Cornelia

Cornelia este un trandafir superb, dupa gustul meu.
Este un hibrid mosc, obtinut in Anglia de Joseph Pemberton,prin 1925.
Hibrizii mosc sunt o clasa foarte utila in gradina, avand un port extrem de gratios si usor de integrat in peisaj, avand o perioada foarte lunga de inflorire si avand si un rafinament si o eleganta a ramurilor care ii face decorativi si fara flori, un mare atuu in gradina de arbusti.
De fapt vorbind strict istoric, nu sunt trandafiri vechi, desi multa lume asa ii considera.



Si acum, mica poveste, se pare ca va fi o postare mai lunga.
Ascuns intr-o zona rurala din Anglia, J Pemberton se ocupa amatoristic de hibridizari la trandafiri si a obtinut o linie diferita. La inceput, surprinzator, au fost introdusi ca Teahibrizi. Totusi, nu semanau deloc avand panicule florale lungi, la capatul unor ramuri fine si elegante, inflorind toata vara si avand parfum puternic, floral-fructat, cu adaus puternic de mosc.
Cornelia este un trandafir care intruneste toate calitatile clasei.
Desi parintii nu au fost anuntati de Pemberton, intreaga lume rozieristica a cazut de acord ca se trage din Trier sau Aglaia,daca e sa se tina cont macar de parfumul puternic, fin,de mosc.



Tufa este absolut superba, destul de mare.Frunzisul tanar are nuante puternice de bronz, apoi devin verde inchis, si imbraca tufa compact, fiind mai marunte dar dese.
Florile mici, duble, puse in valoare minunat de catre frunzisul tanar,sunt produse in panicule lungi, sunt un roz piersica, cu nuante de roz intens si apoi decolorandu-se pe masura imbatranirii.



Pe masura deschiderii, florile isi arata usor staminele galbene, formand niste jocuri de culoare care merg de la alb la somon intens si trecand printr-o intreaga paleta de rozuri.
Ce e interesant este ca cel mai frumos val de inflorire mi se pare cel de toamna, cand paniculele florale sunt extrem de lungi, ajungand chiar la jumatate de metru, si se arcuiesc frumos in jurul tufei.



Buchetele de flori au o lunga durata in vaza, iar o camera cu o ramura de Cornelia capata un parfum ametitor.
Tufa ajunge pe undeva spre 1.5metri, dar poate ajunge si spre patru metri daca ramurile sunt dirijate pe un perete,urcator. Este extrem de rezistenta, la mine cel putin nu are nici o suferinta, este mereu plina de flori si cu frunzisul curat.

Bremer Stadtmusikanten

Iar un nume complicat, pentru cei care nu sunt familiarizati cu germana. Bineinteles, creatie Kordes. Si, ca la multi, parintii sunt tinuti secret.
Numit dupa cunoscuta poveste a fratilor Grimm, Muzicantii din Bremen.



Un trandafir interesant, cu floarea ca de camelie ,din seria Marchenrosen, un alb o idee crem, cu centrul roz.Initial, de la distanta, chiar am mereu senzatia ca e o camelie, mai ales ca are si frunzisul inchis si foarte lucios, ca si cum ar fi cerat.Cand te apropii si admiri florile, se observa cate una care vireaza spre forma veche,nostalgica. Se pare ca suporta si umbra cu aceeasi nonsalanta ca si soarele. Floarea nu e deloc afectata de ploi, nu face balling si nu devine maronie.Nici soarele puternic nu strica floarea, nu se arde.Mijlocul roz se intinde putin spre exterior la deschiderea completa, si ai senzatia de trandafir vechi.



Are frunzisul verde lucios, inchis, foarte sanatos.Unul din putinii trandafiri care la mine nu e deloc atins de patarea neagra, un mare atuu pentru zonele mai reci si umede.
Tufa este mare, cam 130cm , cu ramuri rigide si frumos ramnificate.



In general, mie nu-mi plac trandafirii cu ramuri mai groase si rigide care au in capat flori asemanatoare cu cele vechi, batute, nostalgice. Am senzatia ca este o contradictie, parca nu se potriveste tija cu floarea. In mintea mea un trandafir de tipul celor vechi trebuie sa aiba tija putin mai subtire, mai delicata. Totusi, aici tija mai groasa nu e deranjanta, iar tufa arata frumos in ansamblu, dar si floarea in sine.
E de fapt un trandafir foarte frumos si rezistent, foarte bun pentru clima Romaniei, si mai ales nu e deloc afectat de iernile reci si inzapezite.Nu a avut nici macar un varf de ramura afectat de ger, nici macar in iernile foarte reci.

