Cornul

Acum cativa ani am aflat si eu de varietatile de corn care exista. Ma refer nu la intreaga familie, ci la arbustii de corn. Ii stiam pe cei din padure, frumosi, insa nu spectaculosi.
Cornii astia sunt spectaculosi toamna si iarna, fiindca au culori frumoase de toamna, dar mai ales pentru tulpinile care iarna si spre primavara se coloreaza intens, facand un contrast placut cu zapada alba. Exista cateva variante, cu tulpinii rosii, galbene, negre, portocalii. Sunt si cu frunze variegate, sau mai galbene, varianta aurea.


Cornus alba Sibirica si Cornus sericea Flavriramea in spate

Cei rosii si portocalii au si frunzisul colorat in nuante de rosu si portocaliu toamna.
In restul anului, nu se remarca cu nimic. E drept ca fac o masa de frunze mari, aproape rotunde, care formeaza o bariera buna de gard viu, insa spectacolul adevarat incepe toamna si continua pana la inceputul verii. Cel mai bine stau macar doua culori impreuna pentru contrast.


Exista doua metode in tairea cornului. Prima, mai radicala, este taierea la sfarsitul primaverii, cat mai scurt, aproape de rasul solului, ca el sa lastareasca bogat, drept de jos, formand manunchiuri de bete inalte colorate.
Frunzisul toamna creeaza si el contrast, la doua soiuri diferite.



La cei mai batrani, cand numarul de ramuri este deja mare, se opteaza pentru indepartarea la doi ochi a catorva ramuri mai batrane, pentru intinerirea tufei.
Eu i-am taiat scurt in fiecare primavara, si imi place ce am obtinut.


Cornus alba Keselringii

Ramurile mai groase obtinute le-am scurtat la aprximativ 6 ochi si le-am butasit, direct in pamant, in trei saptamani au facut radacini.

Fineturi

Aveam mereu in minte pasta de macese pe care o facea bunica. Gustul fin, delicat, nu ca al dulcetii de capsuni, mai suav, putin astringent, dar buuun. Pe paine calda, taraneasca, cu gauri mari, cu unt, si pasta de macese deasupra. Un rasfat.



Asa ca, doua tufe de rugosa au fost sacrificate. Macesele, bineinteles!
Am cules un cos intreg, dupa doua zile de bruma, se zice ca atunci sunt numai bune, dar nu mai mult, ca se acresc.



Le-am spalat, le-am rupt coditele si varfurile, care ies impreuna cu smocul de perisori din interior.
Initial ma gandeam sa le dau prin masina de facut bulion, si scap. De unde, am reusit sa blochez masina, fiindca semintele sunt mult mai mari si cumva piramidale, in orice caz nu sunt plate, si nu intra in spatiul masinii.


Atunci, le-am pus zahar si le-am zdrobit putin, si le-am lasat peste noapte sa lase zeama. Dimineata, am adaugat trei cani bune de apa si i-am dat un clocot doua. L-am lasat la racit, si l-am trecut prin sita fina, de cernut faina. A mers mult mai repede decat ma asteptam, si a rezultat o pasta rosu portocaliu, foarte frumoasa.



Am pus-o din nou pe foc, am mai adaugat zahar dupa gust. Am fiert-o molcom, la foc mic, sa nu o zapacesc, cam jumatate de ora. Spre sfarsit am pus si coaja de la doua lamai din care facusem o limonada, asa, jumatati.
La borcane si la pat cald cu ea.



E o minunatie, iar cu macesele de rugosa e usor de facut.

Lupo

Miniatur Kordes, 2006.
Are un arbore genealogic kilometric,in orice caz provine la sfarsit din rosa rubiginosa pe mai multe linii, pe care l-a mostenit la forma florii dar din pacate, nu si la parfum.
Kordes a incercat in multe incrucisari sa aduca sange nou prin rubiginosa, care sa confere o mare reaistenta la ger si plante extrem de sanatoase.



Totusi, am cateva bucati la care floarea vireaza si la culoare spre rubiginosa, e roz deschis, pal. Habar n-am daca e un sport de fapt- desi un sport cred ca nu apare in acelasi fel la toate tufele care dau sport, -sau se intoarce spre trandafirul puternic din care provine.



