Belle epoque

Un alt teahibrid deosebit. Creat de Gareth Fryer in 1994.
Provine din doi teahibrizi frumosi, dar el e ceva chiar deosebit.

Floarea e un auriu antichizat pe fata petalelor, iar pe dos un piersiciu destul de intens. Floarea e foarte frumoasa mai ales in stadiu de boboc, si pentru ca se vede bine alternanta culorior, precum si pentru bobocul extrem de inalt si elegant. Ca orice teahibrid, floarea deschisa nu mai e chiar atat de atragatoare, insa frumusetea bobocului semideschis ii spala pacatul asta.

Ajunge pe la 80 cm, dar mai are un atuu, este parfumat puternic, extrem de placut. Frunzisul este lucios, iar culoarea se potriveste perfect cu floarea, fiind un verde masliniu, deosebit.

Masquerade

Desi nu am o admiratie deosebita pentru teahibrizi, datorita problemelor lor cu formarea unei tufe de forma frumoasa, am destui in gradina, fiindca le admir florile.

Masquerade a ajuns intamplator in strat, fiind primit cadou. Este o creatie mai noua Kordes.Interesant mi s-a parut ca nu s-au dezvaluit parintii, e un secret bine pazit.Nu m-am asteptat sa fie asa frumos, si acum imi place foarte mult. Face foarte multe flori, nu se inalta cu tijele pana la cer, isi pastreaza o dimensiune de aproximativ 1.20cm. deci pot sa ii admir florile la un nivel rezonabil.

Ele sunt un roz ciclam pudrat, cu irizatii de mov pal, si cu dosul petalelor verzui, fiind mari si elegante. Rezista chiar doua saptamani in vaza.

Pe langa asta, e sanatos, rezista la gerurile iernii si la viscol, florile nu sufera la ploi sau la frig. Pe total, un teahibrid de incredere, care imi place mult. Poate ca as fi preferat niste flori mai putin plate, mai cu aer de teahibrid, dar poate ca forma asta a florii ii confera si avantajul de a fi decorativ chiar si cand florile sunt deschise la maxim, ceea ce un teahibrid obisnuit nu prea are.

Hot Chocolate

Un trandafir caramiziu inchis, cumva antichizat, inchis, cu nuante, spre maro.
Creat in Noua Zeelanda in 1986, de catre Nola Simpson, un hibridizator renumit acolo. Trandafirul a castigat medalia de aur la testele NZRS , un concurs al Societatii Rozieristice din NZ.
Numele mi se pare foarte potrivit, iti aduce in minte ciocolata, cu nuantele lui mai inchise.



Foarte sanatos si florifer. Arata deosebit de elegant si stilat, cu nuantele astea de maro roscat, catifelat, parca e putin pudrat, contrastand excelent cu frunzisul verde inchis , pielos si lucios. Infloreste bogat ,flori mari etajate, pe tije puternice.Florile au cumva o alura de flori de teahibrid, pe tijele astea drepte si frumoase, insa forma rotunjita a tufei si numarul mare de flori anunta ca e o floribunda. Foarte sanatos.
In afara de Tawny Tiger, nu am alt trandafir cu genul asta de maro, nu reusesc bineinteles sa-l prind in poza exact, e ca o catifea groasa, care face jocurile alea specifice de umbre, specifice plusului.
Floarea e bogata, cu petalele puti gofrate, nu isi schimba culoarea in timp, nu se decoloreaza.



Ajunge la 1m inaltime.

Petticoat

Un trandafir Kordes , floribunda, ce iese putin din tipare, datorita petalelor cu margini dantelate. Flori mari albe cu mijlocul crem care chiar merge cateodata spre maro, formand un contrast foarte deosebit.



Tufa este extrem de frumoasa, mereu plina de flori, cu ramuri rigide dar destul de lungi, luand repede forma de arbust adevarat. In primul an m-am enervat, florile erau mici si ciudate, ca si cum nu reuseau sa pastreze o simetrie, chiar ma gandeam oare trandafirul asta vrea sa faca florile patrate sau ce naiba are. Deja din anul doi s-a aratat la fata, si ce ma incanta sunt si ramurile rigide si bine asezate. A atins deja 1.10m, are frunzisul sanatos si lucios, verde inchis, specific Kordes, e intr-adevar un trandafir de cea mai buna calitate. Efectul pe care il face cand e in floare e deosebit, parca e acoperit cu dantela, asta din cauza petalelor cu marginile dantelate.
Pe mine evolutia asta m-a pacalit putin, pentru ca nu ma asteptam sa fie asa inalt aici, trebuie sa regandesc putin zona din cauza asta.



