Reine des Violettes

Un hibrid perpetual, Mille Mallet, Franta, 1860.
Cand vad anii astia cu 1800, ma gandesc mereu cate gradini or fi fost infrumusetate de trandafirul asta, cate plimbari au fost inmiresmate cu parfumul lui. Un trandafir muult mai batran ca mine........ cu aproape o suta de ani.



Dupa multi autori, este cel mai frumos HP.
E un trandafir excelent pentru zonele mai umbrite, pentru a fi plantat la picioarele unui pom sau pentru un gard viu mai salbatic, mai natural. Nu are nevoie de indepartarea florilor trecute de taieri la ochi, de stropiri.



Mie imi place in combinatie cu un roz pal, dar ma gandesc ca ar merge nemaipomenit langa un palc de mesteceni alaturi de Ghislaine de Feligonde, langa o alee, sau o bancuta, unde sa poata sa te invaluie cu parfumul lui. Singura pretentie este sa fie ingrasat, are nevoie de un sol mai bogat sa-si arate perfectiunea.
Frunzisul este verde cu o tenta de gri, nu e verdele ala tare, inchis, ci cumva oxidat, antichizat.
Florile au forma aceia specifica la Gallica, pline de petale mai marunte si cu mijlocul impartit in patru, cu "nasturel" in mijloc, adica cu un mic bumb chiar in mijlocul florii.
Cand florile incep sa se deschida, sunt cupate si un fel de grena inchis,putin pudrat, ceva ca la boaba de strugure.



A doua zi se deschid complet, devin mai pale, dar totusi cu o culoare intensa. Mai tarziu, floarea se duce spre violet, cam ca la violete, ca si cum primeste o doza mai mare de albastru.
Formeaza o tufa mare, cam de aceeasi marime in latime ca si in inaltime, incarcata de florile nu prea mari, cu un parfum de vis, greoi, dar placut, care umple toata zona. Are si calitatea ca infloreste aproape continuu, nici nu se duc bine florile din primul val si incepe cresterile pentru valul doi.
"There is nothing like it; it is the apotheosis of the Old Roses, with an invaluable habit of flowering through the summer and again, freely, in the autumn. This is a rose to be treasured for all time"
Graham Thomas

Podurile verzi

Desi rareori merg in afara cu masina, am facut-o de cateva ori.Si asa am decoperit podurile verzi, in Austria si o parte din Ungaria, peste autostrada.



O initiativa care mi se pare foarte inteligenta si de bun simt. Poduri late, cu pamant si arbusti, pe unde animalele salbatice pot sa treaca in aprtea cealalta a autostrazii, fara sa fie izbite de vreun bolid.Asa, echilibrul se pastreaza pe cat posibil, si ele pot sa bantuie prin zonele care le plac.
Interesant,nu?



Si la noi au aparut ceva initiative timide, de proteare a anumitor specii. De exemplu imi place foarte mult chestia cu suporturile pentru berze, din satele din Ardeal.



Electrica a montat pe stalpii de curent electric de prin sate si de la periferia unor orase suporturi metalice care indeparteaza cuibul de firele elctrice si le creeaza berzelor un suport mai solid pentru cuib. Frumoasa treaba.

Berzele sunt foarte multumite, dovada fiind faptul ca pe unde am trecut toate suporturile erau ocupate, chiar daca unele din ele aleg alte tipuri de suporturi pentru odihna.

Othello

Un englezesc foarte cunoscut in Romania, printre primii care au putut fi cumparati la noi.



E un trandafir rosu mai inchis, care se mai inchide in timp. Bineinteles, nu reusesc sa prind in poza rosul ala catifelat, pe care iti vine sa il mangai. La mine in gradina merge minunat, infloreste in doua valuri destul de distincte, frumos, plin de flori. Florile tin mult, se inchid putin la culoare dar rezista mult pe tufa si, desi floarea e foarte bogata, nu face niciodata balling desi la mine se mai intampla asta la unii, de la ploi combinate cu soare, de exemplu cateodata la Eden rose.



