Galben englezesc

Am inceput deja sa am un numar mai mare de englezesti, si sa ii admir pe fiecare in parte.
Forma, culoare, eleganta, pozitie a ramurilor.


Cel mai mult imi plac cei galbeni, cei galbeni ca mierea, mi se par extrem de diafani si de deosebiti.Nu stiu de ce am imi plac astia asa de mult, exista culori mult mai deosebite printre Austini, totusi astia sunt cei care mi-au mers cel mai tare la suflet.
Canf am adus buchetul in casa nu spun cum mirosea in sufragerie, era de vis.



De la stanga la dreapta
Charlotte, Teasing Georgia, Graham Thomas.

Solero

Un Kordes din 2000.

L-am cumparat ca sa il folosesc in fata unor trandafiri mai mari, care se cam dezgolesc la baza. Initial l-am pus in gradina aiurea, fiindca e greu cu galbenii, trebuie sa vezi exact culoarea, pe viu, sa nu te pacalesti, poate iesi un kitch teribil. Iar pozele comerciale sunt extrem de lucrate.



Primul lucru care imi place la tufa asta este forma compacta. In doi ani nu a iesit nici macar toamna din forma ovala, putin aplatizata, pe care o are.



Al doilea este frunzisul. Are un frunzis perfect sanatos, nu are o pata pana toamna tarziu, verde inchis si lucios, absolut superb, arata bine si fara flori. Florile nu sunt deloc mai prejos.



Galben ca de crema de vanilie, cu mijlocul un galben mai intens pana cand se deschide complet.



Florile, foarte putin parfumate, au numar mare de petale, arata ca un pompon, ca un trandafir vechi.
Ajunge cam la 70 x 70 cm, cu o tufa compacta si destul de deasa, aproape nu vezi ramurile.
Pacat ca nu sunt dezvaluiti parinti, ar fi interesant de vazut de unde vine frunzisul asta perfect lucios si verde intens.

Parole

Nu ma asteptam sa imi placa asa de mult un teahibrid. De asta sunt pur si simplu incantata.
Un teahibrid Kordes MI-NU-NAT.



Ciclam intens, catifelat. iar florile sunt uriase. Absolut uriase. Fiecare floare e separat, pe o tija groasa.

Petalele se decoloreaza incet, devenind parca pudrate si cu o tenta lila. Are un parfum foarte puternic, de lacramioare cu fructe, un parfum proaspat dar intens.
Bobocii se deschid elegant, ca la un teahibrid pur sange, rand pe rand, si pe parcurs culoarea lor vireaza putin spre lila.



Cand vezi tufa te frapeaza marimea florilor si grosimea petalelor, parca sunt din catifea groasa in nuante. Nu am vazut trandafir cu flori asa de mari, sunt uriase, dar absolut uriase.
Un trandafir frumos, elegant, foarte parfumant, sanatos,o culoare destul de socanta, fura privirile celor care intra in gradina.
Culoarea e ceva mai inchisa ca in poza, mai intensa, dar mie foarte greu sa fotografiez trandafirii rosii, nu prea imi iese culoarea exacta.

Sfarsit de vara

Intr-un fel ma bucur mult ca se apropie toamna, fiindca gradina e nemaipomenita in culorile ei calde, dar parca ma despart cu greu de vara, de culorile vesele, amestecate, de verdele luxuriant.



Asa ca am dat o tura cu aparatul in mana, sa mai prind cate ceva. Mai als ca trandafirii au acum culorile mai intense, sunt parca mai concentrati.



Dimineata e roua multa, totul e ud si soarele deja e cumva piezis, molcom. Acum se arata cei mai buni trandafiri la inflorirea de toamna, forma, marime, culoare.



Nici nu mai e atata de lucru, florile nu mai trebuie inlaturate acum, de la inceput de august nu mai e permis nici ingrasamantul, deloc, asa ca e timp de admirat.



Au inflorit si anemonele de toamna, care se unduiesc la ficare pala de vant, foarte gratioase.



Ultimii crini de-o zi -hemerocalis- isi deschid florile frumoase dar efemere.
Acum e o vreme placuta, asa ca dupamiaza batem orasul cu bicicletele, sa mai admiram cateva gradini frumoase, sa ma mai bucur putin de verde. Si am ochit si niste trandafiri tare intresanti.....