Nu prea inteleg cum, dintr-un trandafir problematic cum e Margaret Merill, destul de sensibil si mofturos, a iesit in urmatoarea generatie un trandafir cu asemenea rezistenta.

New Dawn

Un trandafir urcator , un hibrid wichuriana,cu renume in lumea trandafirilor. Un sport al lui Dr Van Fleet, inregistrat de Somerset Rose Company, USA 1930.



Ca un trandafir urcator sa placa si sa aiba succes, trebuie sa satisfaca visul gradinarului, cu o arcada plina de flori cu ramuri arcuite in numar mare, cu o anume eleganta. Desi multi urcatori proveniti din teahbrizi, sporturi ale lor, au niste flori frumoase, extrem de deorative, nu sunt fara dezavantaje. Teahibrizii au caracteristica floarea mare purtata drept pe o tija rigida, fara ramnificatii, ceea ce este o calitate la un arbust.Insa la un urcator, lastarii laterali purtatori de floare , daca sunt inalti si rigizi, arcada va fi imbracata de niste tije cu florile in varf, care vor avea farmec poate doar de la etajul casei. Efect care apare la marea masa a trandafirilor urcatori sporturi de teahibrizi. Bineinteles, exista si aici exceptii, cum ar fi Crimson Glory, Ena Harkness, Souvenir de Claudius Denoyel sau intunecatul Guinee. Toti cu flori de teahibrid si cu remontanta foarte buna.



Din aceste considerente, sportul lui Dr.Van Fleet , mai putin viguros, New Dawn e un trandafir care are foarte mare succes si acum. Infloreste pana toamna tarziu, un mare avantaj fata de ceilalti din grupul sau, cu flori de un roz delicat, cu o forma frumoasa, aducand in minte floarea de Tea,devenind aproape albe la maturitate.




Frunzisul este verde inchis si lucios frumos, iar ramurile se arcuiesc putin sub greutatea florilor. Poate fi condus ca urcator mediu, sau lasat liber ca un arbust mai mare, atingand 3m, cu ramuri arcuite, fantana.



Eu am vazut trandafirul asta pentru prima data in curtea bunicilor sotului meu. Erau doua tufe imense, lasate liber, in cascada, care strajuiau usa de intrare in casa. Zona era plina de un parfum placut, nu foarte puternic, dar care te invaluia. Erau cultivati foarte interesant, pe doua platforme rotunde de pamant, cu raza cam de un metru, care ii ajuta sa isi etaleze ramurile arcuite, ca de pe un piedestal. Atunci , acum vreo 12 ani, am luat butasi si i-am inmultit, fiind primii trandafiri ai mei, si inmultiti de mine. Nu stiam nici nume, nici nimic. Ulterior, mi-am achizitionat de la Lens un New Dawn, si am realizat ca trandafirii sunt similari. Am trei deci, unul condus ca urcator si doi sub forma de tufa dar nu regret deloc, sunt superbi. Frumosi, eleganti, cu o anume gratie in postura, si extrem de rezistenti.



Contrar parerilor neavizate, trandafirii mai vechi, bineinteles, unii dintre ei, si nu ma refer numai la cei antici, ci si la cei mai vechi ca an al creatiei, dar totusi moderni,sunt muuult mai rezistenti, mai insensibili la probleme sau la sol si vreme, necesita mult mai putina ingrijire si atentie, oferind aceleasi satisfactii si in plus inegalabilul parfum cu floribundele sau teahibrizii moderni.

Iris Webb

O floribunda englezeasca foarte frumoasa, din pacate dupa furtuna de acum doua seri nu am niste poze prea reusite cu tufa.
Creata de C.H.Warner in 1988 , cu mama o floribunda portocalie ce prefera clima mai racoroasa, Southampton, si avand polen din combinatia dintre un hibrid musk si doi urcatori.



Imi place forma florii, putin cupata si franjurata pe margini, are un aer ciufulit.


Floarea este un fel de cupru, cumva prafuit, cu dosul auriu, care se decoloreaza in timp devenind un cenusiu o idee roz, o culoare splendida.



