Bujorul este simbolul vitalitatii si aminteste de inceputurile medicinei, cand radacinile sale erau folosite la prepararea unor medicamente cu actiune analgezica. Insusi numele stiintific al plantei provine de la cel al lui Paeon, un discipol al lui Esculap, zeul medicinii.
Dupa bujorii arbustivi, imediat, incepe spectacolul bujorilor erbacei, adica bujorii care dispar iarna si reapar primavara devreme. Sunt cei mai cunoscuti la noi prin gradini, mai ales varietatile rosu si ciclam. Din acest motiv am incercat sa am un numar ceva mai mare de tufe, sa asigure culoarea in perioada imediat dinaintea trandafirilor. E drept ca unii trandafiri incep inflorirea cam cand bujorii astia sunt in plina glorie, dar alternarea asta e foarte utila.
Necesita un sol profund, cu o capacitate buna de retinere a apei si bine drenat, care nutrebuie sa se usuce pre repede. PH-ul recomandat este de 6, insa poate fi ceve mai mare. Prefera locurile bine luminate, chiar insorite, dar o lejera umbrire (pasagera pe parcursul zilei) nu constituie un inconvenient pentru inflorire.
Temperatura este factorul care are un rol important pentru procesul de inflorire. Mugurii florali se formeaza catre sfarsitul verii, in conditii de temperatura modelata, dupa care intra in stare de repaus vegetativ. Trecerea plantei printr-o perioada de temperaturi scazute (cel putin o luna la 5 grade C.) este obligatorie pentru trezirea mugurilor floriferi din starea de repaus. Acest lucru se intampla in mod natural prin succesiunea anotimpurilor, specifice zonelor de climat temperat.
Temperaturile care pot fi mai ridicate decat cele normale din sezonul de primavara devanseaza inflorirea. Bujorul are nevoie de multa apa, atat pana la inflorire, pe parcursul ei, cat si dupa inflorire, pe toata perioada de vara, pentru ca planta sa poata forma noi muguri floriferi ce vor inflori anul urmator.
Acum sunt prin magazine multe varietati, insa trebuie mare atentie in alegerea lor. Unii isi formeaza floarea chiar deasupra frunzelor, devenind ca o bila de flori, pe cand altii fac flori inalte, pe tije lungi, sensibile la ploi si vant, si necesitand sprijin.
Spre deosebire de cei arbustivi, majoritar lipsiti de parfum, cei erbacei sunt aproape toti parfumati, iar parfumul este imbatator. Dupa ce se adapteaza in gradina, infloresc din ce in ce mai bogat an de an, daca le plac conditiile oferite.
