Revenire

       În ultima vrem am părăsit grădina asta virtuală, prinsă în vârtejul treburilor zilnice. Plus că, după o iarnă grea, trandafirii mei au fost scurtaţi exagerat de mult, majoritatea. Aveam un fel de dezamăgire în suflet, după zece ani de format structură, să mă trezesc că am trandafiri de câţiva centimetri.
  Singurii care au fost absolut impasibili la capriciile vremii au fost cei din  soiurile vechi , si trandafirii Kordes, precum şi speciile. Mi-am dat seama că încă nu ştiu multe , şi că oricum multe din alegerile mele nu au luat în considerare toţi factorii importanţi.

   Am constatat oricum că mă leg tot mai tare de trandafirii vechi, de soiurile alea foarte parfumate, ameţitoare, care te învăluie cu o mireasmă grea şi oarecum lascivă, la limita dintre prea greu şi minunat. Imi place tot mai mult nonşalanţa lor, forma arcuită a ramurilor, îmi place felul în care îşi ţin florile pe tije cu delicateţe, nu cu beţele acelea grele şi rigide de la trandafirii moderni, cum îmi place chiar şi eleganţa cu care apleacă puţin floarea, ce mai, m-au cucerit.

.
E interesant cu câtă plăcere m-am lansat şi într-o cruciadă plăcută, în căutarea soiurilor vechi cultivate la noi, fără nume ştiut, dar care umplu curţile vechi, casele bătrâneşti şi cimitirele, şi după care poate eu jinduiam pe unele site-uri străine.

Am găsit cel puţin douăzeci de soiuri diferite, rămâne să le găsesc şi nume, dar asta e mai mult muncă de iarnă, după ce am strâns toat datele despre ei şi am pus butaşi la înmulţit.

Am descoperit si un manual al acestui tip de căutător, un manual determinator extrem de frumos organizat, scris de trei doamne pasionat de salvarea rozelor în SUA, care au reuşit să reintroducă în comerţ peste 600 de soiuri vechi considerate pierdute.
 Un manual cu toat datel necesare, cu fişe, cu detalii esenţiale o adevărată comoară pentru nebunii care vor într-aedvăr să pună un nume la trandafirii uitaţi prin grădini de altă dată, sau plantaţi de o bunică al cărui chip încă le vine în minte..

       Între timp, trandafirii şi-au revenit destul de mult, chiar dacă unii mai au până să facă spectacol, până la masele de flori cu care eram obişnuită, însă mă bucur că sunt în viaţă şi nu i-am pierdut.

Super Excelsa

Un rambler ceva mai nou,, provenit din ramblerii wichuriana.
Este un trandafir excelent pentru mine, fiindca este rezistent la 4b, deci nici macar nu trebuie musuroit la venirea frigului.



A fost creat in 1986 de Karl Hetzer, urmarindu-se introducerea remontantei la minunatul rambler Excelsa. Este identic cu acesta, insa remontant.
Ca majoritatea urcatorilor wichuriana, infloreste mai tarziu ca marea masa de trandafiri moderni, aproape la sfarsitul primului val de inflorire al acestora.



Are nevoie de mult spatiu, fiindca face ramuri lungi, maleabile, cu frunzis de un verde mediu, cu varf ascutit.
Florile apar in buchete lungi, cu flori medii mici, de culoare rosu ciclam, care dureaza extrem de mult.



Trandafirul are si o rezistenta foarte buna in vaza, ca floare taiata.

De citit 2

Ma tot gandeam daca sa scriu acum despre cartea asta, sau sa o las mai incolo, nefiind o carte usoara , de citit la gura sobei, cu o ciocolata calda in mana.
Iar eu am sa scriu cam mult despre autor, pentru ca il admir.



Este , dupa cum se spune, autoritatea ea mai ascultata in materie de trandafiri vechi. Un englez de scoala veche, erudit, artist, si gradinar pasionat, in cautare nu numai de soiuri deosebite, vechi, care au disparut din neglijenta sau supuse valului de moda, dar si de planta potrivita in gradina potrivita.



In privinta trandafirilor, are un merit deosebit, insa povestea cea mai frumoasa , o adevarata aventura, este cea cu redescoperirea trandafirilor Musk.
Un drum in viata strict si cu aplecare spre stiinta, dar mereu avand alaturi partea artistica.
Si, cum zicea chiar Graham Thomas, despre trandafirul ce-i poarta numele.
Daca vrei, poti sa te duci la Mottisfort sa ma vezi, infloresc acolo!
Pacat ca nu am si Lonicera Graham Thomas, extrem de parfumata, de care era foarte mandru.



Si infloreste si la multi dintre noi in gradina, si era pacat sa nu scriu cateva cuvinte despre el.
Iar acum, despre carte.
Editia aceasta contine de fapt cele trei carti despre trandafiri pe care le-a publicat The Old Shrub Roses, Shrub Roses of Today si Climbing roses Old and New.