Variegata di Bologna

Un bourbon, bineinteles extrem de parfumat.
A fost creat de Massimiliano Lodi in Italia, inainte de 1909.
Se pare ca ar fi un sport al lui Victor Emanuel, si cateodata ,are tendinta sa vireze spre acesta.



La mine in gradina e unul din mofturosi, dar ii iert orice pentru parfum si culoarea florii. Desi eu nu ma prea omor dupa dungati, am cativa, insa Variegata e dupa mine, cel mai reusit. Si asta pentru ca nu are predominanta culoarea tare, cum au ceilalti, iar culoarea mai deschisa sa formeze dungile, ci are albul predomainant si ciclam dungile. Asta ii da un aer de curatenie, o luminozitate anume a florii.
Florile sunt medii, cupate, cu multe petale. Nu se deschid complet, raman cupate. Apar singular pe tija.



Are ramuri moi, subtiri, poate fi condus si ca urcator mai scund dar si ca tufa in gradina,
daca ai spatiu pentru ea e un munte de culoare si parfum.Ce imi place mie la majoritatea trandafirilor de tipul asta, care merg lasati liberi ca un arbust mare, e faptul ca de fapt formeaza florile ca urcatorii, deci de-a lungul ramurii, ceea ce le da un aer nostalgic, cu ramurile alea arcuite pe care se insiruie flori. Nu ai senzatia de bila cu flori, ci mai degraba de fantana arteziana
.


Florile dureaza destul de mult pe tufa, si au un parfum ametitor, de trandafir vechi.
Din pacate, are un punct negativ, sensibilitatea la patare neagra. Totusi, intr-o zona mai putin afectata, de exemplu zona sudica, sau lasat fara sa fie inghesuit intre alte plante, nu e chiar asa o problema. Eu l-am pus pe o arcada impreuna cu o clematita, desi nu prea fac combinatia asta de obicei, si cand el mai pierde din frunze, clematita il ajuta sa arate perfect. Face flori si in valul doi, dar nu asa multe ca in primul val, dar face destule.
Fiind un bourbon, e cam mofturos la taieri, ar trebui lasata inpace cativa ani de la plantare, sa se formeze. Chiar la inceput nici nu prea face flori, mai ales in primul an, are nevoie sa se simta el bine,sa se simta ca e acasa, si dupa aia se da in spectacol. Si ce spectacol, daca treci pe sub o arcada inflorita cu Variegata di Bologna, iti vine sa stai mereu acolo.

Yin si Yang

Doi frati.
Acum vreo patru ani, am gsit pe strada o pisica portocalie, mai mica decat palma. Era atat de slaba ca, daca isi scutura capul, cadea pe o parte. Am comandat repede pe internet lapte praf si biberon pentru pisici, si ne-am apucat de treaba. Norocul ei,si al nostru de fapt, a fost ca era vara, si toti prietenii nelipsiti din curte cum intrau, o luau si-i dadeau sa manance. Am numit-o Degetica.

Fiindca era doar o farama de pisica. Si degetica avea multe mame ad-hoc, si era rasfatata, si toata lumea o culca in cosulet. A crescut frumos, si a venit vremea sterilizarii, dar ne-a fost mila de ea, cat suferise, si am zis sa o lasam sa faca un rand de pui. Sa aiba si ea o bucurie.




Si asa ne-am trezit cu cei doi frati, Hera si Socrate.



Hera,negra, cu ceva usoare pete mai deschise, facand numai nazbatii, niciodata nu sta mai mult de cinci minute locului. Ne aduce tot felul, broaste, soricei, frunze.In iarna, nu stiu de unde, ne aducea rame. Periodic ne trezeam cu cate o rama pe dusumea, habar n-am unde gasea iarna rame.Singurul loc la care m-am gandit a fost stiva de lemne, unde se mai ascundeau rame cateodata.
Fratele ei, Socrate, e un meditativ. Pana sa faca ceva sta asa, serios, aproape incruntat ,si gandeste. E o mare figura.



Si umbla mereu impreuna, dorm impreuna, desi acum au mai crescut. Iar Socrate iubeste sa se alinte, sa leneveasca, pe cand Hera a ramas tot ca argintul viu.