E o floribunda mica, ajunge pe la 1.20m, face buchete destul de mari si frumos asezate, tufa mea insa a avut doua ramuri rupte la furtuna si acum nu mai e echilibrata. E sanatoasa, rezistenta, nu e atinsa de boli si nu a suferit deloc de ger.

Apple Blossom

Un hibrid multiflora. Burbank USA 1932.
Este obtinut dintr-un hibrid rugosa cu un hibrid multiflora.



Ramblerii multiflora au fost creati spre sfarsitul erei victoriene si au capatat repede popularitate. Infloresc la inceputul verii, aproximativ timp de patru saptamani, fiind extrem de floriferi, sunt pur si simplu acoperiti de culoare in acea perioada.Sunt robusti, destul de mari, foarte sanatosi si nu au aproape deloc spini.



Desi infloreste o singura data pe an, spectacolul e de neegalat.Sute de flori in nuante de roz pana la alb, cu petalele putin incretite.
Delicat, dar totusi imens, plin de flori, nu se vad frunzele, emana un parfum discret. E ca un morman de flori, iar din loc in loc, la florile proaspat deschise se vad staminele galbene, care in timp devin maro. Florile sunt purtate in panicule mari, grele, care dau impresia de degradeuri.



Frunzisul verde intens, cu nuante spre cupru la cresterile tinere.
Ajunge la 3m inaltime, cu multe ramuri, formand ori un urcator des ori o tufa imensa plangatoare.

Dezamagire

Spune un proverb romanesc -La pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Intelepte cuvintele astea.
Fiind pentru cateva zile in Paris, am mers sa vizitez rozariul Bagatelle.
Abia asteptam, cred ca nu mi-a cazut bine nimic pana nu m-am vazut in masina in directia Bois de Boulogne.



Rozariul se afla in cadrul unui parc imens, o zona de padure cu spatii amenajate pentru tot felul de distractii. Lume care se plimba, sau care facea sport, sub toate formele. Curat, verde, alei ordonate si bine ingrijite.Ne-am invartit pe acolo putin ,sa gasim exact parcul cu rozariul, si am reusit destul de repede, fiindca erau multe indicatoare si harti.



Intrarea in parc- un fel de gradina botanica- este frumoasa. amintind de un castel. Imediat dupa intrare, ne-au intampinat doua persoane zambitoare, sa ne verifice biletele. Am intrebat de rozariu, ne-au indrumat spre o harta mare cu zonele parcului. Pe harta, o singura zona de rozariu. Citisem ca exista si o zona secundara, cu trandafirii de parc. Am intrebat, insa mi s-a raspuns foarte politicos si prietenos ca rozariul este in zona marcata. Am cerut un pliant, sau o harta cu asezarea trandafirilor, nu aveau nimic de genul acesta.Aproape alergand, am parcurs parcul pana la locul cu pricina.



De departe, un parc ordonat, cu alei marginite cu buxus pitic, cu trandafiri putin pe trecute, dar totusi frumosi.



Ce mi s-a parut ciudat la prima vedere era faptul ca doar cei pe picior erau mari, restul, destul de mici de la distanta. Am intrat printre randuri si am simtit cum ma cuprinde o dezamagire totala.



Trandafiri mici, parca in anul doi maxim trei de viata, bolnavi, necuratati, plini de semnele fostelor flori. Ca sa va dati seama de marime, sunt cate trei trandafiri la picioarele unuia pomisor.



Multi atacati de fainare sau piticire, unii cu frunzele chircite si cu pete ciudate, negre. Printre ei, apareau lastari de portaltoi.



Trandafiri pomisor, aratau mai degraba ciudat, doar cei plangatori aveau cat de cat o forma.




O parte din ei fusesera incercuiti cu un fel de paie pentru mulcire, insa majoritatea aveau pamantul, probabil sapat in primavara, crapat si intarit.
Cativa insa, aratau frumos, mai salvau aparentele.




Unii dintre ei nu aveau etichete, altii erau doar numerotati. Dintr-o reclama de la intrare mi-am dat seama ca era un fel de concurs, iar o mare parte a trandafirilor aveau placutele cu numele inlocuite cu placute cu numere spre a vota. Insa nimeni nu mi-a oferit vreun buletin de vot, nimeni nu mi-a spus ce am de facut. Iar pentru cel care vine la rozariu sa vada niste trandafiri anume, trebuia o harta cu numele lor pe pozitie, nu sa vad randuri de numere si sa nu stiu cine sunt.De aproape, senzatia de ordine si aranjament gandit se destrama si lasa locul unei amarciuni. Si la ei? La unul din cele mai laudate rozarii, e asa?



