La multi ani 2012!

Mai sunt cateva ore din anul asta, si am ajuns la momentele bilantului.
Am avut un an mai dificil, insa gradina mi-a fost alaturi, si am avut multe de invatat de la ea. Am invatat ca nu trebuie sa ma stresez cu ingrijitul plantelor, ci doar sa fiu cat mai atenta la comportamentul lor, ca imi vor spune singure unde gresesc si ce sa fac.
Am invatat sa imi urmaresc trandafirii mai ales iarna, cand structura imi arata unde lastareste mai mult si cum etajeaza, si sa nu ma mai gandesc la reguli stricte, desi alea iti folosesc, mai ales la inceput, sa nu intri chiar in balarii.




Am incercat sa imi las gradina sa se lupte si singura cu problemele, sa intervin doar cand e intr-adevar nevoie.
Am continuat sa citesc, si chiar am descoperit carti serioase absolut minunate, scrise cu pasiune dar si cu informatie enorm de multa, care mi-au facut mare placere si m-au ajutat sa aflu o gramada de lucruri noi.
Si, mai ales , am continuat sa gasesc bucurie in fiecare frunza de primavara, in fiecare boboc, in fiecare maceasa.
M-am bucurat cand , pe blog, am gasit oameni care au aceeasi pasiune, si care intr-adevar iubesc ceea ce fac in natura, sunt deschisi si darnici.
Sper ca anul viitor sa vina cu cativa trandafiri in plus, pe care ii doresc din tot sufletul, cu o gradina mai asezata si mai armonioasa, si cu cat mai putine probleme prin ea.
Un an nou plin de impliniri, iar gradinile sa fie cat mai frumoase si asa cum le doriti!

Craciun


Toata lumea inca trebaluieste, si probabil intra mai putin pe internet.
In gradina deja e zapada, si planuiesc in minte primavara urmatoare.
Iar , pentru atmosfera de Craciun, ce sa fie mai potrivit decat un buchet de Lavaglut?

Sper sa va aduca Mosul ce va doriti, iar in primavara o gradina cu cativa trandafiri in plus!


Rhapsody in Blue

Trandafirul asta mi s-a prins de suflet mai greu. Nu stiu de ce, dar nu ma tenteaza prea tare trandafirii prea diferiti, prea iesiti din randul trandafirilor. Mintea mea probabil e blocata undeva intre lumi, fiindca, in loc sa vibrez la noile aparitii , unele care mai de care mai...altceva decat trandafir, ii iubesc e cei care se integreaza usor in gradina, fara stridente.



Am tot citit si am tot vazut poze cu el, pana cand , intr-o zi, am vazut o poza cu el la o forumista in gradina, si mi l-am dorit. Habar n-am de ce, ca nici macar nu era o fotografie profesionala, era doar facuta de o gradinareasa pasionata.
Trandafirul are o istorie mai interesanta, a fost creat de un rozierist englez amator, Frank Cowlishaw si a produs senzatie, fiind probabil pe atunci-2003-cel mai aproape de albastru. Era mare lucru, mai ales ca nu aparuse in gradina unui rozierist renumit.
Se pare ca, pentru a-si pune in valoare mai bine culoarea are nevoie de clima mai racoroasa. Un adevarat englez, nu?
Tufa a crescut la inceput ciudat, cu niste ramuri cam lalai si lungi, ciudate, mai degraba ca un rambler. Noroc ca il pusesem in stratul de perene si mai avea suport din cand in cand. Florile, grupate in buchete, semiduble au parfum mediu, desi pe unele site-uri e dat cu parfum puternic.



Ii place semiumbra, florile se ard si se decoloreaza spalacite in soare puternic, insa, de cand e mai la umbra, sub salcamul galben, are o culoare intensa. Florile de vara se deschid un roz liliachiu, dar imediat se fac violet deschis, cumva pudrat. Toamna are o cu totul alta culoare.In al doilea an si-a format o structura mai rigida, vad ca deja se inalta frumos, ii sta bine asa, cu frunzisul cenusiu care complimenteaza culoarea florilor. Primul an mi-a facut si ceva patare neagra, vad ca si aici s-a reglat, incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult. Florile de toamna sunt mai inchise la culoare. Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult, mai ales ca ultimele flori au fost prinse de bruma si au capatat un visiniu inchis cu tente violacee absolut superb, in contrast cu staminele galbene.



A fost numit dupa bucata muzicala cu acelasi nume din King of Jazz de Gershwin.