Este dedicata celor care vor sa afle mai mult despre isotria trandafirlor, despre fiecare soi in parte, dar si despre clase, caracteristici, observatii ale unor cultivatori de demult, precum si observatii personale din cultura.
Fiecare soi e descris in detaliu, are descrierea cresterii, evolutiei in timp, a comportamentului florilor.




Ultimele capitole cuprind detalii despre conducerea trandafirilor vechi, despre taieri, ingrijire precum si integrare in gradina.
Totul scris cu mare atentie la detalii, la amanunte si informatii utile pe care nu le prea gasesti in alte parti. Ultimul capitol este dedicat catorva articole scrise de alti rozieristi renumiti.



Interesanta pentru mine a fost mai ales partea cu lucrari ale lui Hurst, care a condus ceretarile botanice si genetice de la Universitatea Cambridge, asupra evolutiei genului Rosa.
Cartea nu are decat vreo 10 pagini cu poze, insa are vreo 20 de pagini cu fotografii ale unor acuarele sau desene in penita, cu trandafiri, planse superbe cu detalii care pot foarte bine sa serveasca drept determinatoare de soi.



In concluzie, o carte mai tehnica exceptionala, mai ales spentru cine vrea sa caute putin mai adanc, dar scrisa frumos si cu caldura.

Complicata treaba-Urcatorii

De când am început să am în grădină trandafiri, mi-a fost greu să înțeleg trandafirii urccători. Mă refer la cei cu tije groase si flori mari, cu creșteri rigide, cu flori așezate cuminți între frunze.



Aveam senzația că sunt bătută în cap, mi-au trebuit vreo patru ani să pricep logic ce să fac cu ei. Prin teorie, se spune că nu pui foarfeca pe ei primăvara, tai doar ce e înghețat, sau atacat de boli. Dar, după toate teoriile, eu reușeam să am niște rărituri, cu flori pe tije destul de lungi, cu ramuri rigide care nu voiau să stea frumos, ce mai, niște mături. Și unde era visul meu cu arcade înflorite, gardul acoperit de culoare, casa cu latura parfumată și îmbrăcată în parfum?



Trandafirii au o substanță care le dă semnalul să înflorească. Atunci când ramurile sunt verticale, substanța se duce în vârful tijelor și acolo apar flori mari, frumoase. Dar ce faci cu urcătorii, la care vrei flori frumoase in tot lungul ramurii?
Bineînțeles, o arcuiești, și o dirijezi în așa fel încât să fie cât mai mult timp orizontală-evantai, S,- așa încât substanța stagneaza în porțiunea respectivă și la fiecare frunză, unde este un mugure dormind, va apărea o rămurica purtătoare de flori.


Ramura de trei ani cu ramura noua desupra.

Se ofilesc florile, și le îndepărtăm, dar aici le îndepărtăm lăsând doar doi trei muguri pe tija laterală. Deci tai floarea cu atâta ramură cât să rămână un ciot de doi trei ochi.
Din acei ochi vor apărea, iîn valul următor de înflorire, una sau două tije scurte cu flori în vârf.
Dupa valul ăsta de toamnă, când nu îndepărtăm florile ofilite, pe tijele respective laterale, pot apărea maceșe. Vor forma decorul de iarnă și hrana vietăților din grădină.


Ramura de patru ani, se văd tăierile la fiecare val de înflorire.

In primavară, nu se taie nimic la ramurile principale, doar dacă e rupt sau înghețat. In schimb, se taie din nou lateralele la doi ochi, dar la doi ochi din ramura anului trecut, deci pe ramura care a cresut pentru valul doi. Deci, practic, aceste laterale se lunges putin in fiecare an.
Bun, si pana unde?
Pana in anul patru sau cinci.
Vara, la trandafirii noi, apar de jos, deci din mugurii bazali, niste ramuri lungi, frumoase, groase, care cresc foarte repede.
Lăsăm din ele doar atâtea câte avem nevoie, restul le înlăturăm. Gândirea se face în felul următor. Câte ramuri mai încap pe arcada respectiva, să umplem spațiul, plus una sau două, dacă trandafirul e mai batrân de cinci ani. Acestea ultimele vor servi la înlocuirea celor care au îmbătranit deja.
De aceea, vara, când ramurile astea apar, se dirijează treptat pe suport, fiindca dacă se lemnifică nu prea mai pot fi arcuite.
Iar în primăvară, cele mai băatrâne de patru ani se înlătură de jos. Iar cele din anul precedent le iau locul. Anual se înlătură una doua ramuri bătrâne, nu mai mult.

Lavaglut

In gradina mea, una din cele mai frumoase tufe medii rosu inchis.
E o creatie Kordes, 1978.