Am cautat zona cu cei de parc, nu am gasit-o .Intr-un final, mi-am dat seama ca sunt doar cei din peluza, niste trandafiri de parc cu flori mici si foarte floriferi, insa eu cautam altceva.



Urcatorii, care si ei cam lipseau, cu exceptia catorva obeliscuri, erau plasati pe un zid ce marginea gradina de legume, printre clematite, vita canadiana, arbusti. La unii erau doar placutele, trandafirul nu mai exista, erau zonele goale,altii erau cuceriti de tot de clematite, de abia mai scoteau capul.



Asa ca, desi a doua zi aveam in plan sa vizitez rozariul L Hay, m-am lasat pagubasa. Nimeni nu mai avea chef sa infrunte circulatia cumplita a Parisului, unde masinile se parcheaza impingand in fata si in spate pana ai loc, pentru a iesi sa vizitam rozariul. Unul a fost indeajuns.
Pacat.

Si ca o toanta, imi luasem patru carduri de memorie si doua seturi suplimentare de acumulatori, sa nu ratez nimic.

For you with love

O floribunda creatie a lui Gareth Fryer. Un creator aproape necunoscut la noi, extrem de putin cunoscut si in afara. In general, nu imi aleg trandafirii dupa creator sau dupa tara in care sunt creati, ci dupa calitatile lor. Bineinteles, am afinitati, iar de la Gareth Fryer chiar am cativa.
Are niste trandafiri deosebiti dupa gustul meu.



Peter Schneider in cartea Despre trandafiri, spunea " Gareth Fryer is perhaps the world's most underrated rose breeder..."



Floribunda asta portocalie, este un trandafir exceptional de sanatos, se intrece cu Kordes in privinta asta. Are flori mari in buchete de doua trei, portocaliu aprins, care se decoloreaza doar foarte putin. Desi e un portocaliu destul de puternic, tufa e frumoasa si echilibrata, cu contrastul cu frunzis verde. Petalele stau putin ondulate pe margine cand se deschide floarea, iar mijlocul ramane ca o bila, se deschide incet, ridicandu-se cate o petala, foarte interesant. Culoarea e foarte stabila in timp. Parfumul e mediu, cu ceva note picante, parca de cuisoare.
Frunzis verde mediu, semilucios, sanatos. Foarte rezistent, floare frumoasa si care se pastreaza bine pe tufa, care ajunge cam la 80 cm inaltime.

Claude Monet

Un trandafir al casei Jackson and Perkins, SUA, din seria Pictori.



Desi e un TH, are mai mult aspect de floribunda.Flori mari, raspandite frumos si egal pe tufa, tije drepte cu flori mari prezentate drept, parfum mediu spre tare, cumva fructat dar si dulceag.



Florile mari au petale putin gofrate si fac o impresie foarte placuta.Frunzisul verde mediu, semimat sanatos.



E un tranfir extrem de sanatos, cu flori frumoase si multe, pare a nu fi atacat de boli
.


Tufa bogata si echilibrata, cu ramuri frumoase si groase. Spini rosii cu varf alb, contrastand cu verdele ramurilor.

Rosa Kazanlik

Rosa damascena trigintipetala. Adica damascul cu treizeci de petale.



Este un hibrid de damasc cu moschata si fedtshenkoana. Folosit pentru extragerea ravnitului ulei de trandafiri, pentru esente si arome, pentu parfumare.
Are nevoie de caldura, apa si un sol fertil.



O tufa in plina inflorire produce aproximativ 6 kg de petale pe sezon,dar s-a observat ca plantele care sunt altoite au productii mai mari.
Se zice dupa anumite surse, ca Robert de Brie a adus trandafirul din Siria in Europa, undeva intre 1254 si 1276. Alte surse povestesc cum ca romanii l-au adus in Anglia, sau ca medicul lui Henric al VIII lea i l-a facut acestuia cadou in 1540.
Orasul Kazanlik a fost fondat de imigranti turci in jurul anului 1420. Toti istoricii sunt de acord ca cultivarea trandafirului dateaza aproximativ din acea perioada. Se pare ca a fost adus in zona de un judecator turc, din Tunisia, si cultivat in gradina sa pentru parfum.