Nici un trandafiri nu mi-a creat asemenea senzatii contradictorii.In primul rand, m-a dezamagit puternic. Poate ca aveam prea mari asteptari, fiindca am incercat sa aleg un trandafir de bordura dupa catalog, bineinteles, cu ajutorul HMF, dar pozele la roz sunt oricum inselatoare, iar ceea ce era o culoare inchisa, un ciclam intens cu inchideri spre purpuriu s-a dovedit a fi un ciclam simplu.Care se mai si decoloreaza ceva in soare.Voiam o bordura ordonata, in aceeasi culoare, si am obtinut diverse nuante ale aceleasi culori.



In al doilea rand, desi in zona mea trandafirii rareori isi ating standardul, asta a depasit inaltimea lui data si a crescut cu vreo 10-15 cm mai inalt, ceea e la bordura ma cam enerveaza.



Pe de alta parte, n-am vazut decat rar o asemenea masa de flori. Se acopera pur si smplu de flori, si apoi nu se mai opreste. Cand vine frigul si trandafirii mai arunca doar cateva buchete de flori, el continua sa infloreasca fara grija, de parca e alta specie. Pe de alta parte, ca si Bunica, are o forma in general compacta, face singuri etajari marunte , la cativa centimetri, si ajunge sa fie ca o bila colorata, mereu in floare. Nu stie nimic despre patarea neagra, despre rugina, infloreste ca o masinarie si nu stie nimic altceva.
Dupa primul val face niste lastari mai grosi si mai inalti, dar m-am prins ca are obiceiul asta si cum depasesc linia ii ciupesc, eida lastarii laterali si totul e la loc in normal.
Mai e problema ilaturarii florilor, care, floare cu floare ar fi un chin. Insa are buchetele foarte mari, si eu pur si simplu il tund ca pe buxus cu foarfeca de gard viu. E simplu, rapid, si foarte eficient.



Cand vad cat este de robust si de florifer, de sanatos si de lipsit de probleme, ma indoiesc ca am sa-l scot vreodata, insa la inceput eram foarte furioasa pe culoare, care mi se parea mult prea puternica pentru ce cautam. Probabil m-am invatat, si am invatat sa respect mult acesti trandafiri care nu-mi pun probleme, nu ingheata, nu sufera in iernile de la noi, nu au nevoie decat de soare sa isi arate frumusetea.
Am cateva tufe intr-o zona foarte ferita, si unde e mereu soare. Acolo a depasit un metru, tufele sunt extrem de bogate, iar toamna se umplu de macese rosii, ca o puzeddrei de margele.

Lastari de inlocuire la trandafiri

Cam pe la inceputul lui august, trandafirii incep sa faca niste lastari mai speciali, care cresc ca din apa, ajungand daca sunt lasati sa depaseasca si de doua ori ca lungime, si, daca sunt lasati, eventual, fac o floare in varful acestei rachete. Lastarii astia NU TREBUIE INLATURATI .
Citeam undeva pe internet ca sunt lastari lacomi si se inlatura. Nici poveste de asa ceva.



Trandafirul isi intinereste permanent tufa, astia sunt lastari de inlocuire, care vor lua locul ramurilor mai batrane ,de 5-6 ani.
Daca tufa este tanara, deci inca nu s-a format ca densitate, se lasa in pace lastarii. Spre inceput de septembrie, cand ei iau avant, li se ciupeste varful cu mana, pentru a se opri din crescut, pentru ca varful crud e afectat de gerurile iernii. Dupa ciupit, lastarul va incepe sa lemnifice, sa se intareasca. Eu am lasat lastarii acestia trei sa creasca, fara sa-i ciupesc, ca sa le fac poze, insa ei trebuiau de multa vreme ciupiti.



La tufele de peste 5 ani, care deja sunt destul de dese, deci au un numar suficient de ramuri, se pastreaza doi trei astfel de lastari, restul se suprima. Lastarii pastrati vor servi in primavara drept inlocuitori la doua trei ramuri de peste cinci ani, care trebuie inlocuite.