Dublin Bay

Ca de obicei, nu-i dupa cum se planuieste.
Am avut in minte sa fac un fel de zid de trandafiri spre zona de legume, sa nu admire tot omul varza si ridichile cand intra la mine in gradina.
In Parcul Herastrau sunt aleile de trandafiri, flancate dreapta stanga de niste coloane cu lanturi grele de fier, pe care se intind nonsalant niste trandafiri. Spectacolul e minunat, degajat, un aer de natural, asa ca mi-a ramas ideea si am facut si eu ceva, care prinde ideea si atat, nu e deloc asemanator. M-am gandit la niste uratori proveniti din Th, care nu au atatea ramuri si pot fi cat decat limitati.
Mi-am ales trandafirii ,si am asteptat minunea.



Da, insa trandafirul asta mi-a stricat toate planurile. N-are nimic de urcator TH.
E un urcator atat de florifer si de bogat, incat aproape darama sforile, mereu trebuie sa fiu cu ochii pe el sa-l leg, sa-l tai, fiindca e o masa mare de flori si de ramuri.
Ca sa nu vorbesc ca, fiind de-a lungul aleii, la ceva distanta, e drept, lasat o luna fara supraveghere deja impiedica mersul pe partea aceea.
Nu se imbolnaveste, nu se degarniseste masiv la baza, nu-l intereseaza ingrasamantul. E un rosu mediu, putin ciclam,nu are rosul acela flacara al lui Danse du Feu, floarea se arde parca putin pe margini, floare dubla mare.



Provine din Altissimo X Bantry Bay, creat in 1975.
Este o creatie Samuel Darragh McGredy IV, in Noua Zeelanda, deci e creat sa reziste la vreme umeda si rece. Unul din bunici este New Dawn.
Parfumul este mediu spre slab, dar nici nu ma intereseaza la asa o minunatie de trandafir.
Merita,, desi e rosu, poate cea mai comuna culoare la urcatori, dar e un spectacol si e extrem de sanatos.

Yolande D'Aragon

Un Hibrid perpetual creat de Vibert in 1843.
Flori destul de mari, la inceput cupate apoi se deschid complet, extrem de batute si cu un mic mijloc verde, care le face doesebite. Au un fel de veselie in ele florile alea mari, ca niste pompoane de fetite.



Trandafirul in sine nu e asa, sa te dea pe spate. O floare clasica de trandafiri vechi batuta, roz mediu, aproape nu se decoloreaza deloc, un atuu pentru un trandafir roz.Insa mirosul e imbatator, dulceag, patrunzator, si se raspandeste departe.



Fata de alti trandafiri pe care i-am folosit ca tufe de gard, are nevoie de ceva atentie. Ramurile cresc destul de vertical, si din cand in cand trebuie controlat si legat de suport,orizontal, ca sa se umple de flori pe toata lungimea ramurii.
Frunzisul este verde mediu, semimat.



Infloreste extrem de bogat in primul val, mediu in valul doi. Ca de obicei, nu am taiat florile ofilite din valul doi , si m-a raspalatit cu puzderie de macese portocaliu intens, ovale si destul de mari.
Are si ceva umbra in cursul zilei asa ca a facut o frunza doua cu patare pe la sfarsit de august, dar in general a fost extrem de sanatos , nu are probleme deloc cu gerul, e pe malul apei si titusi nu i-a degerat nici macar un varf de ramura.



Desi am vazut ca pe HMF e dat la 1.50 m al meu are in jur de 1.70 lungimea ramurilor, ceea ce e interesant avand in vedere ca, fiind zona rece, majoritatea trandafirilor mei stau sub limita maxima.



Dupa mine e un trandafir ideal pentru a fi folosit in grupuri de arbusti decorativi, pe langa care ai o alee sau pe langa care treci mai des, fiindca parfumul e ametitor.

Judith

Floribunda romaneasca, creatie Stefan Wagner.



Florile sunt medii, galben pal, ca o crema de vanilie, putin onduate, dand un aspect frumos tufei. In general nu-mi plac trandafirii galben pal, fiindca in soare florile devin aproape albe, decolorate.



La asta nu se intampla asa, si imi place mult ca merge aproape cu orice culoare, nefiind strident.
Tufa este de vigoare medie, ajunge pe la 60cm, deci ar merge si in strat alaturi de perene si ca grupaj de tufe. Infloreste bogat si cu o remontanta excelenta, desi e ceva mai sensibil la ger vad ca e foarte multumit la mine in gradina. A fost atacat discret de patare neagra, dar putin si doar la sfarsit de sezon.



Tufa ramane compacta, ramurile drepte imbraca cu flori, care stau in sus pe tija, lastarii din valul doi sunt in dimensiunile tufei, nu se lungesc prea mult.
Parfumul este slab.