Galben englezesc

Am inceput deja sa am un numar mai mare de englezesti, si sa ii admir pe fiecare in parte.
Forma, culoare, eleganta, pozitie a ramurilor.


Cel mai mult imi plac cei galbeni, cei galbeni ca mierea, mi se par extrem de diafani si de deosebiti.Nu stiu de ce am imi plac astia asa de mult, exista culori mult mai deosebite printre Austini, totusi astia sunt cei care mi-au mers cel mai tare la suflet.
Canf am adus buchetul in casa nu spun cum mirosea in sufragerie, era de vis.



De la stanga la dreapta
Charlotte, Teasing Georgia, Graham Thomas.

Graham Thomas

Un alt Austin, englezesc. Face parte din seria English Musk roses, o grupa de englezesti care apare ca urmare a incrcisarii englezestilor din prima serie cu trandafiri noisette sau hibrizi de noisette.
Mi-a mancat zilele! Da, la inceput , imi era imposibil sa-l gestionez. Ma tot intrebam de ce il lauda rozieristii, de ce il lauda chiar Austin, care, chiar daca sunt trandafirii lui, este totusi obiectiv.



Desi majoritatea trandafirilor cu tendinte de urcatori la mine stau in banca lor, si se comporta ca niste arbusti seriosi si de incredere, GT parea mai degraba din alta poveste. Arunca niste ramuri lungi si laxe, incapabile sa ii tina buchetele de flori, deci nu stiam ce sa-i fac. Noroc ca timpul le rezolva pe toate, iar mie mi s-au deschis ochii ca majoritatea taierilor pe care le faceam erau aiurea, ca englezestii, ca sa fie frumosi, au nevoie de taieri mai cu cap, fara rariri de ramuri din mijloc si alte bazaconii, chiar ar trebui sa li se dea timp sa se aseze, fiind aproape de trandafirii vechi, deci nefiind chiar asa prietenosi cu taierile.
Asa ca ,bietul GT a inceput sa cunoasca si zile mai bune, sa se imbrace frumos in ramuri mai scurte, desi isi pastreaza caracterul mai degraba de noisette, cu ramuri mai putin rigide , cu frunzis mai aerisit , un verde mediu, nu asa intens,si cu florile alea nostalgice si nu foarte bogate, putin cupate. Pe undeva seamana cu bunica lui ,Schneewitchen, nu numai la ramuri, dar si la genul de petale, mai subtiri, cu flori care se scutura destul de repede dar apar mereu altele noi.



Dupa un timp, am inceput sa-i vad adevarat fata, sa nu mai iau in considerare multitudinea de tampenii cu rang de regula implacabila despre englezesti scrise chiar si de persoane care nu ii au in gradina.
E un englezesc superb, care doar avea nevoie de putina incredere din partea mea. Imi pare rau ca nu i-am acordat-o de la inceput, dar saracul a prins perioada mea de incepator.



Florile , grupate in buchete cu numar mic de flori, stau cupate, sunt un galben ca mierea, pudrat, deschizandu-se din boboci mai intens colorati, chiar cu nuante de portocaliu in ei. Si un parfum superb, puternic.Florile se decoloreaza in soare, insa efectul este superb, imi aduce aminte de matasurile vechi, cu tesatura ton in ton, sau de damascurile grele de bumbac, cu desene in tesatura.
Numele i-a fost ales chiar de Graham Thomas, din mai multi trandafiri creati in acea perioada, si nu l-a facut de rusine, este intradevar un trandafir splendid, cu un aer nonsalant si fin.
Cand vad tufa in poza, parca ma astept sa apara langa ea o domana cu rochie lunga, cu o umbrela de dantela, care se plimba gratios prin gradina.

Othello

Un englezesc foarte cunoscut in Romania, printre primii care au putut fi cumparati la noi.



E un trandafir rosu mai inchis, care se mai inchide in timp. Bineinteles, nu reusesc sa prind in poza rosul ala catifelat, pe care iti vine sa il mangai. La mine in gradina merge minunat, infloreste in doua valuri destul de distincte, frumos, plin de flori. Florile tin mult, se inchid putin la culoare dar rezista mult pe tufa si, desi floarea e foarte bogata, nu face niciodata balling desi la mine se mai intampla asta la unii, de la ploi combinate cu soare, de exemplu cateodata la Eden rose.