Florile sunt foarte mari, cu multe petale, cupate, extrem de parfumate. Tufa are un aspect cumva rigid, neasteptat la un Austin, cu tije groase si rigide si extrem de pline de spini. Cred ca are cei mai infricosatori spini e care i-am vazut, cu exceptia celor de la rugosa alba, dar care sunt mai mici. Ma infior de cate ori tebuie sa bag mana in tufa sa tai.
Desi este considerat un soi depasit chiar de Austin, datorita chiar felului mai rigid de a fi, eu il iubesc mult si chiar imi place combinatia cu Mary Rose, se pun unul pe altul in valoare.



Probabil nu a fost considerat un genitor prea interesant, sau nu lega usor, a dat doar 8 urmasi, majoritatea creati de Paul Barden , incrucisat mereu cu trandafiri vechi. Ca fapt divers, unul din urmasii creati de Paul Barden, Tusc-o-Jam, are parfum puternic de mir, un parfum mai rar in lumea trandafirilor, foarte deosebit. Parfumul apare la cativa Austini, singur sau combinat, cum este Constance Spry.
Asta in timp ce Mary Rose a fost folosit intens si a dat 48 de urmasi 14 din ei fiind chiar creatii Austin, dar si alti creatori au folosit-o intens, realizandu-i valoarea-Meilland, Clements, sau Heritage care a dat 31 de urmasi.

Escimo

Un trandafir de tipul floribunda mica, 60cm,alb. Kordes, 2001.
Primste ADR in 2006, Medalie de aur la Tokio in 2007, Medalie de aur la Barcelona 2005, Medalie de aur la Monza in 2005, Medalie de aur la Roma, 2005.
Nu am reusit sa ii aflu parintii, pe nicaieri, insa are acelasi frunzis verde inchis, mai mic, foarte lucios, si de care nu se ating bolile, care il observ la multi dintre trandafirii Kordes.



E o splendoare diafana, merita mai multa atentie. In primul rand ca, dupa aprerea mea, sunt putini trandafiri albi care sa isi arunce petalele frumos, care sa nu se maroneasca la imbatranirea florii ,si care sa se umple de flori. Isi pastreaza tufa foarte compacta.
Asta e un trandafir care aproape nu are pauza pana toamna tarziu. Mereu e plin de boboci, chiar daca nu ajung mereu sa il curat de florile trecute.Nu-i pasa, probabil ca e o linie din asta de peisaj, pentru amenajari urbane, sa nu necesite ingrijire.



Florile sunt mari, alb pur. Un alb perfect, ca un cearceaf de bumbac pus in soare sa capete mirosul campului. Florile sunt simple,seamana cand se deschid cu florile de la Cornus florida. Tot asa, niste fluturi mari puri, care s-au asezat pe frunzele alea verde inchis si au si stamine subtiri, delicate, galbene, care in timp se fac negre.Cand sunt negre am senzatia de stampa japoneza.



Si apoi, inainte sa-si arunce petalele, se cupeaza fiecare in parte, si arata ca o libelula, sau ca o morisca de hartie. Merge pus in stratul de flori, fiindca se potriveste cu orice si are un aer aerisit, nu anuleaza celelalte plante, merge ca bordura, merge cred chiar si intr-un ghiveci pe treptele terasei. Nu se ating bolile de el, nu se arde in soare, e o bijuterie!

Ferdinand Pichard

Un hibrid perpetual.
Creat in Franta de Tanne.
Nu se stie originea exacta. In orice caz, Graham Thomas l-a studiat si considera ca e clar copil al lui Commandant Beaurepaire, desi nu a reusit sa determine daca provine din seminte ale acestuia sau e chiar un sport al lui.



Il am in gradina de vreo patru ani, insa a tot fost mutat ,deh, mintea incepatorului.
Acum insa si-a gasit locul, se urca intr-un mar,si incepe sa se dezvolte asa cum ii place, e clar un trandafir care merita un loc in gradina.
Florile de un rosu carmin ,cupate, sunt brazdate frumos cu dungi albe, au un parfum puternic, deosebit. Culoarea florilor vireaza, si a doua zi albul e un roz discret si ciclamul merge spre visiniu.



