Ma gandeam zilele trecute ce putine case mai au sobele inca prezente, intregi.Ne-am invatat incet incet cu barile alea de metal ale caloriferelor, un lucru comod, foarte util si, bininteles,foarte urat. Ca sunt rosii verzi sau galbene, verticale sau orizontale, sunt niste tevi pana la urma, n-au nici un chichirez. Sau asa le vad eu.
Am profitat de un mic drum la Craiova sa ma duc din nou la Casa Romanescu, o cladire care, pe langa alte minunatii, ascunde si niste sobe exceptionale.
Elvira Ecaterina Ivanescu are in cartea ei o descriere frumoasa, cu suflet:
„Era frumoasă Casa Romanescu în preajma anului 1894. Perdele albe de muselină fluturau la ferestre, luminaţi de lămpile vieneze, pereţii mătăsoşi aruncau străluciri misterioase; faţada dinspre Calea Unirii colorată în roşu veneţian subtonat îi dădea o notă optimistă, în contrast cu sobrietatea Bisericii Mântuleasa din vecinătate... Poarta de stejar, cu ghirlande de ramuri şi îngeraşi, parcă aştepta mereu oaspeţi, de când se aprinseseră toate lămpile în gangul boltit“.
Nu lipseau din decorul primitoarei case nici scoarţele olteneşti, chilimuri, vase ornamentale de ceramică şi mobilier ţărănesc din lemn sculptat, într-o îmbinare reuşită cu elementele occidentale."
Din fericire, casa a fost renovata in intregime si este frumos pusa in valoare, acum functionand ca restaurant. Merita sa pierzi o jumatate de ora sa o vezi, daca ai ocazia, este o frumusete.
4 comentarii:
In casa parinteasca, avem in fiecare camera cite o terracotta, asa le zice in Banat sobelor facute din caramizile astea smaltuite. E o placere in zilele reci, sa stai cu spatele lipit de suprafata lucioasa ... Pina si in bucatarie, cuptorul e placat la fel ... Sint frumoase si atit de diverse ...
Da, stiu si eu termenul. Astea insa sunt adevarate opere de arta, unicate, fiecare in felul ei. Cea verde inchis avea si un fel de scaun tot din teracota, in lateral si spate, unde puteai sta ca intr-un fotoliu, la caldura.Se poate vedea poza marita daca dai dublu click pe ea.
Cred ca sunt una din putinele persoane care a construit acum, in timpurile acestea, o soba de teracota in casa...A mea nu e totusi la nivelul artistic al celor prezentate de tine, dar tot e frumoasa, nu e doar un paralelipiped anost, are o forma frumoasa iar placile de teracota sunt recuperate dintr-o soba veche demolata de cineva care a vrut calorifere:)) Nu cred ca as renunta vreodata la placerea de a mirosi, intr-o dupa-amiaza friguroasa si cenusie,acel miros dulce si placut al lemnului ars in soba!
Da Claudia, subscriu intru totul. Nici eu nu dau sunetul de lemn in foc si caldura sobelor pe nimic.Si am construit si eu o soba dupa proiect propriu, cu farfurii de marginea incastrate in ea si cu cuptor pentru placinta cu mere de Craciun, sa miroasa toata casa a mere cu scortisoara.
Trimiteți un comentariu