Florile sunt foarte mari, cu multe petale, cupate, extrem de parfumate. Tufa are un aspect cumva rigid, neasteptat la un Austin, cu tije groase si rigide si extrem de pline de spini. Cred ca are cei mai infricosatori spini e care i-am vazut, cu exceptia celor de la rugosa alba, dar care sunt mai mici. Ma infior de cate ori tebuie sa bag mana in tufa sa tai.
Desi este considerat un soi depasit chiar de Austin, datorita chiar felului mai rigid de a fi, eu il iubesc mult si chiar imi place combinatia cu Mary Rose, se pun unul pe altul in valoare.



Probabil nu a fost considerat un genitor prea interesant, sau nu lega usor, a dat doar 8 urmasi, majoritatea creati de Paul Barden , incrucisat mereu cu trandafiri vechi. Ca fapt divers, unul din urmasii creati de Paul Barden, Tusc-o-Jam, are parfum puternic de mir, un parfum mai rar in lumea trandafirilor, foarte deosebit. Parfumul apare la cativa Austini, singur sau combinat, cum este Constance Spry.
Asta in timp ce Mary Rose a fost folosit intens si a dat 48 de urmasi 14 din ei fiind chiar creatii Austin, dar si alti creatori au folosit-o intens, realizandu-i valoarea-Meilland, Clements, sau Heritage care a dat 31 de urmasi.

Tess of the DUberville

Tot un englezsc, tot din grupa English old rose hybrids.
Fata de ceilalti de prin gradina mea, un trandafir complet diferit. In primul rand,are tije lungi, destul de rigide, capabile sa sustina frumos florile, chiar daca se arcuiesc putin, dar asta ii da o oarecare eleganta. Va fi clar un trandafir mare, de proportii. In cartea lui Austin il da la 90 x 110 cm, insa deja ramurile au ajuns la mine la peste un metru douazeci. Si e doar in anul doi. Vad insa ca pe HMF e dat ca merge pana la doi metri.



O alta particularitate sunt florile in buchete. In general Austinii cu flori mari sunt trandafiri cu una -trei flori pe tija, asta deja mi-a facut un buchet cu sapte. Florile sunt mari, chiar foarte, un rosu puternic, o idee ciclam, insa adanc si de impact.In momentul in care vezi cinci flori de tipul florii de la Mary Rose, dar mai voluminoasa, la gramada, efectul e superb. La inceput florile cu multe petale, se deschid cupat, dar, surpriza, dupa o zi jumatate din randurile exterioare de petale se flexeaza spre spate, dand volum florii.



Floarea devine in felul asta deosebit de frumoasa, ai senzatia ca sunt doua flori mari lipite spate in spate, nu am mai vazut efectul asta in alta parte.
Aici int-o poza facuta de Antal, am permisiunea sa o pun.



Parfumul , foarte puternic, seamana aproape perfect cu cel al unor trandafiri care sunt pe aici pe marginea strazii, plantati probabil pe vremuri de primarie, Rosa ruselliana. Uitandu-ma in stramosii lui Tess, intr-adevar provine si din ruselliana.



Chiar si spinii sunt interesanti.Are niste spini cuminti, destul de spatiati, medii, nimic deosebit, insa printre ei la distante egale are niste umflaturi mici, un fel de spini incipienti, asezati simetric printre cei normali.
Dupa mine va deveni un trandafir spectaculos, e deosebit, si , desi e de pe acum viguros, Austin spune ca se poate cconduce si ca urcator. Un urcator de o asemenea culoare, cu parfum puternic si cu asemenea flori mari si bogate, cred ca este un spectacol. Chiar ma bate gandul sa-l mut langa un suport, dar la clima mea caracterul urcator poate fi discutabil.

St. Swithun

Un alt englezesc care face parte din grupa English Old Rose Hybrids, adica din incrucisari de trandafiri vechi, ceea ce spuneam , reluari de fire de hibridizare uitat.



