Un bourbon, bineinteles extrem de parfumat.
A fost creat de Massimiliano Lodi in Italia, inainte de 1909.
Se pare ca ar fi un sport al lui Victor Emanuel, si cateodata ,are tendinta sa vireze spre acesta.
La mine in gradina e unul din mofturosi, dar ii iert orice pentru parfum si culoarea florii. Desi eu nu ma prea omor dupa dungati, am cativa, insa Variegata e dupa mine, cel mai reusit. Si asta pentru ca nu are predominanta culoarea tare, cum au ceilalti, iar culoarea mai deschisa sa formeze dungile, ci are albul predomainant si ciclam dungile. Asta ii da un aer de curatenie, o luminozitate anume a florii.
Florile sunt medii, cupate, cu multe petale. Nu se deschid complet, raman cupate. Apar singular pe tija.
Are ramuri moi, subtiri, poate fi condus si ca urcator mai scund dar si ca tufa in gradina,
daca ai spatiu pentru ea e un munte de culoare si parfum.Ce imi place mie la majoritatea trandafirilor de tipul asta, care merg lasati liberi ca un arbust mare, e faptul ca de fapt formeaza florile ca urcatorii, deci de-a lungul ramurii, ceea ce le da un aer nostalgic, cu ramurile alea arcuite pe care se insiruie flori. Nu ai senzatia de bila cu flori, ci mai degraba de fantana arteziana
.
Florile dureaza destul de mult pe tufa, si au un parfum ametitor, de trandafir vechi.
Din pacate, are un punct negativ, sensibilitatea la patare neagra. Totusi, intr-o zona mai putin afectata, de exemplu zona sudica, sau lasat fara sa fie inghesuit intre alte plante, nu e chiar asa o problema. Eu l-am pus pe o arcada impreuna cu o clematita, desi nu prea fac combinatia asta de obicei, si cand el mai pierde din frunze, clematita il ajuta sa arate perfect. Face flori si in valul doi, dar nu asa multe ca in primul val, dar face destule.
Fiind un bourbon, e cam mofturos la taieri, ar trebui lasata inpace cativa ani de la plantare, sa se formeze. Chiar la inceput nici nu prea face flori, mai ales in primul an, are nevoie sa se simta el bine,sa se simta ca e acasa, si dupa aia se da in spectacol. Si ce spectacol, daca treci pe sub o arcada inflorita cu Variegata di Bologna, iti vine sa stai mereu acolo.
A fost creat de Massimiliano Lodi in Italia, inainte de 1909.
Se pare ca ar fi un sport al lui Victor Emanuel, si cateodata ,are tendinta sa vireze spre acesta.
La mine in gradina e unul din mofturosi, dar ii iert orice pentru parfum si culoarea florii. Desi eu nu ma prea omor dupa dungati, am cativa, insa Variegata e dupa mine, cel mai reusit. Si asta pentru ca nu are predominanta culoarea tare, cum au ceilalti, iar culoarea mai deschisa sa formeze dungile, ci are albul predomainant si ciclam dungile. Asta ii da un aer de curatenie, o luminozitate anume a florii.
Florile sunt medii, cupate, cu multe petale. Nu se deschid complet, raman cupate. Apar singular pe tija.
Are ramuri moi, subtiri, poate fi condus si ca urcator mai scund dar si ca tufa in gradina,
daca ai spatiu pentru ea e un munte de culoare si parfum.Ce imi place mie la majoritatea trandafirilor de tipul asta, care merg lasati liberi ca un arbust mare, e faptul ca de fapt formeaza florile ca urcatorii, deci de-a lungul ramurii, ceea ce le da un aer nostalgic, cu ramurile alea arcuite pe care se insiruie flori. Nu ai senzatia de bila cu flori, ci mai degraba de fantana arteziana
.
Florile dureaza destul de mult pe tufa, si au un parfum ametitor, de trandafir vechi.
Din pacate, are un punct negativ, sensibilitatea la patare neagra. Totusi, intr-o zona mai putin afectata, de exemplu zona sudica, sau lasat fara sa fie inghesuit intre alte plante, nu e chiar asa o problema. Eu l-am pus pe o arcada impreuna cu o clematita, desi nu prea fac combinatia asta de obicei, si cand el mai pierde din frunze, clematita il ajuta sa arate perfect. Face flori si in valul doi, dar nu asa multe ca in primul val, dar face destule.
Fiind un bourbon, e cam mofturos la taieri, ar trebui lasata inpace cativa ani de la plantare, sa se formeze. Chiar la inceput nici nu prea face flori, mai ales in primul an, are nevoie sa se simta el bine,sa se simta ca e acasa, si dupa aia se da in spectacol. Si ce spectacol, daca treci pe sub o arcada inflorita cu Variegata di Bologna, iti vine sa stai mereu acolo.