Escapade

O minunata floribunda Harkness, cu floare mare semidubla, creata in 1967.
Dupa spusele lui Kim Rupert, Harkness insusi il considera cea mai buna creatie a sa.



Florile sunt mari, de genul celor cu petale fine, dand senzatia de batiste fine, sau de fluturi. Se deschis ciclam, din boboci ascutiti, cu un ochi aproape alb in centru. Apoi , imediat, devin cu marginile violacee. Staminele sunt foarte evidente, galben portocalii, si atrag albinele neincetat.
Parfumul este puternic, placut, imi aduce aminte de LAir du Temps -Nina Ricci, fiindca e floral dar primavaratic.
Provine dintr-o polianta movulie ,cu miros de struguri, si o floribunda grandiflora, de la care probabil a luat marimea florilor.


Formeaza o tufa compacta, indesata, mereu cu flori, chiar si intre valurile de inflorire. Din pacate nu am poze cu tufa, e intr-o pozitie in care mi-e cam greu sa o prind intreaga.


Desi e asezat intr-o zona cu vanturi reci a gradinii, nu a suferit niciodata din pricina frigului, chiar ma uimeste asta, fiindca nu are aerul unui trandafir care poate suporta orice, avand ramuri mai subtiri si delicate, pline de spini, si cu florile alea diafane ai impresia ca e foarte firav, dar nici vorba, e o masina de facut flori. Sufera putin de patare neagra la sfarsitul sezonului, insa nu foarte tare. Florile n-au nici o treaba cu ploile, nu se pateaza, nu devin maro, isi pastreaza culoarea si in zilele mai ploioase.

Foc de tabara

Un trandafir foarte cunoscut si cultivat in Romania, creatie Wagner. A fost introdus in comert in 1970.
Provine din alte doua floribunde, una de pe taramuri franceze, Coup de Foudre si alta de origine germana, Paprika.



De la Paprika mosteneste frumoasa calitate de a se inchide puternic pe marginea petalelor, parca floarea se arde, dar intr-un fel frumos. Caracteristica o mosteneste de fapt de la bunica, Cinnabar, care este rosu caramiziu cu margine care se mai inchide.



Este o floribunda frumoasa, de inaltime medie, florile tinute drept, in buchete medii, fara parfum.



Buchetele se ridica putin deasupra nivelului frunzisului, mandre. Bobocii se deschid incet, lasand sa se desfasoare o floare semiinvolta care isi arata staminele. Din acest motiv face si macese, deci toamna e bine sa nu se mai indeparteze florile ofilite.
Infloreste bogat, nu se arde deloc nici in soare puternic, desi unii trandafiri rosii au defectul asta.



Tufa e echilibrata si bine garisita cu ramuri, nu produce lastari iesiti din forma si nici nu isi inclina deloc ramurile. Florile se comporta minunat si la ploaie, si este in general un trandafir foarte sanatos. Valul doi aproape la fel de bogat ca primul. uloarea florilor e oarecum fosforescenta, deci necesita atentie in combinare, paote da niste stridente nedorite
.Pe de alta parte, intr-un grup cu trei-cinci tufe, cand infloresc toti, capteaza toate privirile, nu poate trece neobservat.

Eden Rose

De fapt , pe numele comercial,, Eden Rose 88, fiindca Eden Rose simplu e numele unui teahibrid al lui Meilland. Aici se complica lucrurile, pentru ca acel teahibrid rosu a dat un sport urcator, deci un Eden Rose urcator. Care nu e acelasi cu Eden Rose 88 cu valente de urcator, care are si numele initial Pierre de Ronsard, dupa numele unui poet francez.Insa poetul fiind putin cunoscut in lume, a trebuit sa se aleaga si un nume de piata, asa ca Eden Rose 88.
Nu se stie exact anul crearii, candva inainte de 1985, de catre Jaques Mouchotte.



Are un arbore genealogic lung, cu un amestec de de toate, multi urcatori,interesant cum a iesit trandafirul asta neasteptat, cu mijlocul mai inchis si exteriorul aproape alb. Face parte dintr-o grupa numita de Meilland Romantica, trandafiri bogati cu aer nostalgic, raspunsul frmei la succesul lui Austin cu englezestii. Majoritatea trandafirilor din grupa asta sunt de fapt teahibrizi, dar Pierre de R este altfel,un urcator cu flori mari.
Este inregistrat ca urcator, insa e un urcator scund, foarte bine poate fi folosit ca arbust mare, mai ales in zonele reci.