Il iubesc foarte mult in primul rand pentru ca i-am facut o mare nedreptate. In primul an era ca o caracatita taratoare, aproape toate florile ajungeau pe jos. Asa ca, l-am mutat in zona unde am putul, ca sa acopere capacele cu florile lui. Nu prea l-am bagat in seama. In cativa ani s-a facut o tufa viguroasa, cu niste flori superbe, foarte mari, cu un parfum mai rar intalnit la englezesti, amarui, ca si cum ar contine samburi de migdale, dar si un parfum greu de mir. Mi-a dat toate planurile peste cap, fiindca l-am combinat cu Cornelia in acest scop iar aceasta a ramas mult in urma ca vigoare.



Florile sunt grele de petale, un roz cald, pudrat, mergand la ofilire spre alb, cu o rozeta care ramane cu mijlocul in sferturi, ultimele petale din mijloc ramanand in permanenta stranse.



Tufa e bogata, mare, extrem de sanatoasa, chiar intra la mine in grupa celor mai sanatosi, cu frunzis verde mediu.
Poate fi condus si ca urcator, dar in momentul in care tufa se intareste, daca e condus ca tufa, are o forma echilibrata si stabila.



Nu putea sa nu-mi placa trandafirul asta, avand in vedere ca are parinte pe Mary Rose, pe care o admir mult.
A fost numit asa la comemorarea a 900 de ani de la construirea Catedralei Winchester.

Elfe

Creat in 2000 de Hans Jurgens Evers. Parinti tinuti in mare secret.
Un urcator de vanilie. Da, ai senzatia de inghetata de vanilie cand il vezi, sau asa imi spune o prietena cand ii vede florile



Bobocul e alb verzui, cu aer elegant, de teahibrid. Floarea se desface apoi bogata, deosebita.



Un alb cu mijolc galbui, spre verde, floare cu alura nostalgica, mare, bogata, elaborata, frumoasa, cu o senzatie de matase grea. Nu se deschide la maxim, ramane compacta chiar si la maturitate, nu se labarteaza. Mijlocul devine impartit in aptru sectoare.O frumusete.



Frunzis verde inchis lucios, sanatos, fara boli.



Parfum mediu fructat.
Ce mai , un urcator frumos, elegant, deosebit, cu clasa, care poate ajunge la 3m.

Mary Rose

Un englezesc care face parte din primii English Roses, adica English Old Rose Hybrids.
Florile pastreaza farmecul neegalat al trandafirilor vechi, formand tufe in general de marime medie, cu parfum puternic de trandafir vechi.



Dupa unele pareri, trandafirii englezesti ai lui Austin au reluat fire pierdute in trecut, prin hibridizarea claselor de trandafiri vechi, idee pe care o cred si eu. Lumea a mers spre teahibrizi si floribunde, incrucisand infinit una cu alta si api intre ele, pierzand farmecul claselor vechi. Sclipirea de inspiratie a lui Austin e de a relua hibridizarile care au dus la formarea vechilor clase, hibrizi de Bourbon, Gallica, Damask, etc.



A fost prezentat pentru prima oara la Festivalul de la Chelsea, in 1983 impreuna cu Graham Thomas, si a atras atentia presei la noua tendinta de trandafiri, englezestii.



Mary Rose e unul din trandafirii care pe mine ma opreste din drum. Nu stiu ce are floarea asta, forma, putin cupata, petalele cu un aer zdrentuit, rezistenta la soare puternic , felul in care se pleaca la ploi, habar n-am dar imi place floarea asta enorm.



Un roz mediu, parfumat, cu o lastarire laterala echilibrata, cu o tufa proportionata si frumoasa. Plin de flori , prezentate in sus, mari, care se decoloreaza doar putin, cat trebuie.
Din spusele lui DAustin, poate fi lasat sa creasca mai mare, dar suporta si taierile mai scurte.
Numele i-a fost dat cu ocazia recuperarii navei lui Henry al VIII-lea, pe numele de Mary Rose, din apele canalului Solent, la peste 400 de ani de la scufundare.
Ca fapt divers, nava va fi expusa pentru public abia in 1912, cand se va termina constructia unei cladiri muzeale capabila sa o gazduiasca.