Doi frati.
Acum vreo patru ani, am gsit pe strada o pisica portocalie, mai mica decat palma. Era atat de slaba ca, daca isi scutura capul, cadea pe o parte. Am comandat repede pe internet lapte praf si biberon pentru pisici, si ne-am apucat de treaba. Norocul ei,si al nostru de fapt, a fost ca era vara, si toti prietenii nelipsiti din curte cum intrau, o luau si-i dadeau sa manance. Am numit-o Degetica.
Fiindca era doar o farama de pisica. Si degetica avea multe mame ad-hoc, si era rasfatata, si toata lumea o culca in cosulet. A crescut frumos, si a venit vremea sterilizarii, dar ne-a fost mila de ea, cat suferise, si am zis sa o lasam sa faca un rand de pui. Sa aiba si ea o bucurie.
Si asa ne-am trezit cu cei doi frati, Hera si Socrate.
Hera,negra, cu ceva usoare pete mai deschise, facand numai nazbatii, niciodata nu sta mai mult de cinci minute locului. Ne aduce tot felul, broaste, soricei, frunze.In iarna, nu stiu de unde, ne aducea rame. Periodic ne trezeam cu cate o rama pe dusumea, habar n-am unde gasea iarna rame.Singurul loc la care m-am gandit a fost stiva de lemne, unde se mai ascundeau rame cateodata.
Fratele ei, Socrate, e un meditativ. Pana sa faca ceva sta asa, serios, aproape incruntat ,si gandeste. E o mare figura.
Si umbla mereu impreuna, dorm impreuna, desi acum au mai crescut. Iar Socrate iubeste sa se alinte, sa leneveasca, pe cand Hera a ramas tot ca argintul viu.