Un trandafir minunat, mereu in floare, parca e masina de facut flori.
Desi nu sunt mari, si nici parfumate, culoarea foarte aprinsa ,catifelata, cu umbre negre, sunt foarte de efect. Bobocii sunt ascutiti, un rosu aproape negru, decorativi. Tufa, la mine are 60 x 70, este mereu compata si indesata, iar florile apar peste frunzis tinute drept, pe tije rigide.



Este una din floribundele Kordes care nu face lastari lungi arcuiti, iesiti din geometria tufei, ramane mereu compact.
Frunzis verde inchis, lucios, sanatos.
Fiind un trandafir de zona 5, eu nu il musuroiesc, imi palce mult chestia asta , ma suteste de carat pamant .Nu a suferit in cnici o iarna de ger , tai foarte putin din el
.


Florile rezista si in vaza foarte mult timp, cam doua saptamani.
Daca ar avea parfum, ar fi trandafirul rosu ideal.

Macese

Imi plac la nebunie trandafirii in floare, dar ma bucura parca la fel de mult si cand ii vad plini de macese, toamna tarziu.
Putina lume se bucura de frumusetea maceselor. in primul rand, fiindca multi inca isi taie trandafirii toamna, lasandu-i ca pe niste bete scurte infipte in pamant.
In al doilea rand, fiindca multi taie florile ofilite toamna, rand pe rand, desi gestul este absolut inutil, marea majoritate a trandafirilor cultivati inflorind pe lemn din anul respectiv, cu exceptia trandafirlor neremontanti.


De la 12 in sensul acelor de cesornic-Rusticana, Westerland, Yolande DAragon,Bonica, Apple Blossom, Rugosa rubra. Pe mijloc o ramura de Danse du Feu.Macesele de Rugosa rubra sunt mai mici decat normal, fiind deshidratate de ger.Pentru marimea adevarata dati click pe poza.

Si oare nu e bine sa vezi cum apar pitigoii colorati pe zapada, sa caute ceva de mancare, sau mierelele cu cioc galben, fiindca gradina ta are ce sa le ofere o iarna intreaga?


Macesele pot fi de ajutor si la determinarea unui soi necunoscut, stiut fiind ca fiecare soi are macesele altfel, portocalii, rosii, negre sau galbene.



In general , trandafirii care au flori simple sau semiduble fac macese, fiindca insectele pot sa-i polenzieze si astfel sa apara macesele.
Unde mai pui ca macesele uscate sunt foarte bune pentru ceai, iar cele mai mari pot fi transformate intr-o pasta de macese grozava.



De la sfarsitul lui august nu mai taiati florile ofilite de pe tufe, si se vor umple de macese colorate, care vor da farmec gradinii iarna.
Se zice ca cele mai gustoase macese sunt cele de la trandafirii vechi. Acum, umbland sa le fac poze, am descoperit ca au mult mai multe forme si marimi decat stiam eu, fiecare avand personalitate. Iar, spre surprinderea mea, Sutter s Gold fae macese uriase, cat cele de rugosa, insa sunt tari si cu multi samburi, nu sunt prea bune de gem.

La multi ani 2012!

Mai sunt cateva ore din anul asta, si am ajuns la momentele bilantului.
Am avut un an mai dificil, insa gradina mi-a fost alaturi, si am avut multe de invatat de la ea. Am invatat ca nu trebuie sa ma stresez cu ingrijitul plantelor, ci doar sa fiu cat mai atenta la comportamentul lor, ca imi vor spune singure unde gresesc si ce sa fac.
Am invatat sa imi urmaresc trandafirii mai ales iarna, cand structura imi arata unde lastareste mai mult si cum etajeaza, si sa nu ma mai gandesc la reguli stricte, desi alea iti folosesc, mai ales la inceput, sa nu intri chiar in balarii.




Am incercat sa imi las gradina sa se lupte si singura cu problemele, sa intervin doar cand e intr-adevar nevoie.
Am continuat sa citesc, si chiar am descoperit carti serioase absolut minunate, scrise cu pasiune dar si cu informatie enorm de multa, care mi-au facut mare placere si m-au ajutat sa aflu o gramada de lucruri noi.
Si, mai ales , am continuat sa gasesc bucurie in fiecare frunza de primavara, in fiecare boboc, in fiecare maceasa.
M-am bucurat cand , pe blog, am gasit oameni care au aceeasi pasiune, si care intr-adevar iubesc ceea ce fac in natura, sunt deschisi si darnici.
Sper ca anul viitor sa vina cu cativa trandafiri in plus, pe care ii doresc din tot sufletul, cu o gradina mai asezata si mai armonioasa, si cu cat mai putine probleme prin ea.
Un an nou plin de impliniri, iar gradinile sa fie cat mai frumoase si asa cum le doriti!