Toate astea pe un frunzis verde intens sanatos,care accentueaza contrastul.
Cel mai important lucru e ca produce flori pana toaman tarziu, unele dupa altele, fara oprire.
Gradina Botanica din Montreal a facut un studiu pe trandafiri maturi, iar FP a reiesit ca fiind una din varitatile cu rezistenta maxima la bolile specifice frecvente,-rugina,fainare, patare neagra- avand infestare doar 0 -5%.
Peter Beales il considera unul din cei mai buni dungati in comert azi, chiar daca au aparut gramada. Are si un mare atuu, parfumul, pe care dungatii de azi nu prea il au.
Poate fi condus si in forma pegging, avand ramuril lungi si elastice.

Ghislaine de Feligonde

Un rambler care are capacitatea de a forma un arbust frumos, daca i se aloca spatiul necesar.
Creat de Turbat in 1956.
Provine din Goldfinch, care e un rambler cu multe calitati -fara spini, frunzis verde lucios neatins de boli, parfum ametitor de portocale si banane.



Mosteneste de la el lipsa spinilor, fiind aproape fara ei, frunzisul verde foarte sanatos.Parfumul este mediu, desi in unele zile am observat ca e chiar intens.
Este un rambler excelent pentru gard viu, pentru grupurile de arbusti care au nevoie de o pata de culoare fara pretentii la intretinere sau ingrasare.



Poate fi crescut cu usurinta si ca urcator, la arcade si pe ziduri, fiindca nu are problemele urcatorilor moderni, se umple de flori de sus pana jos, are ramuri foarte disciplinabile si cu un aer de natural. Asta imi place mult la l, e plkin d flori, dar sunt aszaat simtric, imbracand lastarii in totalitat, nu ar baza dezvelita. E mru ca o cununa, si are si toamna un val bogat de flori, dar numai daca nu e taiat excsiv. Eu p primul l-am cam ciuntit la incput, taind mai putrnic, dar apoi am aflat ca asta la asa un trandafir era o tampenie, iar acum isi arata adevarata frumusete.
Florile apar in panicule bogate, un galben cald, ca mierea, bobocul fiind chiar piersiciu. In timp floarea se decoloreaza pana la alb, creand astfel pete de diverse culori pe tufa. Eu am doua tufe, si imi place mai mult cea din umbra, fiindca nu se decoloreaza asa de repede, si arata mai bine, mai colorat. Cred ca e bine sa fie asezat intr-o zoa unde nu are soarele ala arzator de pranz, mai ales la campie, pentru a-si arata frumusetea amestecului de culori.E un trandafir care isi poarta singur de grija, eu nu il tai deloc, nu inlatur nimic, infloreste totusi hotarat pana toamna. Dar, fiind un hibrid multiflora, deci inflorind pe ramuri de un an, se comporta foarte frumos si la taierile de disciplinare, fiindca da mereu ramuri noi.



L-am cumparat acum doi ani, vazand la cineva o poza cu o arcada cu doi GDF, care mi-a mers la suflet. E drept, spunea ca cei doi trandafiri au 75 de ani.
Aici e linkul spre poza respectiva, l-am pastrat
http://www.flickr.com/photos/22455546@N04/2449707288/

Un mic bursuc

De fapt , nu e un bursuc, e o pisisca. Da, o pisica. Si iata ca mai am una, ca suflete mici de salvat sunt mereu , si eu nu rezist in fata unor ochi rugatori si a unui mieunat disperat.
In ianuarie, venind spre casa,in fata portii, farurile mi-au aratat o pisica, destul de mica. In zapada. Cel mic al meu, a coborat din masina si cand a vazut-o mai bine a si luat-o in brate si mi-a zis ca e o pisisca in suferinta. Nici nu am mai zis niciunul nimic, s-a subanteles ca era noul membru al familiei.



In casa ne-am dat seama ca are o blana cu fir lung, in trei culori, are niste ochi minunati, uriasi, frumos conturati cu negru, si ca e ceva in neregula cu coada ei. Da, nu isi misca coada, doar o taraia dupa ea. Blana era cam smocuri, nu pufoasa, semn ca pisica suferea si nu se mai ingrijea. I-am dat sa manance, dar cum ne apropiam de ea, chiar si fara sa o bagam in seama, maraia. Era clar ca era speriata de oameni.
A doua zi, am dus-o la doctor, care ne-a spus ca are coada rupta, o vertebra dizlocata putin, si ca ar fi bine sa-i taiem coada.Dupa spusele lui, niste copii ar fi luat-o de coada si ar fi invartit-o in aer. M-am inforat, ce copii sunt astia? Am consimtit sa o operam, si apoi a inceput rasfatul.



