Complicata treaba-Urcatorii

De când am început să am în grădină trandafiri, mi-a fost greu să înțeleg trandafirii urccători. Mă refer la cei cu tije groase si flori mari, cu creșteri rigide, cu flori așezate cuminți între frunze.



Aveam senzația că sunt bătută în cap, mi-au trebuit vreo patru ani să pricep logic ce să fac cu ei. Prin teorie, se spune că nu pui foarfeca pe ei primăvara, tai doar ce e înghețat, sau atacat de boli. Dar, după toate teoriile, eu reușeam să am niște rărituri, cu flori pe tije destul de lungi, cu ramuri rigide care nu voiau să stea frumos, ce mai, niște mături. Și unde era visul meu cu arcade înflorite, gardul acoperit de culoare, casa cu latura parfumată și îmbrăcată în parfum?



Trandafirii au o substanță care le dă semnalul să înflorească. Atunci când ramurile sunt verticale, substanța se duce în vârful tijelor și acolo apar flori mari, frumoase. Dar ce faci cu urcătorii, la care vrei flori frumoase in tot lungul ramurii?
Bineînțeles, o arcuiești, și o dirijezi în așa fel încât să fie cât mai mult timp orizontală-evantai, S,- așa încât substanța stagneaza în porțiunea respectivă și la fiecare frunză, unde este un mugure dormind, va apărea o rămurica purtătoare de flori.


Ramura de trei ani cu ramura noua desupra.

Se ofilesc florile, și le îndepărtăm, dar aici le îndepărtăm lăsând doar doi trei muguri pe tija laterală. Deci tai floarea cu atâta ramură cât să rămână un ciot de doi trei ochi.
Din acei ochi vor apărea, iîn valul următor de înflorire, una sau două tije scurte cu flori în vârf.
Dupa valul ăsta de toamnă, când nu îndepărtăm florile ofilite, pe tijele respective laterale, pot apărea maceșe. Vor forma decorul de iarnă și hrana vietăților din grădină.


Ramura de patru ani, se văd tăierile la fiecare val de înflorire.

In primavară, nu se taie nimic la ramurile principale, doar dacă e rupt sau înghețat. In schimb, se taie din nou lateralele la doi ochi, dar la doi ochi din ramura anului trecut, deci pe ramura care a cresut pentru valul doi. Deci, practic, aceste laterale se lunges putin in fiecare an.
Bun, si pana unde?
Pana in anul patru sau cinci.
Vara, la trandafirii noi, apar de jos, deci din mugurii bazali, niste ramuri lungi, frumoase, groase, care cresc foarte repede.
Lăsăm din ele doar atâtea câte avem nevoie, restul le înlăturăm. Gândirea se face în felul următor. Câte ramuri mai încap pe arcada respectiva, să umplem spațiul, plus una sau două, dacă trandafirul e mai batrân de cinci ani. Acestea ultimele vor servi la înlocuirea celor care au îmbătranit deja.
De aceea, vara, când ramurile astea apar, se dirijează treptat pe suport, fiindca dacă se lemnifică nu prea mai pot fi arcuite.
Iar în primăvară, cele mai băatrâne de patru ani se înlătură de jos. Iar cele din anul precedent le iau locul. Anual se înlătură una doua ramuri bătrâne, nu mai mult.

Bonica

Un trandafir pe care l-as putea numi de incredere.
Ca o bila compacta plina de flori in buchete, fara sa fie intimidat de soare puternic si fara sa fie afectat de ploi.



Florile sunt simpatice, roz in doua tonuri, apar mereu pana toamna tarziu, dupa primul val extrem de bogat. Frunzele marunte sunt verde semilucios, cu tonuri de cupru la ramurile tinere, care e mereu sanatos si lipsit de boli.



Spun ca e o tufa de incredere fiindca nu sufera de nimic, cel putin la mine, se umple de flori, este o tufa medie compacta si foarte reusita.