Craciun

Toata lumea inca trebaluieste, si probabil intra mai putin pe internet.
In gradina deja e zapada, si planuiesc in minte primavara urmatoare.
Iar , pentru atmosfera de Craciun, ce sa fie mai potrivit decat un buchet de Lavaglut?

Sper sa va aduca Mosul ce va doriti, iar in primavara o gradina cu cativa trandafiri in plus!

Rhapsody in Blue

Trandafirul asta mi s-a prins de suflet mai greu. Nu stiu de ce, dar nu ma tenteaza prea tare trandafirii prea diferiti, prea iesiti din randul trandafirilor. Mintea mea probabil e blocata undeva intre lumi, fiindca, in loc sa vibrez la noile aparitii , unele care mai de care mai...altceva decat trandafir, ii iubesc e cei care se integreaza usor in gradina, fara stridente.



Am tot citit si am tot vazut poze cu el, pana cand , intr-o zi, am vazut o poza cu el la o forumista in gradina, si mi l-am dorit. Habar n-am de ce, ca nici macar nu era o fotografie profesionala, era doar facuta de o gradinareasa pasionata.
Trandafirul are o istorie mai interesanta, a fost creat de un rozierist englez amator, Frank Cowlishaw si a produs senzatie, fiind probabil pe atunci-2003-cel mai aproape de albastru. Era mare lucru, mai ales ca nu aparuse in gradina unui rozierist renumit.
Se pare ca, pentru a-si pune in valoare mai bine culoarea are nevoie de clima mai racoroasa. Un adevarat englez, nu?
Tufa a crescut la inceput ciudat, cu niste ramuri cam lalai si lungi, ciudate, mai degraba ca un rambler. Noroc ca il pusesem in stratul de perene si mai avea suport din cand in cand. Florile, grupate in buchete, semiduble au parfum mediu, desi pe unele site-uri e dat cu parfum puternic.



Ii place semiumbra, florile se ard si se decoloreaza spalacite in soare puternic, insa, de cand e mai la umbra, sub salcamul galben, are o culoare intensa. Florile de vara se deschid un roz liliachiu, dar imediat se fac violet deschis, cumva pudrat. Toamna are o cu totul alta culoare.In al doilea an si-a format o structura mai rigida, vad ca deja se inalta frumos, ii sta bine asa, cu frunzisul cenusiu care complimenteaza culoarea florilor. Primul an mi-a facut si ceva patare neagra, vad ca si aici s-a reglat, incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult. Florile de toamna sunt mai inchise la culoare. Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult, mai ales ca ultimele flori au fost prinse de bruma si au capatat un visiniu inchis cu tente violacee absolut superb, in contrast cu staminele galbene.



A fost numit dupa bucata muzicala cu acelasi nume din King of Jazz de Gershwin.

Dublin Bay

Ca de obicei, nu-i dupa cum se planuieste.
Am avut in minte sa fac un fel de zid de trandafiri spre zona de legume, sa nu admire tot omul varza si ridichile cand intra la mine in gradina.
In Parcul Herastrau sunt aleile de trandafiri, flancate dreapta stanga de niste coloane cu lanturi grele de fier, pe care se intind nonsalant niste trandafiri. Spectacolul e minunat, degajat, un aer de natural, asa ca mi-a ramas ideea si am facut si eu ceva, care prinde ideea si atat, nu e deloc asemanator. M-am gandit la niste uratori proveniti din Th, care nu au atatea ramuri si pot fi cat decat limitati.
Mi-am ales trandafirii ,si am asteptat minunea.



Da, insa trandafirul asta mi-a stricat toate planurile. N-are nimic de urcator TH.
E un urcator atat de florifer si de bogat, incat aproape darama sforile, mereu trebuie sa fiu cu ochii pe el sa-l leg, sa-l tai, fiindca e o masa mare de flori si de ramuri.
Ca sa nu vorbesc ca, fiind de-a lungul aleii, la ceva distanta, e drept, lasat o luna fara supraveghere deja impiedica mersul pe partea aceea.
Nu se imbolnaveste, nu se degarniseste masiv la baza, nu-l intereseaza ingrasamantul. E un rosu mediu, putin ciclam,nu are rosul acela flacara al lui Danse du Feu, floarea se arde parca putin pe margini, floare dubla mare.



Provine din Altissimo X Bantry Bay, creat in 1975.
Este o creatie Samuel Darragh McGredy IV, in Noua Zeelanda, deci e creat sa reziste la vreme umeda si rece. Unul din bunici este New Dawn.
Parfumul este mediu spre slab, dar nici nu ma intereseaza la asa o minunatie de trandafir.
Merita,, desi e rosu, poate cea mai comuna culoare la urcatori, dar e un spectacol si e extrem de sanatos.