De citit 2

Ma tot gandeam daca sa scriu acum despre cartea asta, sau sa o las mai incolo, nefiind o carte usoara , de citit la gura sobei, cu o ciocolata calda in mana.
Iar eu am sa scriu cam mult despre autor, pentru ca il admir.



Este , dupa cum se spune, autoritatea ea mai ascultata in materie de trandafiri vechi. Un englez de scoala veche, erudit, artist, si gradinar pasionat, in cautare nu numai de soiuri deosebite, vechi, care au disparut din neglijenta sau supuse valului de moda, dar si de planta potrivita in gradina potrivita.



In privinta trandafirilor, are un merit deosebit, insa povestea cea mai frumoasa , o adevarata aventura, este cea cu redescoperirea trandafirilor Musk.
Un drum in viata strict si cu aplecare spre stiinta, dar mereu avand alaturi partea artistica.
Si, cum zicea chiar Graham Thomas, despre trandafirul ce-i poarta numele.
Daca vrei, poti sa te duci la Mottisfort sa ma vezi, infloresc acolo!
Pacat ca nu am si Lonicera Graham Thomas, extrem de parfumata, de care era foarte mandru.



Si infloreste si la multi dintre noi in gradina, si era pacat sa nu scriu cateva cuvinte despre el.
Iar acum, despre carte.
Editia aceasta contine de fapt cele trei carti despre trandafiri pe care le-a publicat The Old Shrub Roses, Shrub Roses of Today si Climbing roses Old and New.



Este dedicata celor care vor sa afle mai mult despre isotria trandafirlor, despre fiecare soi in parte, dar si despre clase, caracteristici, observatii ale unor cultivatori de demult, precum si observatii personale din cultura.
Fiecare soi e descris in detaliu, are descrierea cresterii, evolutiei in timp, a comportamentului florilor.




Ultimele capitole cuprind detalii despre conducerea trandafirilor vechi, despre taieri, ingrijire precum si integrare in gradina.
Totul scris cu mare atentie la detalii, la amanunte si informatii utile pe care nu le prea gasesti in alte parti. Ultimul capitol este dedicat catorva articole scrise de alti rozieristi renumiti.



Interesanta pentru mine a fost mai ales partea cu lucrari ale lui Hurst, care a condus ceretarile botanice si genetice de la Universitatea Cambridge, asupra evolutiei genului Rosa.
Cartea nu are decat vreo 10 pagini cu poze, insa are vreo 20 de pagini cu fotografii ale unor acuarele sau desene in penita, cu trandafiri, planse superbe cu detalii care pot foarte bine sa serveasca drept determinatoare de soi.



In concluzie, o carte mai tehnica exceptionala, mai ales spentru cine vrea sa caute putin mai adanc, dar scrisa frumos si cu caldura.

Complicata treaba-Urcatorii

De când am început să am în grădină trandafiri, mi-a fost greu să înțeleg trandafirii urccători. Mă refer la cei cu tije groase si flori mari, cu creșteri rigide, cu flori așezate cuminți între frunze.



Aveam senzația că sunt bătută în cap, mi-au trebuit vreo patru ani să pricep logic ce să fac cu ei. Prin teorie, se spune că nu pui foarfeca pe ei primăvara, tai doar ce e înghețat, sau atacat de boli. Dar, după toate teoriile, eu reușeam să am niște rărituri, cu flori pe tije destul de lungi, cu ramuri rigide care nu voiau să stea frumos, ce mai, niște mături. Și unde era visul meu cu arcade înflorite, gardul acoperit de culoare, casa cu latura parfumată și îmbrăcată în parfum?



Trandafirii au o substanță care le dă semnalul să înflorească. Atunci când ramurile sunt verticale, substanța se duce în vârful tijelor și acolo apar flori mari, frumoase. Dar ce faci cu urcătorii, la care vrei flori frumoase in tot lungul ramurii?
Bineînțeles, o arcuiești, și o dirijezi în așa fel încât să fie cât mai mult timp orizontală-evantai, S,- așa încât substanța stagneaza în porțiunea respectivă și la fiecare frunză, unde este un mugure dormind, va apărea o rămurica purtătoare de flori.


Ramura de trei ani cu ramura noua desupra.

Se ofilesc florile, și le îndepărtăm, dar aici le îndepărtăm lăsând doar doi trei muguri pe tija laterală. Deci tai floarea cu atâta ramură cât să rămână un ciot de doi trei ochi.
Din acei ochi vor apărea, iîn valul următor de înflorire, una sau două tije scurte cu flori în vârf.
Dupa valul ăsta de toamnă, când nu îndepărtăm florile ofilite, pe tijele respective laterale, pot apărea maceșe. Vor forma decorul de iarnă și hrana vietăților din grădină.