Caldura, vorba buna, mancare de alint. Pana in iunie, pisica nu a vrut sa iasa deloc afara.Parca nici nu stia ca exista afara.Nu o interesa, desi putea oricand sa iasa, nu concepea. De abia acum a inceput sa se plimbe prin gradina. Insa merge circumspect, prudent, ca in filmele cu incetinitorul. Si, se termina brusc, ca un ghemotoc. Ca un bursuc indesat.
Dar a invatat sa toarca, si sa doarma covrig. Semn de mare liniste in sufletelul ei.

Caramella

O floribunda mare, Kordes. Introdusa in 2001.
Are ca strabunica pe Westerland, care la mine ajunge exact la aceeasi marime.
Ramurile sunt rigide, groase,s ustin perfect florile in buchete. Imi place mult, fiindca are niste flori gofrate si bogate, care nu sunt impresionate de ploile dese de la mine din gradina.



Florile mari cu multe petale se deschid dintr-un boboc aramiu galben, un fel de crema de zahar ars,cu nuante de piersica prin el. Floarea apoi e un galben ca mierea cu nunate mai inchise, si spre final se mai decoloreaza putin. Din pacate nu are parfum, ca ar fi un trandafir absolut impresionant. Pentru ca e asa mare si bogat, cu flori frumoase, cred ca ii poate fi iertat defectul asta, desi eu sunt foarte tare adepta trandafirilor cu parfum.



Inca odata se arata linia rezistenta a lui Kordes, fiindca trandafirul asta nu stie ce-i aia problem. Stie ca trebuie sa creasca si sa infloreasca si asta face.
E soare sau ploua, el sta ca nemiscat cu frunzele alea verde inchis si cu florile mari, neatinse de intemperii.

Se coc rugosele!

Incep sa se coloreze macesele la rosa rugosa. Nu pot descrie spectacolul. Rugosa rubra are macesele grupate cam cate trei, una mai mare si restul ceva mai mici, in functie de varsta lor.



Sunt aproape rotunde, de marimea unei rosii cherry mari. Spectacolul e nemaipomenit, fiindca am in acelasi timp macese mari, care sunt coapte, si flori parfumate.



Nu cred ca exista alt trandafir care sa ajunga asa, deodata. E acelasi spectacol ca la citrice, unde ai si flori si fructe pe acelasi pom in acelasi timp.


Rugosa alba, oricum mai mica in toate, are macesele mai plate, tot mari, dar ca niste turbane, exact asa arata.


Nu pot sa descriu frumusetea acestor tufe in floare, sunt spectaculoase! Numai daca le vezi intelegi efectul pe care il au in gradina. Sunt frumoase si singulare, fiindca tufele isi pastreaza mereu aspectul rotund, indesat, dar si in grupuri, si mi se par extraordinare pentru un gard viu.



Au niste tije indesate si spinoase, si lastaresc bogat in lateral, cucerind zona. Singura lor problema este ca nu suporta stropirile chimice, deci, mai putina munca!

Souvenir de la Malmaison

Unii trandafiri au nevoie de timp ca sa arate ce pot.Cam asa a fost si cu Souvenir de la Malmaison la mine in gradina.In primul rand, intitial l-am pus intr-o zona putin umbrita. Facea fainare si inflorea sporadic. Fainarea e raritate la mine, nu apare decat pe plantele magnet pentru ea, cum ar fi phloxul.



Apoi l-am mutat, dar,saracul, a intrat la program de taieri, fiindca eram incepatoare si citeam tot felul de prostii. Dar Souvenir de la Malmaison uraste taierile, si deci iar am calcat in strachini.Asa ca, era o tufa cam dezlanata, cu ramuri cam fragile, inflorind din cand in cand. Apoi, am lasat-o patru ani in pace, fara sa tai nimic, in afara de florile ofilite. Si surpriza, ratusca cea urata s-a transformat in lebada. Am realizat atunci de ce este denumita si Queen of Beauty and Fragrance.