La mine in gradina nu a vrut sa isi arate deloc talentul de urcator, desi l-am pus langa un stalp gros, a ramas tot tufa. Dar asta e o caracteristica a climei mai reci, si altii au facut asta.



Florile sunt mari, chiar foarte mari,in buchete, rareori singulare. Am reusit sa numar odata 11 flori intr-un buchet,era de vis.Bobocii sunt aproape verzui, apoi devin albi cu marginile petalelor vizibile tivite cu roz, si se deschid in flori involte, cupate, cu mijlocul roz destul de intens, pastrandu-si tivul subtire roz.
In timp, floarea devine aproape alba. Infloreste extrem de bogat, in doua valuri, cu cateva flori presarate printre, dar e in floare pana da frigul.



Trandafirul are o remarcabila rezistenta la boli, un frunzis verde inchis sanatos si lucios.
Meilland, mandru de realizare, intr-o perioada in care trandafirii Austin faceau furori, a creat si un site special pentru Pierre de Ronsard, unde ii prezenta calitatile.Trandafirul e foarte renumit, a fost votat Favorit Mondial in 2006.
Din pacate are si cateva puncte negative. Unul, foarte important pentru mine, nu are parfum. Sigur, frumusetea florilor ii scuza asta, dar parca un asemenea trandafir nostalgic nu prea merge fara parfum, arata ca si cum are neaparat nevoie de parfum!
Doi, nu prea ii place clima umeda, nu-i plac ploile. Florile se ingreuneaza de la apa, fiind cupate aduna multa apa, iar candu sunt cate trei patru intr-un buchet, acestuia i se rupe codita si florile se apleaca.
Tufa este viguroasa, cu ramuri groase, nu prea are tendinta sa se aplece, nu stiu cum se comporta in zonele foarte calde insa la mine e mare cu ramurile solide capabile sa tina buchetele mari si grele.
Meilland a mai lucrat cu el in hibridizari, si asa a aparut un descendent al lui, tot fara parfum. Auguste Renoir, cu o floare foarte asemanatoare, de un ciclam ca inghetata de zmeura, care are aceleasi probleme, nu iubeste ploile. Mai are un descendent, de data asta un sport aproape alb, Palais Royal.

Ultimele flori

La mine in gradina a venit deja toamna. Diminetile sunt reci, serile deja avem nevoie de un pulover pe spate. Incet incet, frunzele isi schimba culoarea. A inceput visinul, care deja s-a dezgolit pe jumatate, trestia incepe sa-si piarda verdele.
Trandafirii sunt inca destul de plini de flori, dar florile nu mai reusesc toate sa se deschida la maxim, deja sunt peste tot macese care se coloreaza.
Imi pare asa de rau! Fac mereu poze, sa ii mai prind, sa ii mai am undeva.
La primul val am admirat tufele, fiecare tufa plina de flori, invaluita in parfum. Acum, la valul doi, admir fiecare floare in parte, ca pe un bibelou.



Pentru prima oara am facut un buchet sa-l dau cadou, sa se bucucre si prietenii nostri de frumusetea ultimilor trandafiri. Buchetul mi se pare perfect, si n-am facut altceva decat sa culeg ce era mai frumos inflorit si nu era ofilit de frig.



Nu mi-a aparut nici o stridenta, nici una din flori nu pare sa distoneze, sa fie in plus. Lumina asta piezisa de toamna face gradina si florile sa arate mai armonios, in culori mai blande.

Rosadoll

O floribunda de inaltime medie,cu flori marunte, extrem de florifera si deosebita.
O creatie Stefan Wagner.



In primul rand, floarea semiinvolta are petalele inguste ca de margarete, cu un mijloc mic galben, ceea ce imi da impresia ca e desenata pentru o carte de povesti pentru copii.



Florile se deschid ciclam putin violet si vireaza imedita ce se deschid complet intr-un violet liliachiu cu tenta pudrata. Totul e accentuat de cresterile noi din varful ramurilor care au o tenta rosietica.
Ramurile lungi au aspect curbat, deocamdata se intinde mai mult lateral, ca un fel de acoperitor. Ramurile sunt batute de flori pe toata lungimea, in buchete. Nu are parfum.



Frunzisul e sanatos de un verde mediu, pare a nu suferi de patare neagra sau de altele, cel putin la mine in gradina.
Spinii sunt ciclam intens, foarte asortata treaba, cu frunzisul de la varfuri si cu culoarea florilor.



Un trandafir frumos, rezistent, foarte florifer cu remontanta excelenta, cu un singur punct negativ-lipsa mirosului.