a intors catre trandafir ca planta de gradina , ca tufa plina de flori, iar creatorii au fost nevoiti sa tina pasul.
Asa ca au aparut acum soiuri care au forma acceptabila, nu mai sunt bete cu flori in varf, sunt mereu in floare si, unde mai pui, au si parfum.
Taierea sub forma de tufa, nu scurt la cativa ochi, produce tufe mai echilibrate in timp, desi tind sa inalte ramuri neramnificate. Am observat ca , daca nu mai raresc ramurile dupa teoria aerisirii tufei, si doar tai ce se intersecteaza si se loveste, tufele capata o forma mai indesata, nu chiar asa triunghiulara, si , chiar daca inca nu sunt stapana a stilului asta nou de taiere, are logica si vad ca incepe sa dea roade.
Trebuie aentie si la boli, fiindca Teahibrizii sunt trandafiri ceva mai sensibili si la ger dar si la umiditate excesiva sau seceta, dar bine ingrijiti sunt niste arbusti remarcabili fara de care eu nu-mi pot imagina o gradina frumoasa.
7 comentarii:
O sa incerc sa tai si eu asa cu faci tu, sa las tufa mai compacta. Mai am muuuulte de invatat ...
Noroc, ca trandafirii ne iarta si cresc din nou ...
Anul asta le-am taiat prima data mai inalt si chiar nu au facut lastarii aia de doi metri cum faceau inainte ,au dat lastari mai scurte si mai multe flori ,desi inca nu sunt multumita in totalitate de forma lor sper ca dupa 2-3 ani sa arate asa cum as vrea eu :-)))Multumesc !
Nici eu nu sunt, si ma chinui de ceva vreme! Stii, in fiecare an inteleg mai multe despre cum isi formeaza structura, parca in primavara ii vad cu alti ochi, fata de anul trecut, ii cunosc mai bine.Iti trebuie totusi timp sa vezi cum se comporta dupa taiere,d e unde lastareste mai bine, etc
An observat că în ultimul timp teahibrizii trec printr-un con de umbră. Cu toate acestea, părerea mea este că forma elegantă a florii încă nu a fost egalată de nici o clasă în vogă.
Asa este.
Nu e un con de umbra, eu cel putin inca nu le-am gasit combinatia perfecta, locul unde se pun in valoare.
Probabil si din cauza ca, pana acum, nu am reusit sa inteleg taierea lor. De putina vreme am inceput sa ma lamuresc.
Intai am taiat, ca mai toata lumea, dupa scoala mai veche, la cativa ochi. Si am avut un mare spectacol de bete. Pe urma am taiat mai lung, si am obtinut bete ceva mai scurte, dar tot rare.
Acum, de scurt timp, merg pe principiul tai mediu, nu raresc nimic, fac ramurile din fata utin mai scurte dar doar cu putin, si las absolut toate ramurile tufei acolo unde sunt, cu exceptia celor care se freaca intre ele. Abia acum incep sa se imbrace cum trebuie.
Metoda asta, fara rarit, o aplic la toti, iar anul asta am avut tufe, nu tije. Inclusiv la TH.
Dar stii tu, cum prostia si domnia se platesc....multi intra greu in procesul de reechilirare.
Probabil şcoala veche de tăiere urmărea obţinerea trandafirilor cu tija lungă, de tăiat şi pus în vază.
Bineinteles, si , la inceputurile principiilor, pentru expozitii. Expozitiile au inceput cand au intrat HP in voga, iar nu dupa mult au aparut TH.
Ce grozavie trebuie sa fi fost, sa obtii frumusetea de la Tea impreuna cu rezistenta HP!
Si, desi imi calc pe suflet, floarea e mai frumoasa ca la Tea. Tea are insa aerul nostalgic, petalele mai fine, chiar daca pieloase, imi plac enorm. Deocamdata insa, eleganta bobocului intredeschis de la TH nu a fost egalata de alti, mai apre cateodata pe la vreo floribunda, dar nu ajunge la prefectiunea bobcului th/
Trimiteți un comentariu