La soare, in perioadele foarte calde, cred ca are milioane de flori. Cred chiar ca sunt putine floribunde care o egaleaza. Este mereu in floare pana la primele geruri.



Florile sunt mari, bogate, cu patru zone,alb usor roziu, cu aspect de pudra fina. Parfum ametitor, rafinat, nu ca un bourbon obisnuit. Probabil este ceea ce se cheama parfum de Tea. Si, ca sa mai aiba un atuu, cand floarea se deschide lasa sa se intrezareasca putin de tot zona staminelor, mai mult ascunsa decat vizibila, dar care este un verde galbui, un accent superb la albul pudrat cu roz al petalelor. Stie natura ce sa faca cand vrea sa-ti ia mintile!
Se spune ca insusi Marele Duce al Rusiei, obtinand un exemplar pentru gradina sa, i-a dat numele.

Bonica

Un trandafir pe care l-as putea numi de incredere.
Ca o bila compacta plina de flori in buchete, fara sa fie intimidat de soare puternic si fara sa fie afectat de ploi.



Florile sunt simpatice, roz in doua tonuri, apar mereu pana toamna tarziu, dupa primul val extrem de bogat. Frunzele marunte sunt verde semilucios, cu tonuri de cupru la ramurile tinere, care e mereu sanatos si lipsit de boli.



Spun ca e o tufa de incredere fiindca nu sufera de nimic, cel putin la mine, se umple de flori, este o tufa medie compacta si foarte reusita.



Dupa primul val, eu otund pur si simplu cu foarfeca electrica de gard viu, pentru a o pastra echilibrata.Nu are nevoie de taieri milimetrice, de atentie deosebita. Toamna face macese portocalii daca nu sunt inlaturate florile de din ultimul val.



A castigat, pe langa inimile gradinarilor, si premii importante, cu ar fi Favorit Mondial, oferit de Federatia Asociatiilor de rozieristi , in 1997. Cu zece ani inaintea acestei distinctii, a primit All American Winner.



Poate fi considerat un trandafir usor de gestionat chiar si de incepatori, fiindca e foarte indurator.
E interesant ca Meilland a creat doi trandafiri cu acest nume -o fi fost in pana de inspiratie, cine stie.



Primul, o floribunda portocalie din 1957. Al doilea acesta roz, mult mai cunoscut.

Frumusetea din jur

Aveti o zi doua la dispozitie, si parca nu ati pleca din tara ? Poate mai exista si oameni din astia pe undeva. Poate vreti altceva decat Nisipurile de aur sau Paralia.
Va recomand o limonada cu gheata la Sibiu.



Tocmai m-am intors de acolo, dintr-un oras incarcat de istorie si frumusete.
Atestat ca asezare umana inca din paleolitic, sub ocupatie habsburgica cu mana forte, dar totusi reusind sa fie in acelasi timp si centrul religios al romanilor ardeleni, Sibiul e un oras superb.
Stiu, gasiti mii de date pe internet, dar revin putin.



In Sibiu
-primul laborator homeopatic din lume
-se infiinteaza prima monetarie din Transilvania
-a fost documentata prima scoala de pe teritoriul actual al Romaniei
-primul teatru de pe teritoriul actual al Romaniei
-prima farmacie de pe teritoriul actual al Romaniei
-prima linie electrica din sud-estul Europei
-al treilea oras din lume unde e utilizat omnibuzul, un precursol al troleibuzului.



Si pe deasupra, in centru, niste terase pe strada cochete, cu bun gust, exemplar de curate, mai mare dragul sa te ascunzi la o limonada cu gheata, sau chiar la un pranz.



Pline de flori, cu umbrele mari, cu scaune fotoliu ample si comode.
Am mers intai in piata din centru, sa vad ce s-a mai intamplat de cand n-am mai fost.



Aceeasi curatenie, flori frumoase la primarie, porumbeii simpatici care se plimba nestingheriti.



Am intrat la Muzeul Bruckenthal, doar in curte, fiindca muzeul il stiu bine, dar auzisem ca s-a reamenajat curtea interioara si sunt cativa trandafiri urcatori. Ce era inflorit era Coral Dawn, clar usor de recunoscut dupa parfum.



