Yolande D'Aragon

Un Hibrid perpetual creat de Vibert in 1843.
Flori destul de mari, la inceput cupate apoi se deschid complet, extrem de batute si cu un mic mijloc verde, care le face doesebite. Au un fel de veselie in ele florile alea mari, ca niste pompoane de fetite.



Trandafirul in sine nu e asa, sa te dea pe spate. O floare clasica de trandafiri vechi batuta, roz mediu, aproape nu se decoloreaza deloc, un atuu pentru un trandafir roz.Insa mirosul e imbatator, dulceag, patrunzator, si se raspandeste departe.



Fata de alti trandafiri pe care i-am folosit ca tufe de gard, are nevoie de ceva atentie. Ramurile cresc destul de vertical, si din cand in cand trebuie controlat si legat de suport,orizontal, ca sa se umple de flori pe toata lungimea ramurii.
Frunzisul este verde mediu, semimat.



Infloreste extrem de bogat in primul val, mediu in valul doi. Ca de obicei, nu am taiat florile ofilite din valul doi , si m-a raspalatit cu puzderie de macese portocaliu intens, ovale si destul de mari.
Are si ceva umbra in cursul zilei asa ca a facut o frunza doua cu patare pe la sfarsit de august, dar in general a fost extrem de sanatos , nu are probleme deloc cu gerul, e pe malul apei si titusi nu i-a degerat nici macar un varf de ramura.



Desi am vazut ca pe HMF e dat la 1.50 m al meu are in jur de 1.70 lungimea ramurilor, ceea ce e interesant avand in vedere ca, fiind zona rece, majoritatea trandafirilor mei stau sub limita maxima.



Dupa mine e un trandafir ideal pentru a fi folosit in grupuri de arbusti decorativi, pe langa care ai o alee sau pe langa care treci mai des, fiindca parfumul e ametitor.

Reine des Violettes

Un hibrid perpetual, Mille Mallet, Franta, 1860.
Cand vad anii astia cu 1800, ma gandesc mereu cate gradini or fi fost infrumusetate de trandafirul asta, cate plimbari au fost inmiresmate cu parfumul lui. Un trandafir muult mai batran ca mine........ cu aproape o suta de ani.



Dupa multi autori, este cel mai frumos HP.
E un trandafir excelent pentru zonele mai umbrite, pentru a fi plantat la picioarele unui pom sau pentru un gard viu mai salbatic, mai natural. Nu are nevoie de indepartarea florilor trecute de taieri la ochi, de stropiri.



Mie imi place in combinatie cu un roz pal, dar ma gandesc ca ar merge nemaipomenit langa un palc de mesteceni alaturi de Ghislaine de Feligonde, langa o alee, sau o bancuta, unde sa poata sa te invaluie cu parfumul lui. Singura pretentie este sa fie ingrasat, are nevoie de un sol mai bogat sa-si arate perfectiunea.
Frunzisul este verde cu o tenta de gri, nu e verdele ala tare, inchis, ci cumva oxidat, antichizat.
Florile au forma aceia specifica la Gallica, pline de petale mai marunte si cu mijlocul impartit in patru, cu "nasturel" in mijloc, adica cu un mic bumb chiar in mijlocul florii.
Cand florile incep sa se deschida, sunt cupate si un fel de grena inchis,putin pudrat, ceva ca la boaba de strugure.



A doua zi se deschid complet, devin mai pale, dar totusi cu o culoare intensa. Mai tarziu, floarea se duce spre violet, cam ca la violete, ca si cum primeste o doza mai mare de albastru.
Formeaza o tufa mare, cam de aceeasi marime in latime ca si in inaltime, incarcata de florile nu prea mari, cu un parfum de vis, greoi, dar placut, care umple toata zona. Are si calitatea ca infloreste aproape continuu, nici nu se duc bine florile din primul val si incepe cresterile pentru valul doi.
"There is nothing like it; it is the apotheosis of the Old Roses, with an invaluable habit of flowering through the summer and again, freely, in the autumn. This is a rose to be treasured for all time"
Graham Thomas

Ferdinand Pichard

Un hibrid perpetual.
Creat in Franta de Tanne.
Nu se stie originea exacta. In orice caz, Graham Thomas l-a studiat si considera ca e clar copil al lui Commandant Beaurepaire, desi nu a reusit sa determine daca provine din seminte ale acestuia sau e chiar un sport al lui.



Il am in gradina de vreo patru ani, insa a tot fost mutat ,deh, mintea incepatorului.
Acum insa si-a gasit locul, se urca intr-un mar,si incepe sa se dezvolte asa cum ii place, e clar un trandafir care merita un loc in gradina.
Florile de un rosu carmin ,cupate, sunt brazdate frumos cu dungi albe, au un parfum puternic, deosebit. Culoarea florilor vireaza, si a doua zi albul e un roz discret si ciclamul merge spre visiniu.



Toate astea pe un frunzis verde intens sanatos,care accentueaza contrastul.
Cel mai important lucru e ca produce flori pana toaman tarziu, unele dupa altele, fara oprire.
Gradina Botanica din Montreal a facut un studiu pe trandafiri maturi, iar FP a reiesit ca fiind una din varitatile cu rezistenta maxima la bolile specifice frecvente,-rugina,fainare, patare neagra- avand infestare doar 0 -5%.
Peter Beales il considera unul din cei mai buni dungati in comert azi, chiar daca au aparut gramada. Are si un mare atuu, parfumul, pe care dungatii de azi nu prea il au.
Poate fi condus si in forma pegging, avand ramuril lungi si elastice.