De fapt , pe numele comercial,, Eden Rose 88, fiindca Eden Rose simplu e numele unui teahibrid al lui Meilland. Aici se complica lucrurile, pentru ca acel teahibrid rosu a dat un sport urcator, deci un Eden Rose urcator. Care nu e acelasi cu Eden Rose 88 cu valente de urcator, care are si numele initial Pierre de Ronsard, dupa numele unui poet francez.Insa poetul fiind putin cunoscut in lume, a trebuit sa se aleaga si un nume de piata, asa ca Eden Rose 88.
Nu se stie exact anul crearii, candva inainte de 1985, de catre Jaques Mouchotte.
Are un arbore genealogic lung, cu un amestec de de toate, multi urcatori,interesant cum a iesit trandafirul asta neasteptat, cu mijlocul mai inchis si exteriorul aproape alb. Face parte dintr-o grupa numita de Meilland Romantica, trandafiri bogati cu aer nostalgic, raspunsul frmei la succesul lui Austin cu englezestii. Majoritatea trandafirilor din grupa asta sunt de fapt teahibrizi, dar Pierre de R este altfel,un urcator cu flori mari.
Este inregistrat ca urcator, insa e un urcator scund, foarte bine poate fi folosit ca arbust mare, mai ales in zonele reci.
La mine in gradina nu a vrut sa isi arate deloc talentul de urcator, desi l-am pus langa un stalp gros, a ramas tot tufa. Dar asta e o caracteristica a climei mai reci, si altii au facut asta.
Florile sunt mari, chiar foarte mari,in buchete, rareori singulare. Am reusit sa numar odata 11 flori intr-un buchet,era de vis.Bobocii sunt aproape verzui, apoi devin albi cu marginile petalelor vizibile tivite cu roz, si se deschid in flori involte, cupate, cu mijlocul roz destul de intens, pastrandu-si tivul subtire roz.
In timp, floarea devine aproape alba. Infloreste extrem de bogat, in doua valuri, cu cateva flori presarate printre, dar e in floare pana da frigul.
Trandafirul are o remarcabila rezistenta la boli, un frunzis verde inchis sanatos si lucios.
Meilland, mandru de realizare, intr-o perioada in care trandafirii Austin faceau furori, a creat si un site special pentru Pierre de Ronsard, unde ii prezenta calitatile.Trandafirul e foarte renumit, a fost votat Favorit Mondial in 2006.
Din pacate are si cateva puncte negative. Unul, foarte important pentru mine, nu are parfum. Sigur, frumusetea florilor ii scuza asta, dar parca un asemenea trandafir nostalgic nu prea merge fara parfum, arata ca si cum are neaparat nevoie de parfum!
Doi, nu prea ii place clima umeda, nu-i plac ploile. Florile se ingreuneaza de la apa, fiind cupate aduna multa apa, iar candu sunt cate trei patru intr-un buchet, acestuia i se rupe codita si florile se apleaca.
Tufa este viguroasa, cu ramuri groase, nu prea are tendinta sa se aplece, nu stiu cum se comporta in zonele foarte calde insa la mine e mare cu ramurile solide capabile sa tina buchetele mari si grele.
Meilland a mai lucrat cu el in hibridizari, si asa a aparut un descendent al lui, tot fara parfum. Auguste Renoir, cu o floare foarte asemanatoare, de un ciclam ca inghetata de zmeura, care are aceleasi probleme, nu iubeste ploile. Mai are un descendent, de data asta un sport aproape alb, Palais Royal.
Nu se stie exact anul crearii, candva inainte de 1985, de catre Jaques Mouchotte.
Are un arbore genealogic lung, cu un amestec de de toate, multi urcatori,interesant cum a iesit trandafirul asta neasteptat, cu mijlocul mai inchis si exteriorul aproape alb. Face parte dintr-o grupa numita de Meilland Romantica, trandafiri bogati cu aer nostalgic, raspunsul frmei la succesul lui Austin cu englezestii. Majoritatea trandafirilor din grupa asta sunt de fapt teahibrizi, dar Pierre de R este altfel,un urcator cu flori mari.
Este inregistrat ca urcator, insa e un urcator scund, foarte bine poate fi folosit ca arbust mare, mai ales in zonele reci.
La mine in gradina nu a vrut sa isi arate deloc talentul de urcator, desi l-am pus langa un stalp gros, a ramas tot tufa. Dar asta e o caracteristica a climei mai reci, si altii au facut asta.
Florile sunt mari, chiar foarte mari,in buchete, rareori singulare. Am reusit sa numar odata 11 flori intr-un buchet,era de vis.Bobocii sunt aproape verzui, apoi devin albi cu marginile petalelor vizibile tivite cu roz, si se deschid in flori involte, cupate, cu mijlocul roz destul de intens, pastrandu-si tivul subtire roz.
In timp, floarea devine aproape alba. Infloreste extrem de bogat, in doua valuri, cu cateva flori presarate printre, dar e in floare pana da frigul.
Trandafirul are o remarcabila rezistenta la boli, un frunzis verde inchis sanatos si lucios.
Meilland, mandru de realizare, intr-o perioada in care trandafirii Austin faceau furori, a creat si un site special pentru Pierre de Ronsard, unde ii prezenta calitatile.Trandafirul e foarte renumit, a fost votat Favorit Mondial in 2006.
Din pacate are si cateva puncte negative. Unul, foarte important pentru mine, nu are parfum. Sigur, frumusetea florilor ii scuza asta, dar parca un asemenea trandafir nostalgic nu prea merge fara parfum, arata ca si cum are neaparat nevoie de parfum!
Doi, nu prea ii place clima umeda, nu-i plac ploile. Florile se ingreuneaza de la apa, fiind cupate aduna multa apa, iar candu sunt cate trei patru intr-un buchet, acestuia i se rupe codita si florile se apleaca.
Tufa este viguroasa, cu ramuri groase, nu prea are tendinta sa se aplece, nu stiu cum se comporta in zonele foarte calde insa la mine e mare cu ramurile solide capabile sa tina buchetele mari si grele.
Meilland a mai lucrat cu el in hibridizari, si asa a aparut un descendent al lui, tot fara parfum. Auguste Renoir, cu o floare foarte asemanatoare, de un ciclam ca inghetata de zmeura, care are aceleasi probleme, nu iubeste ploile. Mai are un descendent, de data asta un sport aproape alb, Palais Royal.