In general la trandafiri, ramurile de peste cinci ani fac flori mai mici, mai debile, mai putine. Din acest motiv, pentru pastrarea tineretii lemnului, se inlocuiesc primavara un numar de cateva ramuri. Iar astia sunt inlocuitorii ideali.

Susan

Poate ca vine ca o surpriza postarea asta, insa acum se fac achizitii pentru gradina si ma gandeam sa o prezint pe frumoasa Susan.



Susan are o poveste interesanta, care merita stiuta daca o ai in gradina.



In anii 50 in Statele Unite, National Arboretum a obtinut un grup de magnolii numite The Girls , fiecare din cele 8 fiind botezata cu numele unei sotii, fiice sau mame a celor implicati in obtinerea lor. Programul respectiv avea ca scop obtinerea unor cultivaruri rezistente la bolile specifice magnoliilor, si cu o inflorire ceva mai tarzie, pentru a feri florile de ingheturile de revenire.
In hibridizare s-au folosit liliiflora Nigra, de la care s-a transmis rezistenta sporita la ger si inflorirea tarzie, stelatta Rosea a transmis parfumul puternic foarte placut, precum si numarul impresionant de flori, precum si rezistenta la fainare. De la liliiflora Reflorescens au mostenit o oarecare remontanta, asa ca Fetele au o inflorire sporadica si la sfarsitul verii.
Ele sunt Ann, Betty, Susan, Judy, Randy ,Ricky, Jane, Pinky.



Eu o am pe Susan de ceva vreme si este o magnolie care creste foarte repede, spre deosebire de alte soiuri. Are marele avantaj ca se comporta ca un arbust, avand forma piramidala, se imbraca pur si simplu in frunzis ca un bradut frumos, compact. Frunzele sunt verde inchis, mate, ceva mai inguste ca la soulangeana.



Florile au forma uni crin, cu petale ascutite, se deschid din boboci lungi, ingusti. Dosul petalelor e un ciclam intens, iar fata ceva mai deschisa In perioada infloririi, toata zona se umple de parfum, un parfum de zambile si crini, extrem de placut si deloc greu.
Datorita perioadei tarzii de inflorire, nu a fost niciodata prinsa de ger in floare, asa ca a fost mereu un spectacol in gradina. Perioada de inflorire tine pana cand apar frunzele, adica pana cand se imbraca complet in frunze, ceea ce o face si mai atractiva, nefiind perioade cu ramurile golase dupa inflorire.



Prin august incepe sa produca un nou val, mai sporadic, care nici nu e prea bine pus in valoare din cauza frunzisului des, insa cand treci pe langa ea te opreste in drum parfumul. Doar cateva flori deschise sunt suficiente sa umple in jurul ei de parfum.



Are nevoie de soare si de un pamant bine drenat, dar cresc frumos si in solurile sarace si mai lutoase.

Rosabunda

Un alt trandafir romanesc foarte reusit, creatie Stefan Wagner, 1972. Provine din Frankfurt am Main si Maria Callas.
Despre primul nu stiu nimic, in afara de faptul ca e o floribunda rosie. Maria Callas este un TH Meilland, care nu e prea rezistent la ger, fiind 7b. Si iata ca Rosabunda a iesit cu o foarte buna rezistenta la frig.
Este o floribunda mai mare, a ajuns la mine in gradina la 1m. Ramurile sunt frumoase, viguroase, drepte,dar se si ramnifica, tufa devenind frumos imbracata. Frunzisul tanar e un rosu cupru, placut.



Florile sunt mari spre foarte mari, cu 35 de petale, care sunt putin ondulate pe margine.



Bobocii eleganti, amintind de bobocii de teahibrizi, sunt roz intens, se deshid incet, petala cu petala. In prima zi floarea e roz intens, dar in soare puternic se decoloreaza si ia un aspect foarte frumos, fiindca fata petalelor devine un ros mai deschis, iar dosul ramane roz intens.



Contrastul asta discret e foarte de efect pe tufa, mai ales la florile astea mari.
Tufa e sanatoasa, frumos garnisita, cu multi spini si frunze mari, sanatoase, verde mediu, lucioase.



Are un parfum mediu, placut, parfumul clasic de trandafir.