Mme Isaac Pereire

A fost un trandafir care, un timp, a fost sub alt nume. Cautandu-l pe HMF, ajutorul meu cand vreau sa descopar mai multe despre un trandafir, mi-am dat seama ca nu poate fi el. Impreuna cu alti iubitori, am reusit sa-l determinam si asa ca acum vi-l prezint pe minunatul, parfumatul, ametitorul, infloriciosul Mme. Isaac Pereire.



Un bourbon urcator, creat in 1881 de Garcon. A fost numit dupa sotia unui bancher francez.
Un trandafir voluptos, cu flori bogate, mari, ciclam catifelat, cu unul din cele mai placute si mai puternice parfumuri din gradina mea.



Daca e condus la orizontala, ramura se umple de flori mari, cu petalele ca un vartej, cu mijloc putin impartit in patru, care apar din boboci grasani, rotunzi . E si un candidat perfect pentru pegging, ramurile avand sielasticitatea si lungimea potrivita.



Pe masura imbatranirii, florile devin si mai pudrate, si capata o tenta mai deschisa.
Desi in anumite zone e atacat de patare, la mine nu prea pune probleme, are si el putina patare toamana, dar sunt in zona propice asa ca nu ma plang.



Jack Harkness glumea, spunand ca e trandafirul perfect pentru pus pe gardul cu vecinul, sa-l inebunesti.

Un ochi de apa

La inceput, aveam in gradina un sant. Un sant lung, adanc, unde trebuia mereu sa fac curat, se umplea de balarii, muri , ramuri si frunze uscate.



Si asa, am ajuns sa facem un lac ecologic de inot, un fel de piscina care se intretine singura, pe niste principii clare, bine stabilite.




Asa am ajuns sa avem nuferi, broscute, tritoni, cativa pesti si, mai ales, un loc de admirat. Nu pot sa spun cat ne atrage ochiul asta de apa. Oricand, iarna, primavara, toamna....mereu suntem langa el. Terasa din fata casei, a devenit acum inutila, s-a mutat pe malul lacului.Seara, radem de concertul broastelor, cu care ne-am obisnuit acum, dar care a fost surprinzator in primii ani. Aproape nu putei vorbi cand incepeau ele, ca nu te mai auzeai.



Am invatat sa le recunoastem glasurile, dupa specii, sa stim care e conducatorul grupului, sa le admiram cand se aseaza ziua pe cate o piatra. Sa radem de ele cand stau intinse in apa, ca niste puturoase, si curentul le duce ici colo, dar e prea mare lenea sa miste.
Sa radem in hohote de ratele pe care le las cateodata pe apa, carghioase, simpatice si guralive.



Am invatat sa ne bucuram primavara, cand plantele mai rezistente, cum e menta acvatica, se trezesc la viata chiar daca in jur lacul mai are gheata, dar sa stam fericiti cu o cana mare de ceai fierbinte si iarna intr-o zi cu soare, cand totul e sub zapada, dar soarele face trestia sa sclipeasca plina de promoroaca.



Am inteles ce bine e sa inoti in apa asta fara clor si alte chimicale, ce senzatie de apa buna ai, cat de placut e sa mai faci la apus o baie, cand apa e teribil de calda, sau sa inoti dis de dimineata ca sa te trezesti si sa te simti proaspat.



Am descoperit placerea unei dimineti inghetate, cand imi pun muzica pe mal si ma apuc de patinat, singura, doar cu lacul, sau meciurile de hochei in ghete, ca sa nu ne ranim, unde intensitatea actiunilor e maxima si dupa care cazi lat pe ponton.



Iar pentru mine, a fost si surpriza vegetatiei pe care nu o cunosteam, care m-a mirat, fiindca nu stiam ce lume se ascunde pe un mal de apa, cata tenacitate trebuie sa aiba delicatii nuferi, cu florile ca de portelan, ca sa stea o iarna intreaga sub gheata groasa, si apoi sa ma bucure cu flori de toate culorile.



Cam asa e lacul asta pentru noi, o mare bucurie, o poezie, un magnet, nu mi-as mai imagina gradina fara el, chiar daca nu pentru apa in sine, macar pentru senzatia placuta cand stam seara la masa, cu cateva lumanari aprinse, si ascultam susurul linistit al cascadei.