Ramura de patru ani, se văd tăierile la fiecare val de înflorire.

In primavară, nu se taie nimic la ramurile principale, doar dacă e rupt sau înghețat. In schimb, se taie din nou lateralele la doi ochi, dar la doi ochi din ramura anului trecut, deci pe ramura care a cresut pentru valul doi. Deci, practic, aceste laterale se lunges putin in fiecare an.
Bun, si pana unde?
Pana in anul patru sau cinci.
Vara, la trandafirii noi, apar de jos, deci din mugurii bazali, niste ramuri lungi, frumoase, groase, care cresc foarte repede.
Lăsăm din ele doar atâtea câte avem nevoie, restul le înlăturăm. Gândirea se face în felul următor. Câte ramuri mai încap pe arcada respectiva, să umplem spațiul, plus una sau două, dacă trandafirul e mai batrân de cinci ani. Acestea ultimele vor servi la înlocuirea celor care au îmbătranit deja.
De aceea, vara, când ramurile astea apar, se dirijează treptat pe suport, fiindca dacă se lemnifică nu prea mai pot fi arcuite.
Iar în primăvară, cele mai băatrâne de patru ani se înlătură de jos. Iar cele din anul precedent le iau locul. Anual se înlătură una doua ramuri bătrâne, nu mai mult.

Lavaglut

In gradina mea, una din cele mai frumoase tufe medii rosu inchis.
E o creatie Kordes, 1978.



Un trandafir minunat, mereu in floare, parca e masina de facut flori.
Desi nu sunt mari, si nici parfumate, culoarea foarte aprinsa ,catifelata, cu umbre negre, sunt foarte de efect. Bobocii sunt ascutiti, un rosu aproape negru, decorativi. Tufa, la mine are 60 x 70, este mereu compata si indesata, iar florile apar peste frunzis tinute drept, pe tije rigide.



Este una din floribundele Kordes care nu face lastari lungi arcuiti, iesiti din geometria tufei, ramane mereu compact.
Frunzis verde inchis, lucios, sanatos.
Fiind un trandafir de zona 5, eu nu il musuroiesc, imi palce mult chestia asta , ma suteste de carat pamant .Nu a suferit in cnici o iarna de ger , tai foarte putin din el
.


Florile rezista si in vaza foarte mult timp, cam doua saptamani.
Daca ar avea parfum, ar fi trandafirul rosu ideal.

Macese

Imi plac la nebunie trandafirii in floare, dar ma bucura parca la fel de mult si cand ii vad plini de macese, toamna tarziu.
Putina lume se bucura de frumusetea maceselor. in primul rand, fiindca multi inca isi taie trandafirii toamna, lasandu-i ca pe niste bete scurte infipte in pamant.
In al doilea rand, fiindca multi taie florile ofilite toamna, rand pe rand, desi gestul este absolut inutil, marea majoritate a trandafirilor cultivati inflorind pe lemn din anul respectiv, cu exceptia trandafirlor neremontanti.


De la 12 in sensul acelor de cesornic-Rusticana, Westerland, Yolande DAragon,Bonica, Apple Blossom, Rugosa rubra. Pe mijloc o ramura de Danse du Feu.Macesele de Rugosa rubra sunt mai mici decat normal, fiind deshidratate de ger.Pentru marimea adevarata dati click pe poza.

Si oare nu e bine sa vezi cum apar pitigoii colorati pe zapada, sa caute ceva de mancare, sau mierelele cu cioc galben, fiindca gradina ta are ce sa le ofere o iarna intreaga?


Macesele pot fi de ajutor si la determinarea unui soi necunoscut, stiut fiind ca fiecare soi are macesele altfel, portocalii, rosii, negre sau galbene.



In general , trandafirii care au flori simple sau semiduble fac macese, fiindca insectele pot sa-i polenzieze si astfel sa apara macesele.
Unde mai pui ca macesele uscate sunt foarte bune pentru ceai, iar cele mai mari pot fi transformate intr-o pasta de macese grozava.



De la sfarsitul lui august nu mai taiati florile ofilite de pe tufe, si se vor umple de macese colorate, care vor da farmec gradinii iarna.
Se zice ca cele mai gustoase macese sunt cele de la trandafirii vechi. Acum, umbland sa le fac poze, am descoperit ca au mult mai multe forme si marimi decat stiam eu, fiecare avand personalitate. Iar, spre surprinderea mea, Sutter s Gold fae macese uriase, cat cele de rugosa, insa sunt tari si cu multi samburi, nu sunt prea bune de gem.