Dupa primul val, eu otund pur si simplu cu foarfeca electrica de gard viu, pentru a o pastra echilibrata.Nu are nevoie de taieri milimetrice, de atentie deosebita. Toamna face macese portocalii daca nu sunt inlaturate florile de din ultimul val.



A castigat, pe langa inimile gradinarilor, si premii importante, cu ar fi Favorit Mondial, oferit de Federatia Asociatiilor de rozieristi , in 1997. Cu zece ani inaintea acestei distinctii, a primit All American Winner.



Poate fi considerat un trandafir usor de gestionat chiar si de incepatori, fiindca e foarte indurator.
E interesant ca Meilland a creat doi trandafiri cu acest nume -o fi fost in pana de inspiratie, cine stie.



Primul, o floribunda portocalie din 1957. Al doilea acesta roz, mult mai cunoscut.

Coral Dawn

Un urcator superb, parfumat. Creat de Boerner in 1952.



Are ca bunici un teahibrid incrucisat cu New Dawn, pe care l-am prezentat in alta postare. Interesant este ca New Dawn a fost prima planta care a primit un certificat de inregistrare in Statele Unite.



Flori mari, cu aer retro, cu petalele rasucite frumos spre exterior, da senzatia de vartej de spuma roz intens. De obicei apar singulare, dar daca sunt cate doua sau trei buchetul se apleaca putin ,gratios. Are un aer melancolic putin.Frunzisul verde inchis mediu lucios, cu cresterile noi mai rosietice.



Parfumul este pentru mine deosebit.Nu este deloc dulceag, ci mai degraba amarui. Sa nu radeti, dar mie imi pare ca are un miros amarui de coaja de lamaie combinat cu picanteria citrica a ghimbirului.



Poate ajunge cam la trei metri.Extrem de rezistent la ger, este zona 5b. Am citit insa ca cineva din zona 3b il creste cu succes, moare tot ce e deasupra solului si reapare fara probleme primavara.

Frau Eva Schubert

Aveam trandafirul asta de cativa ani, si nu reuseam sa imi aduc amite cine e.Am cautat in liste, am verificat etichete, nimic, nu aparea nicaieri. Si nici nu reuseam sa-i dau un nume. Pana la urma, cineva mi-a dat ideea, evidenta de altfel, sa ma uit pe site-ul de unde l-am cumparat si poate il recunosc. Si asa doamna a capatat si un nume, fiindca urasc sa nu cunosc numele plantelor din gradina.



Este un rambler creat in Germania de Hugo Tepelmann in 1913.
In Germania, trandafirul e cunoscut sub numele de Gela Tepelmann, sotia creatorului, care era fiica profesorului Ewald Gnau, unul din fondatorii Rosariului Sangerhausen.
Este clasificat ca Hibrid wichuriana, dar alte date despre el nu prea am.
Ramurile sunt foarte moi si destul de subtiri, cam ca la Ghislaine de Feligonde, cu frunze mai mici si ascutite, verde mediu, sanatoase.
Florile sunt mici, un roz pal,apar in buchete mari.



Planta este foarte decorativa si atunci cand florile sunt in stdiul de boboc, fiindca bobocii sunt albi si sub forma de globulet,totul arata ca un arbust plin de bomboane. Cand bobocul se deschide, apare mijlocul plin de petale mici, de culoare roz, iar in timp floarea se deschide complet spre alb, deci numai in primele zile de la deschidere se vede rozul acela din mijloc, petalele exterioare ramanand mai deschise.Floarea ramane cupata, nu se desface complet, buchetele seamana cu buchetele de clopotei. Are un parfum usor fructat.
Eu l-am lasat nelegat, sa se faca tufa, iar ramurile s-au aplecat gratios unele peste altele, si au format o masa mare de buline vesele. Poate fi insa condus si ca urcator, cu usurinta, datorita ramurilor subtiri si moi.

St. Swithun

Un alt englezesc care face parte din grupa English Old Rose Hybrids, adica din incrucisari de trandafiri vechi, ceea ce spuneam , reluari de fire de hibridizare uitat.