Schneewittchen

Pentru ca tot vorbeam de GT si familia lui, trebuie sa o prezint pe bunica, Schneewitchen. Un Kordes 1958.
Cei doi pe care ii am in gradina sunt din prima serie de trandafiri cumparati, cand nu prea stiam decat ca sunt frumosi.



Schneewitchen mi-a castigat inima forte repede. In primul rand, pentru albul frumos, diafan. In al doilea rand pentru ca, contrar impresiei pe care o ai cand o vezi, de vaporos, de flori de voal de pe o rochie de mireasa, trandafirul asta infloreste neincetat si hotarat, nu are flori ofilite maronite pe el -multi albi au defectul asta, - si, daca are zona potrivita, nu e atacat de nimic.



La mine are chiar mai multa umbra ca trandafirii ceilalti, fiind plantat langa un mesteacan. E drept ca umbra mesteacanului nu e deasa, dar e totusi cam in umbra. Nu-i pasa, e plin de flori albe, pe tije subtiri si putin arcuite, care se misca in bataia vantului, asemanator cu ramurile mesteacanului. Efectul e superb.



Oricum, Kim Rupert a scris un articol despre trandafirul asta pe care merita sa-l citesti, este intr-adevar prezentarea perfecta pentru Schneewittchen.
http://www.helpmefind.com/gardening/ezine.php?publicationID=711&js=0



E intr-adevar un trandafir care-si merita locul in gradina.

Graham Thomas

Un alt Austin, englezesc. Face parte din seria English Musk roses, o grupa de englezesti care apare ca urmare a incrcisarii englezestilor din prima serie cu trandafiri noisette sau hibrizi de noisette.
Mi-a mancat zilele! Da, la inceput , imi era imposibil sa-l gestionez. Ma tot intrebam de ce il lauda rozieristii, de ce il lauda chiar Austin, care, chiar daca sunt trandafirii lui, este totusi obiectiv.



Desi majoritatea trandafirilor cu tendinte de urcatori la mine stau in banca lor, si se comporta ca niste arbusti seriosi si de incredere, GT parea mai degraba din alta poveste. Arunca niste ramuri lungi si laxe, incapabile sa ii tina buchetele de flori, deci nu stiam ce sa-i fac. Noroc ca timpul le rezolva pe toate, iar mie mi s-au deschis ochii ca majoritatea taierilor pe care le faceam erau aiurea, ca englezestii, ca sa fie frumosi, au nevoie de taieri mai cu cap, fara rariri de ramuri din mijloc si alte bazaconii, chiar ar trebui sa li se dea timp sa se aseze, fiind aproape de trandafirii vechi, deci nefiind chiar asa prietenosi cu taierile.
Asa ca ,bietul GT a inceput sa cunoasca si zile mai bune, sa se imbrace frumos in ramuri mai scurte, desi isi pastreaza caracterul mai degraba de noisette, cu ramuri mai putin rigide , cu frunzis mai aerisit , un verde mediu, nu asa intens,si cu florile alea nostalgice si nu foarte bogate, putin cupate. Pe undeva seamana cu bunica lui ,Schneewitchen, nu numai la ramuri, dar si la genul de petale, mai subtiri, cu flori care se scutura destul de repede dar apar mereu altele noi.



Dupa un timp, am inceput sa-i vad adevarat fata, sa nu mai iau in considerare multitudinea de tampenii cu rang de regula implacabila despre englezesti scrise chiar si de persoane care nu ii au in gradina.
E un englezesc superb, care doar avea nevoie de putina incredere din partea mea. Imi pare rau ca nu i-am acordat-o de la inceput, dar saracul a prins perioada mea de incepator.



Florile , grupate in buchete cu numar mic de flori, stau cupate, sunt un galben ca mierea, pudrat, deschizandu-se din boboci mai intens colorati, chiar cu nuante de portocaliu in ei. Si un parfum superb, puternic.Florile se decoloreaza in soare, insa efectul este superb, imi aduce aminte de matasurile vechi, cu tesatura ton in ton, sau de damascurile grele de bumbac, cu desene in tesatura.
Numele i-a fost ales chiar de Graham Thomas, din mai multi trandafiri creati in acea perioada, si nu l-a facut de rusine, este intradevar un trandafir splendid, cu un aer nonsalant si fin.
Cand vad tufa in poza, parca ma astept sa apara langa ea o domana cu rochie lunga, cu o umbrela de dantela, care se plimba gratios prin gradina.