De când am început să am în grădină trandafiri, mi-a fost greu să înțeleg trandafirii urccători. Mă refer la cei cu tije groase si flori mari, cu creșteri rigide, cu flori așezate cuminți între frunze.
Aveam senzația că sunt bătută în cap, mi-au trebuit vreo patru ani să pricep logic ce să fac cu ei. Prin teorie, se spune că nu pui foarfeca pe ei primăvara, tai doar ce e înghețat, sau atacat de boli. Dar, după toate teoriile, eu reușeam să am niște rărituri, cu flori pe tije destul de lungi, cu ramuri rigide care nu voiau să stea frumos, ce mai, niște mături. Și unde era visul meu cu arcade înflorite, gardul acoperit de culoare, casa cu latura parfumată și îmbrăcată în parfum?
Trandafirii au o substanță care le dă semnalul să înflorească. Atunci când ramurile sunt verticale, substanța se duce în vârful tijelor și acolo apar flori mari, frumoase. Dar ce faci cu urcătorii, la care vrei flori frumoase in tot lungul ramurii?
Bineînțeles, o arcuiești, și o dirijezi în așa fel încât să fie cât mai mult timp orizontală-evantai, S,- așa încât substanța stagneaza în porțiunea respectivă și la fiecare frunză, unde este un mugure dormind, va apărea o rămurica purtătoare de flori.
Ramura de trei ani cu ramura noua desupra.
Se ofilesc florile, și le îndepărtăm, dar aici le îndepărtăm lăsând doar doi trei muguri pe tija laterală. Deci tai floarea cu atâta ramură cât să rămână un ciot de doi trei ochi.
Din acei ochi vor apărea, iîn valul următor de înflorire, una sau două tije scurte cu flori în vârf.
Dupa valul ăsta de toamnă, când nu îndepărtăm florile ofilite, pe tijele respective laterale, pot apărea maceșe. Vor forma decorul de iarnă și hrana vietăților din grădină.
Ramura de patru ani, se văd tăierile la fiecare val de înflorire.
In primavară, nu se taie nimic la ramurile principale, doar dacă e rupt sau înghețat. In schimb, se taie din nou lateralele la doi ochi, dar la doi ochi din ramura anului trecut, deci pe ramura care a cresut pentru valul doi. Deci, practic, aceste laterale se lunges putin in fiecare an.
Bun, si pana unde?
Pana in anul patru sau cinci.
Vara, la trandafirii noi, apar de jos, deci din mugurii bazali, niste ramuri lungi, frumoase, groase, care cresc foarte repede.
Lăsăm din ele doar atâtea câte avem nevoie, restul le înlăturăm. Gândirea se face în felul următor. Câte ramuri mai încap pe arcada respectiva, să umplem spațiul, plus una sau două, dacă trandafirul e mai batrân de cinci ani. Acestea ultimele vor servi la înlocuirea celor care au îmbătranit deja.
De aceea, vara, când ramurile astea apar, se dirijează treptat pe suport, fiindca dacă se lemnifică nu prea mai pot fi arcuite.
Iar în primăvară, cele mai băatrâne de patru ani se înlătură de jos. Iar cele din anul precedent le iau locul. Anual se înlătură una doua ramuri bătrâne, nu mai mult.
Aveam senzația că sunt bătută în cap, mi-au trebuit vreo patru ani să pricep logic ce să fac cu ei. Prin teorie, se spune că nu pui foarfeca pe ei primăvara, tai doar ce e înghețat, sau atacat de boli. Dar, după toate teoriile, eu reușeam să am niște rărituri, cu flori pe tije destul de lungi, cu ramuri rigide care nu voiau să stea frumos, ce mai, niște mături. Și unde era visul meu cu arcade înflorite, gardul acoperit de culoare, casa cu latura parfumată și îmbrăcată în parfum?
Trandafirii au o substanță care le dă semnalul să înflorească. Atunci când ramurile sunt verticale, substanța se duce în vârful tijelor și acolo apar flori mari, frumoase. Dar ce faci cu urcătorii, la care vrei flori frumoase in tot lungul ramurii?
Bineînțeles, o arcuiești, și o dirijezi în așa fel încât să fie cât mai mult timp orizontală-evantai, S,- așa încât substanța stagneaza în porțiunea respectivă și la fiecare frunză, unde este un mugure dormind, va apărea o rămurica purtătoare de flori.
Ramura de trei ani cu ramura noua desupra.
Se ofilesc florile, și le îndepărtăm, dar aici le îndepărtăm lăsând doar doi trei muguri pe tija laterală. Deci tai floarea cu atâta ramură cât să rămână un ciot de doi trei ochi.
Din acei ochi vor apărea, iîn valul următor de înflorire, una sau două tije scurte cu flori în vârf.
Dupa valul ăsta de toamnă, când nu îndepărtăm florile ofilite, pe tijele respective laterale, pot apărea maceșe. Vor forma decorul de iarnă și hrana vietăților din grădină.
Ramura de patru ani, se văd tăierile la fiecare val de înflorire.
In primavară, nu se taie nimic la ramurile principale, doar dacă e rupt sau înghețat. In schimb, se taie din nou lateralele la doi ochi, dar la doi ochi din ramura anului trecut, deci pe ramura care a cresut pentru valul doi. Deci, practic, aceste laterale se lunges putin in fiecare an.
Bun, si pana unde?
Pana in anul patru sau cinci.
Vara, la trandafirii noi, apar de jos, deci din mugurii bazali, niste ramuri lungi, frumoase, groase, care cresc foarte repede.
Lăsăm din ele doar atâtea câte avem nevoie, restul le înlăturăm. Gândirea se face în felul următor. Câte ramuri mai încap pe arcada respectiva, să umplem spațiul, plus una sau două, dacă trandafirul e mai batrân de cinci ani. Acestea ultimele vor servi la înlocuirea celor care au îmbătranit deja.
De aceea, vara, când ramurile astea apar, se dirijează treptat pe suport, fiindca dacă se lemnifică nu prea mai pot fi arcuite.
Iar în primăvară, cele mai băatrâne de patru ani se înlătură de jos. Iar cele din anul precedent le iau locul. Anual se înlătură una doua ramuri bătrâne, nu mai mult.