Trandafirul este cu inflorire singulara, dar mai are un val de inflorire mai modest in toamnele mai calde. E o tufa deasa si tepoasa, cu spiniii mici si desi , de 1.50m, greu de gestionat. Lastareste mereu si ramnifica bogat, devenind esxtrem de incalcita de parca toate ramurile merg in zig zag.
Florile au petale mici, fine si extrem de parfumate. Cand e in floare zona se umple de parfum greu, dulce, cumva ametitor.
Si un cos pregatit pentru a intra la sirop.

Zephirine Drouhin

Creat de Bizot -Franta in 1868, din parinti necunoscuti.



Un bourbon foarte frumos si foarte infloritor. Este destul de intalnit in randul cultivatorilor de trandafiri, chiar daca nu au o pasiune pentru trandafirii vechi, deoarece are o calitate neasteptata, nu are spini.



Frunzisul este mat si de un verde mai deschis, ceea ce pune mult in valoare florile de un roz mediu.

Florile sunt duble , mari, cu un aer de floare de teahibrid,curband petalele exterioare la deschiderea completa. Se umple de flori si are un aer foarte select cu florile alea involte si cu frunzele mai deschise la culoare.



Ramurile sunt lungi, mediu la rigiditate, cam de doi -trei metri lungime. Se pot arcui destul de usor, chiar si dupa ce se lemnifica, insa nu au versatilitatea unui rambler.
Parfumul e exceptional, greu si dulceag, un adevarat bourbon, umple aerul. La mine nu a avut sensibilitati, desi sta la gardul dinspre rau si are si umiditate mare si vanturi reci. Este extrem de sanatos si viguros, nu ii aplic nimic altceva decat doua ingrasari cu mranita pe an. Sanatos, florifer, nu necesita efort, este frumos daca e lasat in pace, doar admirat. Desi aveam ceva emotii, fiind in zona ploioasa, cu privire la patarea neagra, mare vedeta la mine, e perfect sanatos.

Poate fi condus ca urcator sau lasat tufa putin plangatoare. Ajunge cam la trei metri inaltime ca urcator.

Am uitat sa privim

Cred ca noi avem un buton de concediu. Cum trecem granita, deschidem ochii si privim fiecare amanunt, fiecare gradina, fiecare fereastra. Cand ajungem inapoi in tara, uitam sa privim cu aceiasi ochi.



Parca avem ochi de inauntru si alti ochi pentru afara. Umblam zilnic cu ochii inchisi, prea grabiti si prea preocupati ca sa ne bucuram de detaliile din jurul nostru.



Avem impresia de banal, cand suntem inconjurati de frumuseti, ale noastre.



Nu fac aici apologia patriotismului, desi ar fi frumos sa scoatem mereu in evidenta partile si detaliile frumoase, sa le privim mai atenti, nu doar in afara granitei.



Mi-ar place sa aud vorbindu-se de cei de pe alte meleaguri, cu indignare, nu de reportajul cu muntele de gunoaie din colt, ca se intampla si la case mai mari, ci sa ii aud discutand despre premiile in numar mare luate de romani la Cannes, si nu la film, ci la sectiunea de publicitate de exemplu, unde batalia e poate chiar mai crancena.




Am avut ocazia anul asta sa fac niste drumuri mai lungi prin tara, si cum eram cu aparatul la mine,am fotografiat case sau detalii frumoase ale lor.



Iti incanta ziua eleganta si rafinamentul lor, atentia la detaliu.



Imi pare rau ca pozele sunt cam slabe, sotul meu nu opreste chiar la fiecare casa de pe strada, insa poate schimbati putin persepctiva privindu-le. Si nu am mai auzi oribila fraza -Ce tara frumoasa-i Romania, pacat ca-i locuita!. E locuita si de oameni care, uite, au renovat astfel de case cu efort dar cu pasiune si drag de ele, cu atentie la detaliu, locuiesc acolo, au amintiri puzderie cu fiecare cotlon din ele, si, prin stradania lor, ne-au adus un zambet de placere cand ne-am dus grabiti spre munca si am observat o fereastra frumos lucrata, un detaliu pe coltul casei, o coloana eleganta si zvelta.