Am incercat sa dau de Antonello si Donatello von Bruckenthal. Ei sunt cei doi motani ai muzeului, care au si banut cu blazon, ca doar sunt de casa nobila. Nu l-am gasit decat pe unul care lenevea puturos pe una din banci, dar, in timp ce il fotografiam, a devenit brusc interesat de geanta mea si a luat-o la mirosit milimetru cu milimetru.



O plimbare frumoasa, care merita facuta mai des.

Coral Dawn

Un urcator superb, parfumat. Creat de Boerner in 1952.



Are ca bunici un teahibrid incrucisat cu New Dawn, pe care l-am prezentat in alta postare. Interesant este ca New Dawn a fost prima planta care a primit un certificat de inregistrare in Statele Unite.



Flori mari, cu aer retro, cu petalele rasucite frumos spre exterior, da senzatia de vartej de spuma roz intens. De obicei apar singulare, dar daca sunt cate doua sau trei buchetul se apleaca putin ,gratios. Are un aer melancolic putin.Frunzisul verde inchis mediu lucios, cu cresterile noi mai rosietice.



Parfumul este pentru mine deosebit.Nu este deloc dulceag, ci mai degraba amarui. Sa nu radeti, dar mie imi pare ca are un miros amarui de coaja de lamaie combinat cu picanteria citrica a ghimbirului.



Poate ajunge cam la trei metri.Extrem de rezistent la ger, este zona 5b. Am citit insa ca cineva din zona 3b il creste cu succes, moare tot ce e deasupra solului si reapare fara probleme primavara.

Rose de rescht

Trandafirii de Damasc formeaza o clasa foarte veche si incantatoare. In primul rand pentru ca sunt extrem de parfumati si cu culori placute. Pe deasupra, exista o veche traditie de pe la 1551 care spune ca au fost adusi chiar de la Damasc de catre Cruciati. Tentant, nu?

Rose de Rescht e un trandafir Damask Perpetual cu origini necunoscute.
Brent Dickerson a descoperit date dupa care, el a fost adus din Franta la Rescht cam la 1807 si probabil este de fapt Toul les Mois rosu. A fost redescoperit in orasul Rescht e catre Nany Lindsay, in 1945 adus in Anglia si reintrodus in 1950.
In America este catalogat in clasa trandafirilor Victorieni si a castigat 375 de trofee de-a lungul timpului.

Este un trandafir fascinant. In primul rand, are o tufa indesata si compacta, cu frunzis verde inchis perfect mat si foarte sanatos, semanand foarte bine cu frunzisul de la trandafirii Gallica.



Are insa coditele florilor foarte scurte, ca un adevarat damasc, facand florile sa para asezate pe tufa. Florile sunt un ciclam inchis, foarte batute, in forma de rozeta aproape pompon, si sunt produse in buchete mici imediat deasupra frunzisului. Florile sunt extrem de parfumate,cu parfum clasic de damasc. Culoarea florilor vireaza in timp spre un ciclam inchis cu note indigo.



Bobocii sunt aproape rotunzi, grasuni, cu un varf ascutit. Este extrem de remontant, daca nu tai imediat florile ofilite formeaza langa ele trei patru lastari noi cu boboci in varf. Dupa patru cinci ani trebuie taiat mai puternic pentru a stimula lastarirea bogata si a nu se degarnisi, si pentru a-i pastra capacitatea de a inflori bogat.
Probabil cea mai frumoasa calitate a acestui trandafir este parfumul.Un parfum dulce si puternic, de damask, cu note usoare de mosc.
Un trndafiri care tolereaza umbra si poate fi o alegere buna pentru un incepator in trandafiri mai vechi.



Eu il folosesc ca adaus la siropul de trandafir alaturi de Kazanlik, pentru ca e foarte parfumat si imi opfera si o culoare superba la sirop. Se inmulteste extrem de usor prin simpla butasire. Tufa mea cea batrana desi altoita, are in jur o gramada de Rose de Rescht junior.Cred ca e minunata ca gard viu scund in gradinile mai informale. Arata foarte bine alaturi de alti arbusti mai scunzi, nu aliniat in straturi echidistante pe langa gardul curtii.