Il iubesc foarte mult in primul rand pentru ca i-am facut o mare nedreptate. In primul an era ca o caracatita taratoare, aproape toate florile ajungeau pe jos. Asa ca, l-am mutat in zona unde am putul, ca sa acopere capacele cu florile lui. Nu prea l-am bagat in seama. In cativa ani s-a facut o tufa viguroasa, cu niste flori superbe, foarte mari, cu un parfum mai rar intalnit la englezesti, amarui, ca si cum ar contine samburi de migdale, dar si un parfum greu de mir. Mi-a dat toate planurile peste cap, fiindca l-am combinat cu Cornelia in acest scop iar aceasta a ramas mult in urma ca vigoare.



Florile sunt grele de petale, un roz cald, pudrat, mergand la ofilire spre alb, cu o rozeta care ramane cu mijlocul in sferturi, ultimele petale din mijloc ramanand in permanenta stranse.



Tufa e bogata, mare, extrem de sanatoasa, chiar intra la mine in grupa celor mai sanatosi, cu frunzis verde mediu.
Poate fi condus si ca urcator, dar in momentul in care tufa se intareste, daca e condus ca tufa, are o forma echilibrata si stabila.



Nu putea sa nu-mi placa trandafirul asta, avand in vedere ca are parinte pe Mary Rose, pe care o admir mult.
A fost numit asa la comemorarea a 900 de ani de la construirea Catedralei Winchester.

Westerland

Creat in 1969 de Reimer Kordes.
Am cumparat prin 2004 un Westerland. Eram incepatoare, cumparam dupa poza, nu aveam multe informatii. In al doilea an de crestere, trandafirul m-a fascinat. Nu tufa, nu floarea ci intregul ansamblu.



Floarea e un portocaliu cu nuante, semidubla, cu petalele putin ondulate. Pe masura imbatranirii ,floarea devine un fel de somoniu , se deschide, si se evidentiaza putin baza petalelor mai galbena.



Totul are un aer vaporos, dar colorat, iar in soare e extrem de parfumat, condimentat si citric, dupa nasul meu. Se umple de flori in sezon, si ai senzatia ca in interiorul tufei e o lumina, petalele avand o semitransparenta care creaza o impresie feerica.



Interesant este ca petalele si floarea, ca si felul in care sunt asezate florile pe tulpinite lungi, pline de spini, arata in stramosii apropiati trandafiri salbatici. Si asa este, are de mai multe ori in stramosi pe Rosa eglanteria.
Constrar aparentelor de delicatete, tufa este viguroasa, mare, cu ramuri serioase si frumos echilibrata, la mine in gradina. In zonele mai calde, am inteles ca lanseaza ramuri lungi si destul de laxe, care pot fi conduse ca la un urcator.
Nu este un trandafir spectaculos, nu are niste flori impresionante.Insa efectul decorativ al tufei in gradina este deosebit, nu am vazut trandafir din gama asta sa-l egaleze.



Poate fi gasit si pe la noi cu usurinta, si merita cu prisosinta.

Elfe

Creat in 2000 de Hans Jurgens Evers. Parinti tinuti in mare secret.
Un urcator de vanilie. Da, ai senzatia de inghetata de vanilie cand il vezi, sau asa imi spune o prietena cand ii vede florile



Bobocul e alb verzui, cu aer elegant, de teahibrid. Floarea se desface apoi bogata, deosebita.



Un alb cu mijolc galbui, spre verde, floare cu alura nostalgica, mare, bogata, elaborata, frumoasa, cu o senzatie de matase grea. Nu se deschide la maxim, ramane compacta chiar si la maturitate, nu se labarteaza. Mijlocul devine impartit in aptru sectoare.O frumusete.



Frunzis verde inchis lucios, sanatos, fara boli.



Parfum mediu fructat.
Ce mai , un urcator frumos, elegant, deosebit, cu clasa, care poate ajunge la 3m.